După intrarea sa triumfală în Alba Iulia, la auzul veştii că armatele muntene nu au întâmpinat rezistenţă în Moldova abandonată în grabă de trădătorul Petru Movilă, Mihai Vodă Viteazul ne-a lăsat celebrele sale cuvinte – … „Pohta ce-am pohtit: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!”.

La peste 400 de ani de la măreaţa înfăptuire, încă se mai discută dacă „a fost sau n-a fost”, dacă „să se pună sau nu”, dacă a făcut-o pentru el sau pentru boierii care l-au promovat, dacă e cazul să admitem existenţa unei conştiinţe naţionale…

Un lucru e însă cert: chiar dacă a strălucit pentru atât de puţin timp, steaua lui Mihai – pofta lui împlinită la anul 1600, ne transmite încă lumina ei – peste un fabulos arc de timp!

Am început scurta noastră disertaţie despre publicitate şi turism cu evocarea acestui moment din istoria noastră naţională – întrucât ceva din barda voievodului muntean a funcţionat în tăierea nodului gordian fără de care, probabil nici astăzi şi nici mâine nu am fi putut spune că avem un BRAND DE ŢARĂ.

Pofta celor care conduc astăzi destinele ţării sună probabil promiţător în urechile celor 40 de milioane de aventurieri worldwide. Cine i-a numărat şi cum ajungem cu mesajul nostru la urechile lor, vom vedea în perioada următoare… Deocamdată, ne bucurăm să constatăm că s-a identificat o piaţă, că ne adresăm unui segment destul de clar descris, acela al aventurierilor de meserie! Cei care caută peşteri, sate uitate de civilizaţie, obiceiuri şi tradiţii sunt aşteptaţi să exploreze realităţile imediate ale Carpaţilor!

Într-un fel, mă bucură recunoaşterea implicită a bătăliei pierdute pentru Marea Neagră. Deocamdată nu ne putem bate cu bulgarii sau turcii – de aceea, propunerea spaniolilor de la THR a venit „mănuşă” pe o reacţie firească a conducătorilor autohtoni: ne-au propus ceea ce ştim noi mai bine – retragerea în munţi. Codrul, frate cu Românul – se declină ca propunere de afaceri pentru anii următori, astfel: exportaţi servicii turistice montane, carpatice (intra şi subcarpatice included)!

Nici nu promitem şezlonguri de 5 stele celor care ar veni să caute o dulce lene pe meleagurile noastre – ci ne adresăm foarte specific, prin termenul permisiv „grădină” acelora care preferă senzaţiile tari, gen „Tehnici de supravieţuire” (un serial la modă pe Discovery)…

Aşteptările de la industria turismului sunt mari în perioada următoare şi câtă vreme la baza actualei strategii a stat o cercetare serioasă, atât a posibilităţilor noastre interne cât mai ales a pieţelor de referinţă; câtă vreme a existat un Consiliu de Brand – din care au făcut parte un număr impresionant de 33 de membri; câtă vreme avem un target clarificat pe care ni-l dorim; câtă vreme ne adresăm acestora, pe limba lor, cu termenul „explore” şi nu „visit” sau „enjoy” … putem fi siguri că am pornit pe un drum corect. Pasul următor?

Eventual, să agreem împreună cu FMI şi UE o modalitate de a tăia chitanţe pentru amplasarea viitoarelor corturi în codrii munţilor noştri. De aceea, propun ca cetăţenilor străini doritori de senzaţii tari, care sunt dotaţi la vedere cu rucsac şi cort, să li se calculeze la intrarea în ţară, automat, o taxă de şedere în grădina Carpaţilor.

În schimbul unui tarif minim le vom acorda (promoţional, în limita stocului disponibil)  – măcar o insignă, la schimb. Până atunci se va rezolva şi chestiunea frunzei din logo.

Agenţiilor româneşti le-ar putea eventual reveni producţia acestor insigne… rămâne să mai vedem asta, la următoarea licitaţie!

(Vezi şi https://calindiaconu.wordpress.com/harta-serviciilor/ )


Ieri am asistat la o situaţie inedită: Strauss Kahn al FMI-ului, într-un interviu – povesteşte despre mersul negocierilor “on-going” cu guvernul român. Citez aproximativ fragmentul pe care l-am reţinut: “Guvernul român ne-a prezentat propunerea de reducere a salariilor bugetare cu 25%  – iar noi am spus NU!”… Apoi, haios de tot, câţiva de la Banca Natională sar în ajutorul Guvernului declarând presei că, dimpotrivă, FMI avea deja printre  propunerile proprii de redresare a deficitului reducerea cu … 20% a aceloraşi salarii! În acest context, ne putem aştepta ca după Rusalii – aceşti “parteneri” care se joacă de-a afacerile pe banii noştri şi ai copiilor noştri, să apară la braţ într-un interviu comun, o conferinţă de presă a împăcării, eventual patronată de cine altul decât Il Magnifico Presidente Băsescu din care să rezulte că “E OK! Totul a fost o regretabilă neînţelegere… rămâne la 20%, cum am discutat iniţial!

În timp ce Europa e strânsă la mijloc între Statele Unite şi Asia, Balcanii îşi consumă una din dramele obişnuite ale istoriei lor multimilenare… iar Dominique, relaxat – ne ia dominant la mişto prin guvernanţii noştri incapabili … Pentru că omul chiar ţine la imaginea lui!


Reţeta nu îmi aparţine – au inventat-o alţii, dar merită întreaga atenţie. Profund simplu şi logic. Iată:

1. Statul român are mare nevoie de bani (adică lichidităţi: de aceea s-a împrumutat vreo 20 de miliarde de Euro de la FMI, BERD, Banca Mondială, etc.)…

2. Statul român deţine pe lângă alte proprietăţi, clădiri de mare valoare – atât imobiliară cât mai ales de exploatare. Priviţi poza de mai jos!

3. Statul român scoate la vânzare respectiva clădire – cu tot cu funcţionalitatea ei actuală (adică Instituţia Guvernului rămâne chiriaş în clădirea respectivilor noi proprietari).

4. Evident că Guvernul României prezintă cele mai bune garanţii iar oferta de plasament financiar ar avea ecou.

Sistemul de mai sus ar urma să fie extins şi la Primării, Casa Poporului, etc…