consiliul director aprilie 2018

București, 16 Aprilie 2018. Asociația Generală a Românilor Uniți cu Roma, greco-catolici, a organizat Adunarea Generală a Consiliului Director în zilele de 13, 14 și 15 Aprilie la București.

Programul celor trei zile a început cu o scurtă rugăciune în Sala ”Ion Slavici” a Hotelului CARO, sub patronajul Prea Sfinției Sale Mihai Frățilă. Episcopul greco-catolic al Bucureștilor a explicat membrilor Consiliului Director importanța orientării faptelor și timpului individual către Dumnezeu, a cărui voință trebuie să o primim cu voioșie în viața noastră. Fiecare dintre membrii delegațiilor sosite din cele 6 Eparhii au prezentat apoi pe rând realitățile, realizările și provocările laicatului greco-catolic din teritoriul pe care-l reprezintă. Dintre ideile și întrebările considerate ca importante pentru perioada următoare am consemnat:

  • Răspunsuri concrete la întrebarea ”Cum transferăm AGRU celor mai tineri?”;
  • Adresarea unei ”Scrisori catre Sinodul BRU” pentru a susține sprijinul membrilor pentru un plan de redresare morală a societății românești si o solicitare expresă a asumării misiunii preotilor-parohi de a inființa AGRU Parohial;
  • Continuarea colaborărilor pe teme istorice – finanțarea unor preocupări editoriale de tipul Brosura, site de întrebări și răspunsuri, carte, documentar video …
  • Definirea calendarului asociativ, ținând cont de participările AGRU (atât pe plan extern cât și cele interne)
  • Brandul AGRU – intre traire si exprimare.

Consiliul a stabilit ca a doua întâlnire CD AGRU – programată în Anul Centenar să aibe loc la Cluj, Centrul Manresa, 11-12-13 octombrie 2018.

Cea de a doua zi a fost dedicată întâlnirii cu membrii și simpatizanții AGRU București, când în Amfiteatrul ”Vasile Pârvan” din cadrul Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, a avut loc Simpozionul organizat sub egida Centenarului Marii Uniri –  ”ISTORIA unui CREZ. CREZUL unei IDEI.”

poster final

Domnul Profesor Dr. Ovidiu Bozgan a fost moderatorul echilibrat si sobru al unei sesiuni de prezentări științifice care au punctat perspective sintetice ale istoriei Bisericii Române Unite cu Roma și în special asupra rolului pe care această instituție importantă a patrimoniului cultural și spiritual românesc l-a avut în înfăptuirea Marii Uniri. După cuvintele de deschidere din partea gazdelor evenimentului (Dl Profesor Dr Ioan C Opriș – prodecan, din partea Facultatii de Istorie din Bucuresti) și ale organizatorilor (Dl Președinte Călin Diaconu din partea AGRU National), Prea Sfinția Sa Mihai Frățilă a adresat un cuvânt de mulțumire noii generații de istorici care se dovedesc a fi exploratori netemători ai adevărului istoric, așa cum se revelează acesta prin studiul surselor primare.

Cei aproximativ 100 de participanți prezenți la Simpozion au putut apoi asculta următoarele Conferințe:

  • Dr. Lucian Turcu, Universitatea Babes-Bolyai:  Biserica greco-catolică românească din a doua jumătate a veacului al XIX-lea până la sfârşitul Primului Război Mondial. Semnificaţiile unei evoluţii istorice.
  • Dr. Ciprian Ghișa, Universitatea Babes-Bolyai: Impactul Unirii de la 1918 asupra Bisericii Greco-Catolice. Comparație între situația Bisericii Române Unite înainte și după 1918.
  • Dr. Cristian Vasile, Institutul de Istorie N. Iorga: Biserica Greco-Catolica, Marea Unire si problematica reintregirii religioase a romanilor

La finalul lucrărilor, Prea Sfințitul Mihai Frățilă a prezentat în premieră absolută publicului prezent – cele două volume ale Cauzei de beatificare ale celor 7 Episcopi greco-catolici martiri care s-au opus comunismului cu prețul jertfei supreme.

