CUM AU AJUNS AICI:

Fără să forţeze, Olanda se trezeşte la ieşirea din grupe … în faţa Braziliei!

La fel de mirată, Brazilia a început probabil, după un alarmant 0-0 în faţa Portugaliei, pregătirile pentru primul ei test serios din acest campionat mondial de fotbal.

După acest meci, urmează, pentru oricare dintre cele două – Marea Finală, căci în mod normal nici Ghana şi (din păcate) nici Uruguay – nu vor putea opri un parcurs fără greşeală într-o semifinală cu statut formal…

Chiar aşa?

LUCIO - căpitan de plai brazilian

Brazilia îl are pe Robinho in mare forma, dar Kaka nu se regăseşte deloc în formula de echipă propusă de Carlos Dunga. E deja la al treilea cartonaş galben, şi asta spune mult despre nervii neputinţei acestui  jucător exploatat la limita suportabilului de publicitari… În schimb, m-a impresionat Lucio – prin travaliu, demarcări, dialogul lui cu arbitrii… un căpitan adevărat!

Mai e ceva: pe lângă dublul henţ al lui Fabiano din meciul cu elefanţii lui Drogba, acum s-a adăugat la karma lor negativă un fault premergător frumosului gol al lui Juan din antrenamentul oficial cu Chile…

SUPER ROBBEN

Olanda, pe de altă parte, nu a avut până acum cu cine şi implicit nu a avut de ce şi nici cum să ne arate tot ce ştie. După ce l-a ţinut o vreme pe banca de rezerve pe cel mai bun jucător al său – Robben – l-a trimis în teren şi acesta, de atunci, face legea cu stângul lui formidabil! Olanda a avut parte de trei meciuri de antrenament: Danemarca (2-0), Japonia(1-0) şi Camerun(3-1) – iar acum are şansa de a demonstra valoarea indiscutabilă a şcolii ei de fotbal… care cam de multă vreme caută să răzbune cele două finale pierdute cu nonşalanţă prin anii 70 ai secoului trecut!

CUM S-A JUCAT

… intra-v-a Olanda lui Robben şi a lui Schneijder în istorie? Valoarea de zeci de milioane a jucătorilor în portocaliu, pare adunată grămadă în jurul limbii olandeze – un amestec de engleză şi germană… E grămada asta ordonată sau nu?

În casă strigăm HAI OLANDA, pentru a intra în tensiunea meciului, pentru că ne place să ţinem cu cel mai slab şi… pentru că suntem europeni, la urma urmei!

O ultimă întrebare: vor fi arbitrii la înălţimea partidei? A învăţat bine la şcoală acest NISHIMURA pentru a nu ne strica plăcerea unei confruntări care se anunţă de zile mari?

Brazilienii intră tare de la început – dar olandezii ştiu să cadă seceraţi: cine pe cine vrea să impresioneze? Când au mingea, şi unii şi ceilalţi ştiu ce să facă cu ea.

Minutul 7. Tuşierul vede bine un offsaid la brazilieni. Dar în minutul 10, cu toţii rămânem fără cuvinte la pasa de la mijlocul terenului trimisă de Felipe Melo către Robinho. E gol cu şut din prima, fără discuţii, simplu de tot.

Bayern, Inter, Ajax, Liverpool – s-au cutremurat în faţa lecţiei de fotbal telepatic: simte-mă tu că o să-ţi pasez eu!

Până în min 30, Brazilia pare adormită – apoi urmează o fază care ar fi putut închide partida. Robinho – Fabiano – Kaka – Stekelenburg. Rămâne 1-0 pentru echipa sudamericană, care domină convingător.  Atâta presiune e pe umerii olandezilor încât asistăm la faze caraghioase: Robben bate “răzgândit” o lovitură de la colţul terenului, sau e neînţeles de colegi? Ooijer degajează fericit că poate, în tribună, două mingi la rând …

Cu o medie de 29 de ani şi 3 luni, echipa Braziliei este cea care ne invită să pariem pe experienţă. La revenirea de la cabine, îi simţim relaxaţi, calmi, ghiduşi…

Numai că în minutul 53 – Schneijder centrează complex în careu, Felipe Melo – de data asta în rol de demon – sare spre a-l incomoda pe Julio Cesar. E autogol, e 1-1, e posibil orice.

