Dacă am ajuns să plătim cu carduri emise în România la magazine sau restaurante din Europa, primind totuşi salariile în RON şi nu în EURO … înseamnă că tehnologia comunicaţiilor rapide, fluxul informaţional, înregistrarea şi monitorizarea fiecăruia dintre noi se apropie de desăvârşire!
Cum se face atunci, că încă ne mai trebuie atâtea monede diferite, ce ne mai foloseşte să ne prindem urechile în cursul valutar, dacă vom ajunge nu peste mult timp să facem plăţile prin telefonul propriu, conectat la un operator GSM…
Viitorul EURO nu este întoarcerea la moneda naţională – cum s-o numi ea: nici la franc, nici la marcă… ci, mult mai degrabă ar trebui să visăm la o monedă universală. Un fel de plastic inteligent, cu sistem de undă radio, pe care să-l alimenteze angajatorii noştri, conform unor contracte confidenţiale – înregistrate bineînţeles la Fisc!
Diferenţa între membrii diferitelor state ale marii uniuni planetare s-ar face în funcţie de … importanţa activităţilor prestate, şi aceasta subiectul unei viitoare uniformizări :-)!
Ce spuneţi, cu viitorul “Yuaneurodolar” (sau cum îi vor spune monedei fără curs de schimb) – ne va fi mai bine? Sau ceva mai pleonastic spus: de ce e imposibilă practic o atare viziune utopică? La care, am putea adăuga şi varianta actuală: cât credeţi că mai rezistă EURO?
Calin Diaconu 