Consiliul Director a stabilit ca următoarea întâlnire de lucru să aibe loc la Cluj, Centrul Manresa, în 11-13 octombrie 2018.

 


După ce zeci de ani poporul român a fost mințit in mod sistematic, după ce falsificarea istoriei a însemnat un atentat permanent la adevăr si a intretinut o stare de betie continuă, mahmuri – ne trezim cu o reală durere de cap, debusolati si haotici in mijlocul unui zgomot de fond care se cheamă ”nemulțumire generalizată”.

Ceva nu merge si simțim nevoia de schimbare radicală, o puternică dorință de înnoire, ne dorim să mai gustăm odată din altă mâncare, să redescoperim dulceața Dreptății si a Adevărului.

Căutarea Adevărului nu e însă permisă pentru a-ți face dreptate, sau pentru a demonstra că meriți să te acopere contemporanii cu lauri pentru faptele unor înaintași din care demonstrezi că te tragi. Căutăm Adevărul abia când ne săturăm de Minciună, când ne recunoaștem însetați de respirația completă.

Căutarea Adevărului presupune înarmarea cu frica de Dumnezeu și iubirea aproapelui ca instrumente ale cunoasterii, alături de metoda științifică – pentru că în continuitatea drumului cunoașterii descoperim însăși îndreptarea noastră.

Nu putem cere dreptate lui Dumnezeu, ar însemna să ne dorim răzbunare. Ci ne vom ruga pentru îndreptarea lucrurilor.

Nu vom alerga după Adevăr, ar însemna să ne înțepenim în idei fixe și orgolioase. Ci ne vom ruga să primim cu sufletul curat, lumina Adevărului.

Adevărul nu poate fi acel ceva convenabil părții mai pricepute in oratorie sau cercetare – ci este ceea ce transformă în bine relația dintre oameni. Adevărul lucrează sufletele, le frământă, le încălzește.

cum scriem istoria


Țara noastră e plină de surprize – e suficient să vrei să privești cu atenție în jur, să-i acorzi un pic de timp si de interes.

Muzeul de arheologie preistorică, dedicat culturii Cucuteni din Piatra Neamț este un loc care merită vizitat, și vi-l recomand – dacă ajungeți la poalele muntelui Pietricica …

În cazul meu, când am avut acest privilegiu – cred că a contat faptul de a fi chiar la cumpăna între ani, când timpul capătă valențe filosofice … căci am simțit o puternică admirație pentru cei care au creat pe aceste meleaguri o civilizatie pe care noi o numim ”a ceramicii pictate”.

Din perspectiva lumii noastre, obișnuită să facă din noutate o calitate indispensabilă a lucrurilor pentru ca ele să intre in acceptarea generală, a privi cu admirație în urmă cu 5.000 de ani, pare un lucru straniu sau cel puțin ieșit din comun. Dar am regăsit pasiunea pentru formele artistice și am intuit sensuri și simțiri religioase în viața celor care-au trăit aici cu mult înainte de geto-daci …

De aceea, aș dori să mulțumesc și să felicit custozii Muzeului de Arta Eneolitica Cucuteni pentru bucuria pe care ne-au făcut-o si impartasim cu voi cateva fotografii care surprind amfore, statuete antropomorfe, sigilii, altare si alte obiecte de inventar ale unor asezari in care se traia acum 5-6.000 de ani! La trecerea dintre ani, ne-am trezit meditand asupra trecerii … anilor!

Mai mult de-atât, am descoperit un lucru pe care l-am apreciat în mod deosebit – respectul față de arheologi, față de munca lor minuțioasă și metodică. Da, istoricii – după ce au trecut perioada ”eroică”, au învățat că e important să înregistreze dovezile, să aibe un discurs pe dovezi nu pe ipoteze … Unui asemenea specialist i s-a dedicat o expozitie proprie –  e vorba de Dan Monah, și este unul din cei care s-au aplecat cu dragoste asupra cucutenienilor, pentru a-i înțelege și a-i aduce în felul acesta mai aproape de noi.