Bastos, care nu jucase rău – e scos pe motiv de pază bună de un Dunga care se teme de tricks-urile lui Robben, artist al şcolii căderilor teatrale. Parcă-l ajută şi mimica să sufere la fiecare atingere. Înlocuitorul lui Bastos, Gilberto, nu se face remarcat cu nimic…

Olanda presează, Lucio face un henţ în careu – însă fără intenţie, spune Nakamura. Aşa e.  Numai că în minutul următor (68), se bate un corner ca la antrenament: Robben – Kuytt – Schneijder. Totul repede, hotărât şi curat. Mingea ajunge în poartă fără ca vreun brazilian să aibă intenţia de a interveni. E 2 – 1 pentru Olanda.

Se anunţă 20 de minutzele de foc – portocaliu sau verde? Va fi împărţit, la ambele porţi. Poate, dacă Felipe Melo nu şi-ar fi pierdut capul călcând fără balon pe Robben – o Brazilie în efectiv complet ar fi putut duce meciul în prelungiri… Însă în 10 oameni şi cu un Kaka îngrozitor de slab faţă de potenţialul lui real, iată-i eliminaţi.

Olanda este prima echipă care intră în careul de aşi – cu un moral excelent şi un prim examen trecut cu brio: chiar dacă spre final au transformat cronometrul în clepsidră, s-au luptat cu vuvuzelele, cu postamentul măreţ al adversarului, cu spaima unui rezultat pe care nu l-au mai gustat de 36 de ani… au reuşit, şi merită felicitările noastre!

Cea de a treia lor finală mondială este de-acuma, foarte – foarte aproape!

ARJEN ROBBEN

Arjen ROBBEN performing magic tricks


CUM AU AJUNS AICI

Paraguay cumpletează careul celor patru echipe sudamericane rămase în cursa pentru Cupa Mondială, alături de Argentina, Brazilia şi Uruguay. Întrucât ne-am obişnuit ca Champions League (cu excepţia ultimului an) să

Roque Santa Cruz

fie o afacere a cluburilor britanice, nu ne-ar mira prea tare să avem în semifinale două, trei sau chiar patru din patru sudamericani!

În afara calităţii de sud-americani intraţi în zodia aparent favorabilă a mondialului sud-…african, paraguayenii au avut de partea lor nişte bare mai active, care s-au opus japonezilor de două ori – o dată în timpul meciului şi o dată în penalty shoot-outs…

Dar meciul nu a plăcut, poate şi pentru că a fost lipsit de goluri. Dacă tot suferim de pe urma huruielii vuvuzelelor, măcar să avem parte de spectacol… Tensiunea a ucis însă spectacolul în meciul de ieri.

Motiv în plus să ne dorim revanşa la ultima optime – care ne-a propus o afacere iberică între vecini… Meciul a început cu un 3-0 pentru EDUARDO, eroul lusitanilor, care a scos şuturile lui Torres (3′) şi ale şeptarului David Villa (4′ şi 6′). În minutul 10, cu un 0-0 pe tabela de marcaj, mă gândeam că alături de Franţa şi Italia, astăzi încă o forţă a fotbalului european va pleca acasă. Alt motiv, acelaşi rezultat.

Portughezii par timoraţi – parcă ar juca cu fratele mai mare pe care nu vor să-l supere. Să aibe asta de-a face cu geografia politică a peninsulei pomenite deja? Nu. În minutul 20 vine şi primul şut al lui TIAGO, Casillas scoate în doi timpi iar apoi fornăie ca un cal, spre deliciul celor care ne amuzăm la reluări …a fost aproape. Dar atât.

David Villa

Şi în repriza a doua, Spania are câteva minute de forcing ucigător – 61′: Fernando Llorente, apoi David Villa în minutul 63′ marchează sub bară! E gol pentru Spania şi bucuria e mare, e diferită de cea afişată în meciul cu Honduras! Nu se mai bucură cu gesturi de toreador – ci se dezlănţuie într-o alunecare pe genunchi, prin iarba udă…

Ramos mai are un şut pe care EDUARDO îl scoate cu vârful mănuşilor de portar de mare clasă, iar apoi începe acel joc de pase la mijlocul terenului care ne-a reamintit de Spania Europenelor de acum doi ani… Să-i ferească Dumnezeu pe adversarii care sunt conduşi de Spania în minutul 70: meciul e definitiv închis.

Spre sfârşit abia, îmi dau seama că – deşi pe teren, Cristiano Ronaldo NU A JUCAT ŞI NU A ARĂTAT NIMIC în acest meci. Bravo Spania! Bravo Real Madrid! 🙂

CUM AU JUCAT