După intrarea sa triumfală în Alba Iulia, la auzul veştii că armatele muntene nu au întâmpinat rezistenţă în Moldova abandonată în grabă de trădătorul Petru Movilă, Mihai Vodă Viteazul ne-a lăsat celebrele sale cuvinte – … „Pohta ce-am pohtit: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!”.

La peste 400 de ani de la măreaţa înfăptuire, încă se mai discută dacă „a fost sau n-a fost”, dacă „să se pună sau nu”, dacă a făcut-o pentru el sau pentru boierii care l-au promovat, dacă e cazul să admitem existenţa unei conştiinţe naţionale…

Un lucru e însă cert: chiar dacă a strălucit pentru atât de puţin timp, steaua lui Mihai – pofta lui împlinită la anul 1600, ne transmite încă lumina ei – peste un fabulos arc de timp!

Am început scurta noastră disertaţie despre publicitate şi turism cu evocarea acestui moment din istoria noastră naţională – întrucât ceva din barda voievodului muntean a funcţionat în tăierea nodului gordian fără de care, probabil nici astăzi şi nici mâine nu am fi putut spune că avem un BRAND DE ŢARĂ.

Pofta celor care conduc astăzi destinele ţării sună probabil promiţător în urechile celor 40 de milioane de aventurieri worldwide. Cine i-a numărat şi cum ajungem cu mesajul nostru la urechile lor, vom vedea în perioada următoare… Deocamdată, ne bucurăm să constatăm că s-a identificat o piaţă, că ne adresăm unui segment destul de clar descris, acela al aventurierilor de meserie! Cei care caută peşteri, sate uitate de civilizaţie, obiceiuri şi tradiţii sunt aşteptaţi să exploreze realităţile imediate ale Carpaţilor!

Într-un fel, mă bucură recunoaşterea implicită a bătăliei pierdute pentru Marea Neagră. Deocamdată nu ne putem bate cu bulgarii sau turcii – de aceea, propunerea spaniolilor de la THR a venit „mănuşă” pe o reacţie firească a conducătorilor autohtoni: ne-au propus ceea ce ştim noi mai bine – retragerea în munţi. Codrul, frate cu Românul – se declină ca propunere de afaceri pentru anii următori, astfel: exportaţi servicii turistice montane, carpatice (intra şi subcarpatice included)!

Nici nu promitem şezlonguri de 5 stele celor care ar veni să caute o dulce lene pe meleagurile noastre – ci ne adresăm foarte specific, prin termenul permisiv „grădină” acelora care preferă senzaţiile tari, gen „Tehnici de supravieţuire” (un serial la modă pe Discovery)…

Aşteptările de la industria turismului sunt mari în perioada următoare şi câtă vreme la baza actualei strategii a stat o cercetare serioasă, atât a posibilităţilor noastre interne cât mai ales a pieţelor de referinţă; câtă vreme a existat un Consiliu de Brand – din care au făcut parte un număr impresionant de 33 de membri; câtă vreme avem un target clarificat pe care ni-l dorim; câtă vreme ne adresăm acestora, pe limba lor, cu termenul „explore” şi nu „visit” sau „enjoy” … putem fi siguri că am pornit pe un drum corect. Pasul următor?

Eventual, să agreem împreună cu FMI şi UE o modalitate de a tăia chitanţe pentru amplasarea viitoarelor corturi în codrii munţilor noştri. De aceea, propun ca cetăţenilor străini doritori de senzaţii tari, care sunt dotaţi la vedere cu rucsac şi cort, să li se calculeze la intrarea în ţară, automat, o taxă de şedere în grădina Carpaţilor.

În schimbul unui tarif minim le vom acorda (promoţional, în limita stocului disponibil)  – măcar o insignă, la schimb. Până atunci se va rezolva şi chestiunea frunzei din logo.

Agenţiilor româneşti le-ar putea eventual reveni producţia acestor insigne… rămâne să mai vedem asta, la următoarea licitaţie!

(Vezi şi https://calindiaconu.wordpress.com/harta-serviciilor/ )


Carpathian Bear

The Carpathian Bear

Până la urmă, iată că ne-am ales cu un brand de ţară şi, ceea ce e mult mai important – cu o discuţie amplă despre cercetări de piaţă (calitative şi cantitative), logo-uri, simboluri grafice, izotipuri, drepturi de autor, furt intelectual (sau „regretabile asemănări”) … toate ingredientele pentru a ocupa cât mai ferm o anumită poziţie în mintea consumatorului.

Altfel spus, cei care poartă responsabilitatea dezvoltării turismului românesc – au plecat în sfârşit urechea la cântecele specialiştilor în BRANDING şi au

Carpathian Dark Lord Dracula

înţeles că sintagma „LAND of CHOICE”, deşi sună bine – nu prezintă suficientă credibilitate. Şi, pentru că nu-şi făcea treaba, trebuia să fie şi a fost în cele din urmă abandonată…

Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată!

Nu mă pot însă abţine de la a comenta scandalul inventat în jurul firmei britanice (!) de transport, care foloseşte pentru imaginea sa chiar aceeaşi frunză … Noroc că avem de analizat doar două posibilităţi de lucru: prima – firma CHANGE TRANSPORT chiar există şi a doua – firma CHANGE TRANSPORT e o ficţiune.

Prima variantă se poate dovedi uşor: Registrul Comerţului din Regatul Unit al Marii Britanii se numeşte „House of Companies” – şi poate fi accesat pe internet de către cei curioşi să investigheze cazul până la capăt. De asemenea, mi-aş dori să citesc un interviu cu directorul de marketing al firmei respective – să-i înţeleg strategia de comunicare, ce profunzimi şi aşteptări ecologice se ascund în spatele frunzei cu trei rotiţe? Când a avut loc lansarea firmei respective? Are de gând să se extindă şi în România?

A doua variantă de lucru e ceva mai complexă – ar trebui să aflăm natura prietenoasă sau duşmănoasă a motivului acţiunii. Înclin totuşi pentru varianta mai uşor digerabilă de „scandal regizat” – astfel încât, în cel mai scurt timp, cu cel mai mic efort financiar, cât mai mulţi români să afle de lansarea noului logo.

Nu-mi pot imagina motivele pentru care o firmă cu prestigiu THR

EXTRA CARPATHIAN BLOOD SUCKER

(International Tourism Consultants – Turismo Hoteleria Recreacion), aflată în acest proiect în alianţă strategică (consorţiu) cu o altă firmă de renume TNS (Taylor Nelson Sofres) – să fi apelat la soluţii periculos de ieftine?! Avocaţii bine plăţiţi ai acestor corporaţii vor şti să spele bine imaginea consorţiului THR/TNS.

Ce ar trebui urmărit la nivel de investigaţie jurnalistică de interes public – este atitudinea lui Eulogio Bordas (fondatorul THR în 1985, în Spania) – faţă de Marian Bugan (fondatorul THR Group în 1998, în România). De ce? Pentru că putem eventual afla dacă filosofia „regretabilelor asemănări” funcţionează bijectiv!

P.S.: Opţiunea personală pentru un titlu bilingv are în vedere, (aţi ghicit!)  – combinaţia româno-engleză votată de reprezentanţii noştri în Consiliul pentru Brandul de Ţară!

Carpathian Eyes are watching Your Moves!