La Multi Ani, 2017!

This slideshow requires JavaScript.

Iată ce scria istoricul Dr. Dan Monah despre cei a căror viață a studiat-o câteva decenii:

Cucutenienii au avut vocatia ceramicii in cel mai inalt grad, incat te intrebi daca modelarea si si decorarea vaselor nu a fost singura lor ratiune de a fi. Chiar daca nu este asa, in istoria umanitatii ei vor ramane ca neintrecuti modelatori si pictori de ceramica. Avem certitudinea ca arta decorativa cucuteniana nu s-a limitat doar la decorarea ceramicii; câteva fragmente de pereți pictati ne semnaleaza ca obesesia decorarii policrome se manifesta si in constructii. Fara indoiala imbracamintea si incaltamintea ca si unele obiecte de uz comun erau, de asemenea, bogat decorate. Din pacate, din opera decorativa cucuteniana, singurul martor care ne-a ramas este ceramica. Este totusi suficient pentru a-i plasa pe cucutenieni printre cei mai dotati si mai sofisticati creatori de arta europeana preistorica.  


Citind lucrarile de control ale elevilor, corectandu-le pentru notare, am extras cateva “perle” … pe care le redau mai jos abia acum, dupa aproape 20 de ani.

Oricat m-as fi bucurat sa aflu noutati despre cei care in 1993 erau inca elevi ai Liceului German din Bucuresti – nu am  redat in paranteza numele intreg al fiecarui autor… Am preferat, cum e normal, pastrarea intimitatii. La urma urmei  – nu e si vina profesorului daca elevul scapa la greseala?  🙂

Lectura placuta!

Istoria trebuie invatata pemtru a nu fi repetata. (…)

Decebal are un rol important in istorie, a infruntat romanii pana la moarte. A preferat sa moara, decat sa fie prins de romani. Vazandu-i curajul, romanii i-au cladit o columna.

(M. C. XI B)

x x x

Decebal facea parte din categoria tarabosilor.

(R.O. XI B)

 x x x

Balcescu a spus: “Un popor care nu isi cunoaste istoria este un popor care nu isi vede viitorul”

(T.S. XI B)

 x x x

In mare masura, istoria se bazeaza pe izvoarele istorice.

(B.C. XI B)

x x x

Izvoarele pot fi scrise, lasate prin documente sau rescrise transmise oral deci pe cale orala sau arheologice, acestea dezvaluindu-ne modul de viata si dezvoltarea popoarelor.

(O.V. XI B)

 x x x

Unirea impune desfiintarea vamilor, monedele si telegraful. La 24 ianuarie se unesc cele doua simboluri (zimbrul si taurul) pe steag.

(R.A. VIII C)

x x x

In martie 1864, conflictul dintre Adunare si puterea executiva va deveni de inlaturat.

(D.G.VIII C)

x x x

Mihail Kogalniceanu a fost un stralucit om politic, devenind prim-ministru a intocmit un program de reforme. Reformele cuprindeau 25,56% din teritoriul tarii.

(S.J. VIII C)

x x x

Mihail Kogalniceanu a fost un mare om politic care l-a ajutat pe Alexandru Ioan Cuza sa reinstaureze noile reforme.

(C.A. VIII C)

x x x

Conventia a fost Constitutia Romaniei pana in anul 18642, mai.

(B.I. VIII C)

x x x

In timpul sederii romane, dacii s-au asimilizat cu romanii.

(A. H. X B)

x x x

In 1863, majoritatea accepta legea unei legi care prevedea secularizarea averilor manastiresti.

(B. B. VIII C)

x x x

Cele doua tari trebuiau sa aibe ca semn al unitatii o banderola albastra.

