Povestea vrabiutei dateaza din 2007. A strans peste 2 milioane de vizualizari pe Youtube. Trebuie sa recunosc, am vazut-o si eu de vreo trei ori 🙂 … atat de tare mi-a placut. Pentru cei care nu ati apucat, va invit sa o vedeti mai jos:

Ce bine ca exista si o varianta in limba romana, nu as fi avut insa curajul sa leg un mesaj comercial de aceasta idee … Felicitari Cosmote pentru ca a folosit acelasi regizor grec! Si nu mai putin, felicitari regizorului grec ca a stiut sa rescrie povestioara intr-un minut si jumatate (ca sa vezi … ce mult dureaza un generic!).

Acum, dupa ce v-ati prins cum stau lucrurile, aveti voie sa va intristati un pic – caci inca mai exista oameni care au curajul sa ne spuna in fata ca “ratza-mpunge”! Cititi si va minunati – cum o agentie a unei agentii (?!), implicata nu stiu exact cum si de ce in acest context, da explicatii si pretinde razand ca  … “nu am copiat, ci am contractat (cu acte-n regula) o idee a altuia, pentru a o revinde cu succes unui client roman” :-)!

http://www.adplayers.ro/articol/Conturi-5/EXCLUSIV-Nu-ne-ati-prins-N-am-copiat-Robert-Tiderle-Papaya-4017.html


Filipeni III, 1-8 : “Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc.”

Înălţimea cunoaşterii lui Isus: înseamnă un timp parcurs în suiş, în urcare, în autodepăşirea propriei condiţii umane – spre înţelegerea prin bucuria inimii a Dumnezeirii. Urcuşul e greu şi anevoios, pe-alocuri pare imposibil. Bariere apar mereu în faţa noastră, poate cea mai mare este aceea nevăzută, care se referă la sensul urcuşului: oare la capătul lui voi afla cele ce-am căutat? De aceea, nu ca un căutător trebuie să urcăm muntele cunoaşterii lui Dumnezeu, ci ca un drumeţ curios şi încrezător, care se bucură de fiecare floare întâlnită pe parcurs, de fiecare moment în care privind înapoi, poate înţelege perspectiva de ansamblu: atât drumul cât şi contextul în care a fost parcurs…

Teamă privind vârful muntelui înconjurat de nori? Poate – dar e mai bine aşa, căci strălucirea soarelui ne-ar putea orbi. Tocmai pentru a înlătura teama de piscul cel mai înalt, a trimis Dumnezeu în lume pe Fiul său preaiubit, pentru a trăi printre noi, spre a ne arăta nu numai fragilitatea noastră – pe care o ştim, o simţim şi înţelegem cu fiecare despărţire -, ci mai ales pentru a ne arăta dumnezeirea noastră (cea din suflet) şi marile puteri pe care fiecare din noi avem datoria de a le exersa: credinţa, iubirea şi speranţa!

Pe Bunul Isus îl putem cunoaşte – atingerea vârfului muntelui a devenit posibilă!

Însă timpul pe care îl avem la dispoziţie ne este limitat pentru că:

1. trebuie să facem loc şi altora să-L cunoască (să ne imaginăm cum s-ar umple Pământul dacă n-ar mai muri oamenii, cum ne-am călca unii pe alţii pe bătătură faţă de liniştea în care trăim acum!);

2. limitarea timpului individual naşte responsabilitatea petrecerii lui: ce fac cu acest timp (limitat) care îmi este dat, încredinţat mie? (Nu este posibilă o discuţie despre timp între zeii nemuritori!)

3. timpul limitat al individului, pentru că implică mântuirea sa – naşte priorităţile adevărate: ce trebuie să mă preocupe? Ce trebuie să evit? Cum joc corect cartea libertăţii de conştiinţă?

4. timpul limitat al individului face cu atât  mai vizibilă (adică pune în valoare) interconexiunea dintre generaţii: trebuie să înţeleg cum depind în cunoaştere de câştigul celor dinaintea mea şi în continuarea eforturilor celor care vin după mine;

5. timpul limitat pe care eu înţeleg că-l am, mă conduce spre ideea timpului dăruit (sau acordat), adică timpul pe care în mod eronat îl considerăm al nostru – vedem că nu ne aparţine, nefiind generat de noi!


… care isi arunca pruncii de la o inaltime considerabila, chipurile pentru a le asigura o viata sanatoasa!

Cu alte cuvinte, daca te-am scuturat bine in pruncie, treci mai usor peste greutatile vietii cand vei fi mare :-)!


Sunt tot mai cautate actiunile “speciale” prin care BRANDURILE pun la cale shotii pentru a-si pune in valoare la maximum parfumul specific. Daca actiunea iese bine, distributia mesajului este garantata de bucuria cu care noi, privitorii, aplaudam noul, senzationalul, nemaivazutul … Shock-ul ne trezeste din amorteala si participam cu drag, folosind propriile tastaturi: celebrul buton “forward” joaca in treaba asta rolul principal. In rest – ce-ar mai ramane de facut? Sa numeri si sa premiezi intr-un mod cat se poate de echitabil vizualizarile campaniei …


Toamna aceasta vom avea un obiect de studiu: falimentul unei Banci care a scris istoria Americii!