Initial, articolul despre meciul lui Lucian Bute cu Jean Pascal (disputat in data de 19 Ianuarie – ora 6,00 la Bucuresti) avea titlul “Si stanga nu mai vine” … pentru ca in timpul meciului, un comentator inspirat si poate un pic dezamagit de prea lunga asteptare, a exprimat ceea ce vedeam cu totii: “Stanga lui Bute nu mai vine!”. Ea, care l-a facut celebru in intreaga lume, ea, care i-a adus supranumele de Mr KO, tocmai ea l-a tradat, intirziind pana in ultima runda.

Dupa ce am scris articolul, ieri seara, l-am trimis Domnului Catalin Tolontan – unul din cei mai buni jurnalisti ai nostri. Speram sa-l stimulez intr-o ancheta privind adevaratele cauze ale interventiei chirurgicale si sa aflam gravitatea acesteia.

Mi-a fost usor sa apas butonul “send”. Mai greu mi-a fost sa-mi vina ideea de a verifica – “Stai putin, oare ce-a scris Tolo despre meci?” … asa cum se cuvenea sa o fac, dintru inceput.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca Domnul Tolontan scrisese exact acelasi titlu – m-am frecat la ochi, se-nserase de-a binelea, dar am inteles cat de grea e de fapt meseria de jurnalist, cat de greu este sa ramai autentic in conditiile in care cu totii vedem acelasi spectacol sportiv … Sa fii primul care o spune: e parte din mecanismul presei, si conteaza la fel de mult cat ceea ce ai de spus! (http://www.tolo.ro/2014/01/19/si-stinga-nu-mai-vine/)

Interesanta coincidenta, educativa in primul rand. De aceea, cu scuzele de rigoare, nu pot face altceva decat sa revin la un titlu mai vechi – pe care evolutiile lui Lucian dupa meciul cu Mendy il justifica. Din pacate.

Asteptarea oboseste …

… dar noi ne-am trezit la prima ora, fara ceas. Emotiile s-au transmis din Canada pana la Pechea si-napoi, iar valul energetic puternic nu ne-a lasat sa ne odihnim decat de forma. Sunt rare momentele cand sportivi romani ajung sa lupte cu centura pe masa, asa ca a meritat fiecare minut din meciul care nu a inceput pentru noi decat atunci cand era prea tarziu – in runda a 12-a!

Pana atunci, Lucian s-a ferit. Cred ca si-a ferit mai degraba psihicul, pentru a ajunge din nou la foamea care l-a consacrat. Sau poate mana stanga, acolo unde e puterea lui. E sau era? Nu stiu, doctorii ar trebui sa ne spuna – ce operatie a suferit? Ce accidentare a avut? Cat au scris ziarele despre asta, cat s-au interesat jurnalistii despre asta?

Nu stim nimic, deci putem banui totul. Atunci am sa spun ca Lucian a fost incomplet refacut, dar bursa i-a convenit.

Am asteptat un meci intreg sa vad o explozie ca cele de pe vremuri – si nu am vazut mai mult decat teama de a nu pati o noua rusine. Accidentul cu Froch, accidentul cu mana lui de sprijin … au lasat urme adanci.

Din pacate, frica omoara speranta iar noi – daca nu putem adormi acum de suparare, ar trebui sa gasim resursele de a-i multumi Campionului nostru, pentru timiditatea si fair-play-ul de care a dat dovada si in acest meci: parca nu a vrut sa-l bata pe Pascal. Daca ar fi indraznit mai mult, daca ar fi inceput meciul macar in runda a 10-a … poate ca in ultimele trei runde ar fi avut mai mult timp de exprimare. Asa, cu tot respectul pentru munca lui Stephan Larouche – a parut ca-i da liber baiatului sau, dintr-o lesa nevazuta, abia in ultimele trei minute.

O zi cu semne de intrebare, in care cuvantul “revansa” s-a facut auzit prea devreme, dupa parerea mea. Sa speram ca stanga lui Bute nu si-a spus ultimul cuvant, dar cu ce ne va incalzi pe noi asta, daca steagul romanesc nu mai are loc in careul magic?

