Black Friday is the day following Thanksgiving Day in the United States, traditionally the beginning of the Christmasshopping season. On this day, most major retailers open extremely early, often at 4 a.m., or earlier, and offer promotional sales to kick off the shopping season, similar to Boxing Day sales in many British Commonwealth countries. Black Friday is not actually a holiday, but most non-retail employers give their employees the day off, increasing the number of potential shoppers. It has routinely been the busiest shopping day of the year since 2000although news reports, which at that time were inaccurate,have described it as the busiest shopping day of the year for a much longer period of time.

The day’s name originated in Philadelphia, where it originally was used to describe the heavy and disruptive pedestrian and vehicle traffic which would occur on the day after Thanksgiving. Use of the term started before 1966 and began to see broader use outside Philadelphia around 1975. Later an alternative explanation began to be offered: that “Black Friday” indicates the point at which retailers begin to turn a profit, or are “in the black”.

For many years, it was common for retailers to open at 6:00, but in the late 2000s, many had crept to 5:00 or even 4:00. This was taken to a new extreme in 2011, when several retailers (including Target, Kohls, Macy’s, Best Buy, and Bealls) will open at midnight for the first time, forcing employees to either go without enough sleep or miss all or part of Thanksgiving with family. A backlash has resulted, with an online petition gathering more than 184,000 virtual signatures urging Target to let their employees have Thanksgiving with their families instead of their employer. Walmart will open at 10:00 pm on Thanksgiving and Toys ‘R’ Us at 9:00 pm. In 2010, Sears was open on Thanksgiving day.

Because Thanksgiving falls on the fourth Thursday in November in the United States, the day after occurs between the 23rd and the 29th of November.

… nici nu se putea altfel: Vinerea Neagra, despre care orice crestin cunoaste ca reprezinta ziua patimilor Mantuitorului in Postul Pastelui, zi pe care suntem sfatuiti de catre Maica Biserica sa o petrecem ajunand (adica nemancand, si abtinandu-ne total nu numai de la consumul de alimente ci in special meditand asupra pacatelor noastre din timpul anului) […], ei bine, promotorii consumismului capitalist au gasit de cuviinta sa o preia ca denumire, cu singura deosebire ca au mutat-o in timpul celui de-al doilea post mare al crestinilor: in Postul Craciunului!

Black Friday (Vinerea Neagra) – ziua “sarbatorita” de cumparatorii americani prin preturi mici oferite de marii retaileri, cheama armatele de consumatori la casele de marcat, pentru ca prin actul ritualist al schimbului bani-marfa sa lanseze oficial perioada “cumparaturilor de sezon” …

O rusine fara margini, aberatia a ajuns sa fie preluata si la noi, semn al neputintei de a schimba cat de cat regulile jocului, semn al lipsei totale de imaginatie dar si al lenei de a fi original!

Spre deosebire de ceea ce se intampla peste Ocean – unde scaderile de pret incep la 50%, amaratii nostri de retaileri se umfla in pene cu discount-uri modeste: dar asta, nici nu mai conteaza! Urmarim o reactie din partea Bisericii …

Black Friday in Romania: blasfemie si saracie (de idei si nu numai) ... n-avem nici cu cine si n-avem nici cu ce!

 


Un film despre obligatia noastra de a filtra ceea ce ni se prezinta in fiecare zi.

Nu putem da vina pe televiziuni si nici pe extraterestrii, insa uneori ni se pare ca lucrurile sunt regizate in interesul altora – nu al nostru, al pamantenilor …

E interesant sa vezi cum gandea John Carpenter la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut – si mult mai interesant este sa gandesti asta comparativ – caci noi eram inca aliniati la coada la lapte sau ne agitam sa luam zahar si ulei pe cartela – in timp ce baietii astia de dincolo de Ocean isi puneau probleme serioase despre consumism …

Ia te uita ce spunea in urma cu peste 20 de ani, John Carpenter:

Working for the studios is no piece of cake. But it’s a trade-off situation, whomever you work for. You have much less creative freedom working for big studios, but they really release your film. By comparison, you have enormous creative freedom working for independent companies like New World. But when it comes time to sell your film and show it to the public, they don’t have the same clout as big studios. The independents have to fight to get your film in theaters in which to show your film and they have to fight to keep your film in those theaters. Everybody in the business faces one truth all the time — if your movie doesn’t perform immediately, the exhibitors want to get rid of it. The exhibitors only want product in their theaters which makes money. Quality has nothing to do with it.

Cat mai tine criza – dar mai ales cat va mai rezista “free” filmul “They Live” – il puteti vedea mai jos.


Am ramas prima oara surprins că imagini din copilăria mea, amintiri personale ale unor obiecte lângă care “am crescut mare” sunt tratate ca istorie de catre altii, atunci cand … în Barcelona fiind, am avut prilejul de a vizita (renunţând cu plăcere la o partidă de shopping 🙂 ), Muzeul de Istorie al Catalunyei. Atunci am fost uşor intrigat că obiecte banale precum frigiderul FRAM, televizorul alb-negru sau radioul cu tranzistori … au fost aduse (poate de la gunoi) şi expuse într-o sală pretenţioasă (şi preţioasă) de Muzeu…

Senzaţia s-a repetat nuanţat anul acesta, când am vizitat Muzeul Grevin la Paris. Oare nu cumva am început să îmbătrânesc? Oare nu cumva au nevoie cei mici de imagini pentru ca poveştile mele despre secolul trecut să fie credibile?

Pentru că se întâmplă în jurul nostru, în timpul vieţii noastre, istoria contemporană nu ar avea nevoie de săli speciale în muzeele de profil. Însă atunci când specialistii observă că anumite lucruri dispar de pe scenă, că ele “devin istorie”, atunci abia – acele lucruri gasesc un loc de refugiu in Muzeu.

Contemporaneitatea se exprimă în sânul unei generaţii astfel: copilul – care nu sesizează diferenţa între o sala de ev mediu şi un living al anilor ’60 ai secolului trecut; părintele – care priveşte cu nostalgie lucruri care îi aduc aminte de copilărie şi bunicul – care senin şi înţelept, nu se mai minunează de nimic!

Simplitatea anilor 60 la Muzeul Grevin, Paris