toata lumea vorbesteSuntem fara indoiala intr-o noua dimensiune a comunicarii…

Imi aduc aminte de primul aparat de fax pe care, in anul 1987 (sau 1988?) l-am primit ca pe o minune a tehnicii la serviciul meu de atunci: inventia care a dus  la inlocuirea telexului mi s-a parut la momentul respectiv ca reprezinta un varf al tehnicii, o revolutie care va contribui la scurtarea timpilor in legarea unor afaceri… Adica, nu mai e nevoie sa astepti sa ajunga scrisoarea prin posta – e suficient sa trimiti oferta prin fax sau sa primesti comanda prin acelasi aparat. Dar are valoare juridica? Pai, inca nu (nn: spuneam noi atunci)- dar legislatia se adapteaza vietii, daca aceasta o ia inaintea timpului!

Tineti minte primele telefoane mobile: greoaie, mari, scumpe si admirate, inaccesibile majoritatii – insa folositoare fara indoiala celor care calatoreau mult si care trebuiau sa primeasca sau sa dea instructiuni.

Apoi, cand Romania a fost pregatita, a inceput revolutia in comunicare: au intrat pe piata operatorii de telefonie MOBIFON si MOBILROM (ce confuzie intentionata o mai fi fost si aceasta?). In perioada celor 12 ani ce s-au scurs de la lansare, dupa sute de milioane de Euro investiti in marketingul comunicarii, dupa ce ni s-a repetat stiintific si meticulos cat este de usor si cat este de util sa comunici, cat de trendy si cat de friendly, comportamentul nostru fata de vorbitul la telefon s-a schimbat. Ne-a intrat atat de mult in sange, incat face deja parte din ADN-ul noii generatii.

Chestiunea pe care v-o propun pentru discutie este cum folosim corect telefonia mobila...

1. e corecta ascultarea/inregistrarea convorbirilor?

2. e corect sa folosim cu atata usurinta si pentru orice fleac telefonul mobil?

3. exista risc de radiatie in cazul telefoanelor mobile? (cat e legenda si cat e adevar in pericolul antenelor dedicate celulalelor? cum e cu vorbitul in masina?)

4. cate cupluri s-au destramat din cauza telefoanelor mobile (macar sa avem o numaratoare de cand cu videotelefonia: arata-mi unde esti!)

5. ce am pierdut de cand am inlocuit scrisorile cu vorbitul la telefon (profunzimea unei relatii telefonice: te-am sunat sa vad ce mai faci?)

telefoane mobile


Folosită în faţa unui pahar cu vin – expresia „VIAŢA ESTE TRECĂTOARE” împrumută din falsul libertăţii absolute: şi dacă viaţa noastră se trece odată cu anii, asta nu inseamnă că putem face chiar tot ceea ce dorim, ci trebuie să punem frâu poftelor noastre. Cu alte cuvinte, să numărăm paharele ce le avem în faţă.

 

Principalul motiv al vieţii fiecăruia dintre noi, al vieţii „individuale” – este cel al mântuirii. Cum se împacă o viaţă trecătoare şi deci limitată, cu mântuirea – care este absolută? Prin aceea că fiecăruia i se acordă o şansă egală. Toţi pornim la drum în viaţa noastră cu şansa egală de a descoperi, de a afla cine suntem; adică trebuie să înţelegem şi în aceeaşi măsură să şi facem ceea ce distingem ca Bine. Un Bine care se află în afara noastră, dar pe care avem capacitatea de a-L simţi şi dori în interiorul nostru.

 

Cum ştim dacă Binele pe care îl simţim este adevărat sau fals? În primul rând, prin zestrea lăsată nouă de cei dinaintea noastră, care au primit, aflat şi consemnat pentru noi. Moştenirea aceasta există în cărţi şi în gene. Nu e nevoie să redescoperim că roata vieţii se învârte ci trebuie să ne însuşim principiile sau legile după care funcţionează viaţa şi convieţuirea noastră. Căci libertatea mea se termină acolo unde începe a celuilalt… atât din frumoasă modestie cât şi din practică autoapărare.