Pentru cei care mai tin minte jumatatea de luna de la meciul de la Bucuresti – ea a prezis un moment de cotitura in cariera lui Lucian. Merita sa revedeti comentariile celor infierbantati atunci … 🙂

Asteptarea oboseste, dar macar ne lamureste – pe cei care folosim timpul pentru a ne pune intrebari!

https://calindiaconu.com/2011/07/10/lucian-bute-la-jumatatea-drumului-spre-absolut/


Cu siguranta o parte a acelora treziti azi dimineata la ora trei si jumatate pentru a sustine Campionul din Pechea in cea de-al noualea sau angajament pentru pastrarea centurii cu diamante … vor fi mers inapoi in pat cu sentimentul nelamurit: ce-a lipsit? A fost pe bune sau nu? Pe de-o parte, fiecare repriza a trecut extrem de repede, asta inseamna ca tensiunea din ring s-a transmis in mod real pana in fotoliile privitorilor. Pe de alta parte, ambii luptatori erau atat de lipsiti de vanatai incat nu aveai cum sa nu te intrebi: unde e sangele? Oare MMA sau K1 sa fi ramas singurul loc unde putem vedea meciuri pe viata si pe moarte?

In timp ce, reveniti in caldura plapumei, suporterii Campionului masoara in amintire traseul picioarelor inteligente care a caracterizat meciul zilei, recomand o privire spre zona recentelor productii cinematografiei de peste Ocean, unde oferta de sange e conjugata din nou cu otelul din Transformers: rezultatul se numeste … “REAL STEEL”.

Deci: pentru cei in nevoie de senzatii tari … hai la cinema :-)!


Bute vs Johnson.Meci tensionat, prudenta incordata. Frumos.

Bute won via Unanimous Decision!

Judges Scorecard: 119-109, 120-108, 120-108

Recitesc insemnarile din timpul meciului . . . :

R1 – cei doi sunt egali, ce face Lucian cu dreapta lui face si Johnson cu stanga, cu diferenta ca romanul cauta barbia iar jamaicanul da la corp;

R2 – lectie de deplasare in ring, conform planului, Lucian are ca scop sa nu mai primeasca lovituri. Insemna ca loviturile din prima repriza l-au durut? 

R3 – Johnson incearca vreo trei drepte, insa le arunca in aer … pentru ca Lucian Bute ii interzice inteligent acest lucru, prin deplasare!

R4 – Din felul in care porneste in ring, Lucian puncteaza la capitolul artistic, e foarte hotarat – insa e singura repriza data de counter-ul paralel lui Glen Johnson. Nu am inteles de ce…

R5 – E randul lui Johnson sa dea o lectie de deplasare: cum sa iti pastrezi agresivitatea deplasandu-te inapoi. Abia aceasta e prima repriza pe care i-as da-o lui Johnson. Lucian trebuie sa fie atent!

R6 – Meciul devine greu. Johnson asta stie meserie, e randul lui Lucian sa loveasca aerul de vreo doua ori, incercand uppercut-ul.

R7 – O repriza foarte frumoasa, in care Lucian a stralucit cu trei stangi mitraliate, urmate de-o dreapta. Se incheie cu  o lovitura sub centura …

R8 – Repriza lui Lucian, insa Johnson nu poate fi clintit usor, e un bun incasator. Muschii gatului sunt foarte dezvoltati…

R9 – Meciul se dezlantuie – Lucian a incercat toate combinatiile, mai putin uppercut-ul de stanga

R10 – Johnson da senzatia ca nu mai poate insa poate fi doar o capcana in care ar putea sa-l atraga pe Campion. Sar stropii din jamaican, isi scutura dreapta de carcei …

R11 – O repriza in care cei doi boxeuri se pregatesc pentru asaltul final: cand s-a terminat meciul acesta atat de repede?! Incep sa ma gandesc la arbitri, ca sunt de-ai casei, canadieni – si nu ar trebui sa avem emotii!

R12 – Aud, dincolo de comentarii, cateva fluieraturi ale celor care nu inteleg boxul in “safe-mode”. Pentru ei, boxul e sacrificiu. Pentru Lucian Bute, urmeaza meciul 31 la profesionisti, poate cu cei de la varf (Ward sau Froch) sau pentru cei de sub varf (Kelly, Pavlik).

… si ma gandesc ca riscul inutil trebuie evitat! Se poate castiga si la puncte, KO nu e obligatoriu. Daca scopul e sa ramai Campion Mondial o perioada cat mai lunga de timp, atunci scopul a fost atins. Apropo de risc – cine isi va asuma riscul urmatorului meci cu Lucian Bute?

