Este Apocalipsa un moment care ar trebui sa priveasca doar ultima generatie de locuitori vremelnici ai Pamantului? Sau dimpotriva, avem cu totii o participare la acest eveniment care va veni candva?

Prin aceea ca nu stim cand va veni, o putem considera ca fiind si a noastra, a celor ce suflam in prezent.

Ba chiar, existand posibilitatea ca ea sa fie a noastra, trebuie sa ne pregatim: fiindca Ziua Judecatii celei de pe Urma este atat sfarsit – cat si inceput. Sfarsitul a ceea ce vom fi apucat sa cunoastem despre farama de planeta pe care o locuim, particula a unui Infinit in expansiune, parte dintr-un intreg care ne uimeste cu legi complexe, cu forte care tin miraculosul echilibru atat de necesar vietii … Dar si inceputul unei noi vieti, a celei vesnice, pentru aceia care au trait si murit cu credinta vie in Fiul lui Dumnezeu.

Ziua Judecatii este un bun al umanitatii intregi, ea este pregatita de fiecare generatie chemata la suflare, munca si rugaciune.


Un grup de oameni de stiinta (vezi  www.thebulletin.org ) au pretentia de a sti sa calculeze cat de departe (sau de aproape) ar fi ajuns omenirea de finalul ei (“Doomsday” sau “Apocalipsa”)!

Cica tocmai am mai fi avansat cu un minut, ajungand de la 6 la 5 minute de momentul in care omenirea se va autodistruge.

Motivul? Din cate am inteles, oamenii politici au facut prea putin pentru dezarmarea nucleara si inca si mai putin pentru combaterea incalzirii globale.

Totusi, nu stam rau … Caci in 1953, dupa un test cu bomba cu hidrogen al Statelor Unite, ceasul mai arata doar … 2 (doua) minute !!!

Este deci timp sa mai dormim o vreme, pe-o ureche … ?!

Sfarsitul lumii construita de Dumnezeu nu poate fi citit pe un ceas construit de om ... fie el, de stiinta!


Dacă eu, ca individ – am şansa răscumpărării păcatului;  iar prin sinceră părere de rău, penitenţă si impartasirea Sfintelor Taine îmi pot spăla şi întineri sufletul… cum se poate ca noi, ca specie, să fim condamnaţi la un final apocaliptic?

Cum era lumea înainte de venirea lui Iisus? – Neîmpăcată!

Războaie şi certuri au fost şi după Sfânta Sa Naştere, numai că, la nivelul fiecăruia dintre noi (!) – avem şansa de a primi sau libertatea de a refuza „arvuna mântuirii” (Sf. Pavel): adică Sfântul Duh al Speranţei, Credinţei şi Iubirii.Pacea vine din acestea trei, iar minunea este faptul de a putea simţi, gusta şi trăi această pace încă de aici, de pe Pământ.

 Pacea nu vine după victorii sau înfrângeri, ci din trăirea credinţei. În felul acesta ne salvăm, ca indivizi. Ca specie însă…?