– … ai inteles, baiete? Armata Imperiului Roman era formata din legiuni – 25 la numar -, care aparau granitele provinciilor … arta romanilor era de a negocia, dincolo de “limes” – adica de limita, de granita -un fel de “cordon sanitar”, unde-i plateau pe barbari sa le asigure pacea …
– Da, Tata, inteleg … Dar spune-mi te rog: halba asta tu chiar ai primit-o cadou, atunci la Muenchen?!
– Hai mai, lasa-ma cu prostiile si incearca si tu sa te concentrezi un pic! Sa reluam …
… si incerc, gustand din limonada, sa-mi continui lectia despre romani si imparatii lor. Pentru a reface concentrarea pe tema – apelez la imaginile de la inceputul filmului “Gladiatorul”, acelea in care Marcus Aurelius se bate cu triburile germanice. Perfect exemplu pentru a ilustra superioritatea masinii de lupta romane dar mai ales un mod de a tine viu interesul pentru istorie …
Abia a doua zi de dimineata, imi reamintesc faza cu halba de bere de la Hofbrauhaus din Muenchen, si incep sa rad de unul singur …
Eram la sfarsitul unui sejur in Germania, cadourile erau deja multe, asa ca se punea problema sa mai luam o geanta de voiaj. Asta nu rezolva insa problema kilogramelor suplimentare din cala avionului. Banii programati – ajunsesera si ei pe terminate, si exista un stress de incadrare in bugetul programat al excursiei. In atare context, vizita la Hofbrauhaus risca sa se termine fara a achizitiona o halba pentru colectia personala, gandita a cinsti traditia de berari a familiei.
Ma resemnasem aproape cu gandul ca vom pleca spre casa fara o halba cu lei pe ea … cand, la al treilea drum spre toaleta, trecand din nou pe langa magazinul de suveniruri, imi fac curaj si cer sa-mi impacheteze una de-un litru.
Cand revin la masa – nu am unde ascunde pachetul cu pricina, asa ca sunt luat imediat la intrebari:
– Ce-ai luat acolo? Sa nu-mi spui …
– Ba da, dar …
– Adica ti-am spus ca nu avem unde sa mai punem lucrurile copiilor, si tu ai luat o halba? Halba ne trebuie noua?
– Stai sa vezi, cum s-a intamplat …
– Ce sa vad?! Degeaba iti spun eu si-mi racesc gura, ca tu tot ca tine faci! Foarte bine, sa vedem cum o duci tu acasa, cu grija, fara s-o spargi!
– Hai mai, lasa-ma sa va povestesc cum s-a intamplat! Ca nu am dat bani pe ea …
– Ei, cum n-ai dat bani pe ea?!
– Pai da, era la promotie!
– Cum asa?
– Zau! Fiecare al o sutalea cetatean care iese fericit din toaleta, primeste o halba de bere, din partea casei! Ziceti si voi – puteam sa refuz un asemenea premiu?! 🙂
Concluzia? Faptele istorice ca si amintirile noastre – au nevoie, pentru a fi rememorate – de dovezi, de izvoare. Pana la urma, reconstituirea unei epoci intr-un film istoric sau retrairea unui moment dintr-o excursie personala sunt un efort de “plonjare in trecut”, o lupta impotriva uitarii … Reconstituim pentru a cunoaste – cu mai multa sau mai putina nostalgie, cu mai multa sau mai putina seriozitate, dupa anvergura fiecarui caz pe care il abordam.