Un film despre obligatia noastra de a filtra ceea ce ni se prezinta in fiecare zi.

Nu putem da vina pe televiziuni si nici pe extraterestrii, insa uneori ni se pare ca lucrurile sunt regizate in interesul altora – nu al nostru, al pamantenilor …

E interesant sa vezi cum gandea John Carpenter la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut – si mult mai interesant este sa gandesti asta comparativ – caci noi eram inca aliniati la coada la lapte sau ne agitam sa luam zahar si ulei pe cartela – in timp ce baietii astia de dincolo de Ocean isi puneau probleme serioase despre consumism …

Ia te uita ce spunea in urma cu peste 20 de ani, John Carpenter:

Working for the studios is no piece of cake. But it’s a trade-off situation, whomever you work for. You have much less creative freedom working for big studios, but they really release your film. By comparison, you have enormous creative freedom working for independent companies like New World. But when it comes time to sell your film and show it to the public, they don’t have the same clout as big studios. The independents have to fight to get your film in theaters in which to show your film and they have to fight to keep your film in those theaters. Everybody in the business faces one truth all the time — if your movie doesn’t perform immediately, the exhibitors want to get rid of it. The exhibitors only want product in their theaters which makes money. Quality has nothing to do with it.

Cat mai tine criza – dar mai ales cat va mai rezista “free” filmul “They Live” – il puteti vedea mai jos.


Toamna aceasta vom avea un obiect de studiu: falimentul unei Banci care a scris istoria Americii!


Un film care poate fi interpretat ca un eseu asupra publicitatii: despre cum se construieste o poveste, cum scoatem din anonimat un personaj, cum starnim emotii in randul consumatorilor de media si mai ales, cum transformam aceste emotii in capital.

Aflam cu surprindere (trucata) faptul ca oricat am vrea sa fim noi de rationali – tot emotia e cea care pune in miscare moda, trendul, istoria! Cu alte cuvinte starile care conteaza: “saracia, bogatia si sexul” … cum spune personajul lui Dinica in opera semnata de Nae Caranfil.

Societatea de consum s-a construit pe mecanismele psihologice ale emotiilor, pe relatia reala sau imaginara a subiectilor cu obiectele sau situatiile din jurul lor. Oamenii anonimi sunt in cautare permanenta a starilor emotionale, balansand in cautarile lor intre diferitele forme ale acestor emotii:  frica, furie, tristete sau bucurie.

Este singura certitudine la care poate aspira un anonim fara credinta, in legatura cu participarea sa la bunul mers al istoriei …

Filmul a tras un util semnal de alarma in 2002, asupra felului in care trebuie sa ne educam reactiile emotionale. Util, pentru cei care au avut urechi de auzit – bineinteles!


… nu venim chiar aşa de nicăieri! Avem o tradiţie şi în urmă-ne sunt generaţii de dascăli care au avut harul generozităţii. Se împlineşte un an de la întâlnirea noastră cu Preotul Vasile Oltean, curatorul muzeului Prima Şcoală Românească… http://2010mmm.wordpress.com/

Am dorit să continuăm, împreună cu Asociaţia Stindard, cu un al doilea film: ne-am gândit la Podul ANGHEL SALIGNY – un monument al începuturilor ingineriei româneşti.

De data aceasta, elanul ni s-a retezat brutal: vă las pe voi să citiţi şi vă minunaţi de răspunsul autorităţilor “competente”.

Am vrut să filmăm la Cernavodă, in memoriam Anghel Saligny. Poate generaţiile următoare – vor schimba ceva în “legislaţie” – numai să mai aibe ce filma primprejur!

Idei de monumente uitate sau mai puţin cunoscute? Le aşteptăm cu nerăbdare!

Anghel Saligny REFUSAL