… culmea, nu au fost ale Vrăjitoarei din Albă ca Zăpada – ci pur şi simplu, au fost cumpărate cu bani, din piaţă: le vezi pe tarabă şi-ţi spui că sunt bune, şi-i zici că să-ţi dea vreo două chile, apoi acasă constaţi că sunt grav stricate pe dinlăuntru şi nu le poţi folosi nici măcar la plăcintă 😦 !

Şi nu eşti măcar un restaurant, un fast-food, ceva … şi-ţi pare rău că ai cerut vecinilor să nu mai crească porci deoarece te-ai săturat de şobolanii din subsol!

Odată cu merele stricate, aruncăm la pubelă şi prostul obicei de a avea încredere în oameni. Rămânem cu un gust amar, şi salutăm sincer economia de piaţă care a eliminat condica de sugestii şi reclamaţii…

Uşor-uşor, acţiunea de shopping legume&fructe se mută în Hyper şi Supermarket-uri – care poate înţeleg altfel importanţa calităţii. Oare?!

Criza e responsabilă de multe în ţara asta, însă nu cred că din cauza ei au ajuns unii tarabagii, din ţărani  – haiduci!

This slideshow requires JavaScript.


Mărul însoţeşte prin apariţiile sale, multe din momentele reprezentative din istoria omenirii. De la mărul – fruct interzis şi motiv al păcatului originar; la mărul-ţintă ce declanşează drama în sufletul tatălui arcaş Wilhelm Tell… De la mărul care o adoarme pe Albă ca Zăpada, la “Merele roşii” ale lui Alexandru Tatos şi Mircea Diaconu… De la mărul supranumit Apple a lu’ Mac a lu’ Steve Jobs şi până la Big Apple – cum am auzit că i-ar spune New York-ului…

Una din cele mai mari contribuţii ar fi adus-o omenirii acel măr căzut în capul cui trebuie, la momentul potrivit. Super timing din care a rezultat, în anul 1687, exact în data de 5 Iulie (!), o primă ediţie a unei lucrări în trei părţi care a fost considerată una din cele mai importante lucrări din istoria ştiinţei: “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” – aţi ghicit, a lui Sir Isaac Newton.

Recitind superficial cele trei legi fundamentale ale mecanicii corpurilor şi Legea gravitaţiei, am rămas surprins ca un copil de şcoală de complexitatea interacţiunilor lumii din jurul nostru. Ce-i drept, nostalgia a lucrat imediat: mi-am adus aminte cu multă plăcere de fabuloasele lecţii ale unui dăruit profesor de fizică din Liceu, Herr Jost – căruia nu găsim cuvinte a-i mulţumi pentru harul pedagogic revărsat asupra noastră…

Şi, dintr-o dată, printr-o combinaţie de amintiri şi lecturi proaspete, saltul pe care l-am făcut în urmă cu două luni de la înălţimea de 2,65 m având “la purtător” 98 de kg – a căpătat cu totul alte conotaţii (care ţin, vai mie! – de ignoranţă) şi, ca filolog, v-aş ruga să mă ajutaţi să calculez forţa de impact, în Newtoni, a corpului la contactul cu pământul (vezi schema de mai jos )…

Chestiunea pe care abia acum, la două luni de la accident o înţeleg foarte clar – este că Pământul a reacţionat şi el, dragul, cu o forţă de impact “inversă”, care (dacă aş fi fost mai atent la orele de fizică din şcoală) ar fi trebuit neapărat luată în calcul! Ce uppercut am luat din cauza lipsei de previziune! Maleola tibială dreaptă – kaputt… dar până pe 5 august, când dăm jos ghipsul, nu mai e mult!

Ia să vedem, formulăm corect întrebările (adică, avem date suficiente pentru a le răspunde?):

1. Cât a durat “zborul”?

2. Care a fost forţa de impact la “aterizare”?

3. Cum s-ar fi schimbat datele problemei dacă eram la o “greutate optimă” de să zicem …83 de kg?

Un corp având masa de 98 kg cade de la înălţimea de 2,65 m ...