Astazi a fost (pentru noi) un meci “in deplasare” … si de fapt, a fost un joc al deplasarii inteligente in ring, un joc al picioarelor inteligente! Johnson nu s-a putut exprima, mi s-a parut un boxeur fara replica, a carui grija principala a fost sa-si apere bine ficatul … Din partea lui Lucian, am vazut multa, foarte multa munca si seriozitatea de a rezista ispitelor. Vremea in care se dezlantuia si descoperea aiurea in fata lui Andrade a trecut. Emotiile noastre, in ceea ce-l priveste pe Lucian Bute – au devenit emotii nemtesti: stim dinainte ca baiatul nostru drag se va bate cu seriozitate!

Gata cu joaca! Vin meciurile grele … asteptam Finala Turneului Super Six!


Ieri 11 Iulie 2011, Robert Turcescu si Ion Cristoiu au considerat ca huiduielile adresate de public doamnei Udrea la finalul Galei care a avut loc cu sustinerea ei – merita primul loc in clasamentul zilnic al stirilor pe care acesti doi analisti il fac seara de seara la postul de televiziune B1.

Pentru ca subiectul pare (inca) fierbinte si starneste multe pasiuni, cei doi s-au gandit sa cheme in emisiune pentru discutii directe, fata in fata, pe Rudel Obreja (alaturi de Cosmin Gusa si Grigore Cartianu). Ba chiar si la telefon, au intrat in direct Leonard Doroftei si Catalin Tolontan.

Am fost extrem de atent la Rudel Obreja, sa vad cum se descurca in explicatii un fost boxeur ajuns intre timp Presedinte al Federatiei Romane de Box si Producator de Evenimente. Explicatii pe care se cuvine sa le dea, in legatura cu bugetul Galei, raporturile sale cu Ministerul condus in prezent de doamna Udrea, obiectivele de comunicare ale Galei, relatia sa cu marii nostri campioni Lucian Bute si Leonard Doroftei, etc.

Domnul Obreja a folosit de mai multe ori un termen scos din uz in lumea (poate prea civilizata) a Vestului, anume “exclusivitate”: “Am exclusivitate cu Interbox”, “Am exclusivitate cu Lucian” … astfel incat, plecand de aici, concluzia a suspinat aproape firesc, a scuza acuzatoare: “Cine ati fi vrut sa organizeze Gala, daca nu eu?!”

Mai mult, vorbind despre banii absorbiti in conturile firmelor sale ca despre o solutie salvatoare (fata de incetineala cu care se misca proiectele finantate sau finantabile de catre UE), domnul Obreja a parut ca cearta discret un aparat de stat neputincios si fara imaginatie creativa.

Puterea monopolului, afisat fara perdea, alaturi de concluziile ingreunate de un complex de superioritate de genul “Daca nu eu – atunci cine?” si “Daca nu acum, atunci cand?” – fac din domnul Rudel Obreja un impresar de talia fratilor Becali (ii cunoasteti din fotbal). Adica el si numai el, e omul potrivit la locul potrivit, tipul care a prins trenul pentru ca a citit cu atentie mersul trenurilor, etc.

Daca a ales calea spinoasa a impresariatului “pe banii mei”, daca a inceput sa se bucure – ca un adevarat antreprenor – ca “da salarii la oameni” si ca “plateste taxele in Romania”, atunci domnul Obreja va avea cu siguranta bunul simt sa recunoasca la un moment dat ca nu le poate el insusi duce pe toate si, intr-un moment de inspiratie divina – isi va angaja un Presedinte la Federatia Romana de Box! 🙂


https://calindiaconu.wordpress.com/2011/11/06/mr-knock-out-si-refuzul-asumarii-riscului-inutil/

(o cronica a meciului cu Glen Johnson!)

 

Campionii Lumii la Box (10 Iulie 2011)

 WORLD CHAMPIONS

Weight WBC WBA IBF WBO
Heavy V Klitschko W Klitschko W Klitschko W Klitschko
Cruiser Wlodarczyk Jones Cunningham Huck
Light-heavy Hopkins Shumenov Cloud Cleverly
Super-middle Froch Ward Bute Stieglitz
Middle Chavez Jr Sturm Geale Pirog
Light-middle Alvarez Cotto Bundrage Dzinziruk
Welter Ortiz Senchenko Zaveck Pacquiao
Light-welter Bradley Khan Judah Bradley
Light Soto Marquez Vazquez Marquez
Super-feather Aoh Uchiyama Burns
Feather Gonzalez John Gamboa Lopez
Super-bantam Nishioka Shimoda Ndlovu Arce
Bantam Donaire Moreno Agbeko Donaire
Super-fly Rojas Cazares Mijares Narvaez
Fly Wonjongkam Marquez Mthalene Miranda
Light-fly Hernandez Gonzalez Solis Hirales
Straw Ioka Sithmorseng Joyi Garcia