(C. C. VIII C)

x x x

Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu din anul 1821 a marcat profund secolul al XIX-lea, ecoul revolutiei simtindu-se inca multa vreme dupa aceea. Revolutia de la 1821 este inceputul unei noi epoci in dezvoltarea noastra politica. Tudor Vladimirescu si-a dat seama inca din copilarie de suferintele altora, participand la o lupta impotriva celor care vroia sa saraceasca si sa chinuiasca poporul roman. Dindu-si seama de suferinta multor oameni din jurul lui, isi propune sa inceapa o puternica ofensiva care sa-i ajute pe acestia. In acest scop, el a pornit revolutia de la 1821, care a starnit multa valva si in randul oficialitatilor internationale.

(B. A. VIII C)

x x x


–  … ai inteles, baiete? Armata Imperiului Roman era formata din legiuni – 25 la numar -, care aparau granitele provinciilor … arta romanilor era de a negocia, dincolo de “limes” – adica de limita, de granita -un fel de “cordon sanitar”, unde-i plateau pe barbari sa le asigure pacea …

– Da, Tata, inteleg … Dar spune-mi te rog: halba asta tu chiar ai primit-o cadou, atunci la Muenchen?! 

– Hai mai, lasa-ma cu prostiile si incearca si tu sa te concentrezi un pic! Sa reluam …

… si incerc, gustand din limonada, sa-mi continui lectia despre romani si imparatii lor. Pentru a reface concentrarea pe tema – apelez la imaginile de la inceputul filmului “Gladiatorul”, acelea in care Marcus Aurelius se bate cu triburile germanice. Perfect exemplu pentru a ilustra superioritatea masinii de lupta romane dar mai ales un mod de a tine viu interesul pentru istorie …

Abia a doua zi de dimineata, imi reamintesc faza cu halba de bere de la Hofbrauhaus din Muenchen, si incep sa rad de unul singur …

Eram la sfarsitul unui sejur in Germania, cadourile erau deja multe, asa ca se punea problema sa mai luam o geanta de voiaj. Asta nu rezolva insa problema kilogramelor suplimentare din cala avionului. Banii programati – ajunsesera si ei pe terminate, si exista un stress de incadrare in bugetul programat al excursiei. In atare context, vizita la Hofbrauhaus risca sa se termine fara a achizitiona o halba pentru colectia personala, gandita a cinsti traditia de berari a familiei.

Ma resemnasem aproape cu gandul ca vom pleca spre casa fara o halba cu lei pe ea … cand, la al treilea drum spre toaleta, trecand din nou pe langa magazinul de suveniruri, imi fac curaj si cer sa-mi impacheteze una de-un litru.

Cand revin la masa – nu am unde ascunde pachetul cu pricina, asa ca sunt luat imediat la intrebari:

– Ce-ai luat acolo? Sa nu-mi spui …

– Ba da, dar …

– Adica ti-am spus ca nu avem unde sa mai punem lucrurile copiilor, si tu ai luat o halba? Halba ne trebuie noua?

– Stai sa vezi, cum s-a intamplat …

– Ce sa vad?! Degeaba iti spun eu si-mi racesc gura, ca tu tot ca tine faci! Foarte bine, sa vedem cum o duci tu acasa, cu grija, fara s-o spargi!

– Hai mai, lasa-ma sa va povestesc cum s-a intamplat! Ca nu am dat bani pe ea …

– Ei, cum n-ai dat bani pe ea?!

– Pai da, era la promotie!

– Cum asa?

– Zau! Fiecare al o sutalea cetatean care iese fericit din toaleta, primeste o halba de bere, din partea casei! Ziceti si voi – puteam sa refuz un asemenea premiu?! 🙂

Concluzia? Faptele istorice ca si amintirile noastre – au nevoie, pentru a fi rememorate – de dovezi, de izvoare. Pana la urma, reconstituirea unei epoci intr-un film istoric sau retrairea unui moment dintr-o excursie personala sunt un efort de “plonjare in trecut”, o lupta impotriva uitarii … Reconstituim pentru a cunoaste – cu mai multa sau mai putina nostalgie, cu mai multa sau mai putina seriozitate, dupa anvergura fiecarui caz pe care il abordam.

Habe de bere