Cine nu a ajuns încă la München – poate să-şi dorească să ajungă aici, din foarte multe motive… OKTOBERFEST ar fi însă cu siguranţă într-un TOP al PREFERINŢELOR!
Studentul nostru ajunge în mijlocul câmpiei care fierbe. Încearcă din nou senzaţia de confort legată de Poliţia vigilentă, dar nu trece nepăsător pe lângă celebrul “EIN PROSIT, EIN PROOOSIT, DER GEMÜTLICHKEIT!!!”.
E foarte greu să rămâi cu capul pe umeri în zilele acestea în capitala Bavariei.
Lectură plăcută!

“… sosit de curând în capitala bavareză şi fiind caracterizat de un oarecare „spirit turistic” m-am hotărât să merg pe „Wiesen” pentru a participa la cel mai mare festival al berii bin lume: Oktoberfestul! Sunt entuziast că ajung în sfârşit la această mare petrecere care a cuprins întreg oraşul şi care a atras precum un magnet oameni din întreaga lume ….(îi vezi cum se plimbă ziua năuci pe străzile oraşului şi  noaptea parcă îşi revin la viaţă, cântând la orele 5 ale dimineţii prin metrouri şi pe străzi)…
Astfel, înarmat cu optimism am ajuns in zona “limitată la trafic”, unde începe de fapt Oktoberfestul. Am observat de la bun început multitudinea poliţiştilor care păzeau trecerea de pietoni, ca nu cumva cineva să traverseze pe roşu şi să rişte astfel să fie accidentat (n-am putut să nu remarc tristeţea forţelor de ordine, care într-o sâmbătă seara au fost nevoite să muncească, în loc să petreacă alături de zecile de mii de oameni!). Trecută coloana de jandarmi am fost întâmpinat de o puzderie de oameni care înaintau haotic pe-un bulevard. În mod normal nu m-aş lăsa impresionat de aşa ceva, doar în cluburile bucureştene este la fel de greu să te deplasezi dintr-un punct în altul, doar că oamenii acolo nu sunt la fel de dezorientaţi, deşi „densitatea” este oarecum aceeaşi. Ce m-a frapat nu a fost mulţimea care se perinda pe bulevard, sau oamenii îmbrăcaţi în Dirndl care îşi rezervaseră locuri în corturile de pe marginea străzii şi care dansau fericiţi pe mese, strigând „Ein Prosit! Ein Prosit!”, ci contrastul acestei mari petreceri, care se desfăşuară de 200 de ani, cu viaţa de zi cu zi a Germanilor. Poate că într-o normală seară de sâmbătă ar fi trebuit să mă simt scandalizat dacă cineva ar fi venit la mine, în timp ce mâncam un „Wurst”, ca să-mi ceară o gură, sau dacă, în timp ce mă plimbam pe stradă, m-ar fi oprit să-mi zică „Hi 5!”. Dar iarăşi, faptul de a fi un şaten ceva mai blond, şi vorbitul germanei încă din leagăn cred că ajută serios la integrare…
Pe de altă parte este de remarcat organizarea impecabilă a acestei fabuloase petreceri: salvări dotate cu perfuzii de glicerină din belşug iar poliţişti mereu gata să intervină oricând cineva ar fi aruncat mânios cu o halbă de bere…
Cât despre corturi, unele mai frumoase decât altele, concurând între ele, dar numai sub aspectul esteticii…, deoarece altfel, în pofida preţurilor mari (pentru un litru de bere trebuia să plăteşti aproape 9 euro!) şi a imensităţii corturilor, acestea erau mereu pline, de la amiază (după ora 12 cu greu mai puteai găsi loc) până dimineaţa cu oameni veniţi din toate colţurile lumii ca să uite de stress şi de griji… după reţeta de casă bavareză! Aşa se întâmpla în 1810, astfel s-a petrecut în 2010 şi foarte probabil ca aşa se va petrece şi în 2210…
Also… Zum Wohl!”

Tradiţii şi plăceri ale toamnei bavareze...

 


Blogul nostru are începând de luna aceasta un nou subiect: descoperirea treptată, de către un tânăr student al cărui anonimat deocamdată am hotărât să îl păstrăm, a capitalei Bavariei – frumosul şi liniştitul oraş München…

În prima lui scrisoare, studentul se arată impresionat oarecum plăcut de ordinea din jur şi ceva mai puţin plăcut – de arta birocraţiei dusă la extrem de unii funcţionari…

Căutând sensul regulilor respectate de nemţi cu o străşnicie care i-a definit ca popor supus şi ascultător, tânărul nostru cu autentic spirit latin se găseşte pe sine foarte diferit şi o lecuţă străin de locul unde a nimerit pentru desăvârşirea studiului!

Însă e abia la începutul perioadei şi e în mijlocul vâltorii unui oraş cuprins de febra OKTOBERFEST-ului… Poate vom avea ocazia să publicăm şi ceva poze de pe Wies’l!

Să-i dăm cuvântul…

“La insistenţele lui Călin, m-am hotărât să deschid ciclul “scrisori din Munchen” cu o prima relatare a impresiilor pe care acest oraş mi le-a facut.

Pentru inceput, orasul in sine mi-a placut, si inca imi mai place, foarte mult din mai multe puncte de vedere: organizarea care tinde periculos de mult spre perfectiune (am observat pana si indicatoare pentru biciclisti cu timpul estimat pana la destinatie), dar mai ales senzatia de siguranta pe care o ai cand colinzi strazile bavareze, datorata si faptului unei densitati de politisti pe metru patrat impresionanta.

Pe de alta parte, am avut ocazia zilele acestea sa cunosc un alt aspect al orasului, cred si al tarii, si anume prezenta unui spirit birocratic foarte accentuat. Ce inteleg prin acest “spirit birocratic”: in primul rand impunerea unor regului in mare parte lipsite de o utilitate practica si implicit de sens. Un exemplu concret: am fost astazi de dimineata la biblioteca centrala din Munchen ca sa ma inscriu si am aflat ca o asemenea inscriere in cazul meu (a unui cetatean strain) se poate face doar pe baza unui certificat de la primarie, cum ca eu locuiesc la Munchen. Intamplator aveam la mine contractul de inchiriere a camerei unde o sa-mi petrec, foarte probabil, buna parte din studentie, deoarece imi era necesar pentru abonamentul la metrou. Aratandu-i-l, doamna de la biblioteca mi-a explicat foarte calm, ca nu este suficient contractul si ca trebuie sa ma duc sa-mi procur acea fabuloasa hartie! Resemnat, m-am deplasat pana la primarie. Ceea ce nu inteleg este, de ce pentru doamna de la biblioteca nu a fost suficient contractul chiriei iar domnisoara de la primarie l-a considerat inutil, crezandu-ma pe cuvant ca locuiesc la Munchen in strada Am Herrgottseck numarul […]

Cam atata pentru inceput, pentru faza de acomodare”…

Va pup pe toti de aici din Munchen,  (sper ca la Bucuresti sa nu fie deja atmosfera de iarna)…”