Dragii mei, la sfarsitul unei frumoase zile de Sfanta Marie Mare, va invit sa va relaxati alaturi de un mare pianist al secolului trecut.

Oare de ce a ales Richter, la 79 de ani, sa cante un concert care e trecut in dreptul unui Mozart aflat in perioada de studiu, pe care-l semneaza alaturi de tatal sau (baiatul avea 11 ani!) si in care s-a folosit material preexistent?!


In vremuri ca acestea, cand lumea pare sa vorbeasca prea mult – in loc sa asistam neputinciosi la dezlantuirea inflatiei de cuvinte, preferam sa ne ascundem in muzica.

Descoperim cu placere, prin copiii nostri – carora le dorim sa cante egoist, pentru propria lor placere, pentru ca abia mai apoi sa imparta din prea-plinul lor cate ceva cu cei apropiati … descoperim, zic, limbajul universal al PIANULUI.

Neavand nevoie de traduceri, ne rezumam a multumi cu recunostinta Domnului Profesor Cornel Miricescu – care a avut rabdarea de a lucra cu amandoi  – Tudor (12) si Daria (8) printre picaturi, in pauzele tot mai greu de inventat in ritmul tentatiilor de astazi!