CUM AU AJUNS AICI:

Fără să forţeze, Olanda se trezeşte la ieşirea din grupe … în faţa Braziliei!

La fel de mirată, Brazilia a început probabil, după un alarmant 0-0 în faţa Portugaliei, pregătirile pentru primul ei test serios din acest campionat mondial de fotbal.

După acest meci, urmează, pentru oricare dintre cele două – Marea Finală, căci în mod normal nici Ghana şi (din păcate) nici Uruguay – nu vor putea opri un parcurs fără greşeală într-o semifinală cu statut formal…

Chiar aşa?

LUCIO - căpitan de plai brazilian

Brazilia îl are pe Robinho in mare forma, dar Kaka nu se regăseşte deloc în formula de echipă propusă de Carlos Dunga. E deja la al treilea cartonaş galben, şi asta spune mult despre nervii neputinţei acestui  jucător exploatat la limita suportabilului de publicitari… În schimb, m-a impresionat Lucio – prin travaliu, demarcări, dialogul lui cu arbitrii… un căpitan adevărat!

Mai e ceva: pe lângă dublul henţ al lui Fabiano din meciul cu elefanţii lui Drogba, acum s-a adăugat la karma lor negativă un fault premergător frumosului gol al lui Juan din antrenamentul oficial cu Chile…

SUPER ROBBEN

Olanda, pe de altă parte, nu a avut până acum cu cine şi implicit nu a avut de ce şi nici cum să ne arate tot ce ştie. După ce l-a ţinut o vreme pe banca de rezerve pe cel mai bun jucător al său – Robben – l-a trimis în teren şi acesta, de atunci, face legea cu stângul lui formidabil! Olanda a avut parte de trei meciuri de antrenament: Danemarca (2-0), Japonia(1-0) şi Camerun(3-1) – iar acum are şansa de a demonstra valoarea indiscutabilă a şcolii ei de fotbal… care cam de multă vreme caută să răzbune cele două finale pierdute cu nonşalanţă prin anii 70 ai secoului trecut!

CUM S-A JUCAT

… intra-v-a Olanda lui Robben şi a lui Schneijder în istorie? Valoarea de zeci de milioane a jucătorilor în portocaliu, pare adunată grămadă în jurul limbii olandeze – un amestec de engleză şi germană… E grămada asta ordonată sau nu?

În casă strigăm HAI OLANDA, pentru a intra în tensiunea meciului, pentru că ne place să ţinem cu cel mai slab şi… pentru că suntem europeni, la urma urmei!

O ultimă întrebare: vor fi arbitrii la înălţimea partidei? A învăţat bine la şcoală acest NISHIMURA pentru a nu ne strica plăcerea unei confruntări care se anunţă de zile mari?

Brazilienii intră tare de la început – dar olandezii ştiu să cadă seceraţi: cine pe cine vrea să impresioneze? Când au mingea, şi unii şi ceilalţi ştiu ce să facă cu ea.

Minutul 7. Tuşierul vede bine un offsaid la brazilieni. Dar în minutul 10, cu toţii rămânem fără cuvinte la pasa de la mijlocul terenului trimisă de Felipe Melo către Robinho. E gol cu şut din prima, fără discuţii, simplu de tot.

Bayern, Inter, Ajax, Liverpool – s-au cutremurat în faţa lecţiei de fotbal telepatic: simte-mă tu că o să-ţi pasez eu!

Până în min 30, Brazilia pare adormită – apoi urmează o fază care ar fi putut închide partida. Robinho – Fabiano – Kaka – Stekelenburg. Rămâne 1-0 pentru echipa sudamericană, care domină convingător.  Atâta presiune e pe umerii olandezilor încât asistăm la faze caraghioase: Robben bate “răzgândit” o lovitură de la colţul terenului, sau e neînţeles de colegi? Ooijer degajează fericit că poate, în tribună, două mingi la rând …

Cu o medie de 29 de ani şi 3 luni, echipa Braziliei este cea care ne invită să pariem pe experienţă. La revenirea de la cabine, îi simţim relaxaţi, calmi, ghiduşi…

Numai că în minutul 53 – Schneijder centrează complex în careu, Felipe Melo – de data asta în rol de demon – sare spre a-l incomoda pe Julio Cesar. E autogol, e 1-1, e posibil orice.

Bastos, care nu jucase rău – e scos pe motiv de pază bună de un Dunga care se teme de tricks-urile lui Robben, artist al şcolii căderilor teatrale. Parcă-l ajută şi mimica să sufere la fiecare atingere. Înlocuitorul lui Bastos, Gilberto, nu se face remarcat cu nimic…

Olanda presează, Lucio face un henţ în careu – însă fără intenţie, spune Nakamura. Aşa e.  Numai că în minutul următor (68), se bate un corner ca la antrenament: Robben – Kuytt – Schneijder. Totul repede, hotărât şi curat. Mingea ajunge în poartă fără ca vreun brazilian să aibă intenţia de a interveni. E 2 – 1 pentru Olanda.

Se anunţă 20 de minutzele de foc – portocaliu sau verde? Va fi împărţit, la ambele porţi. Poate, dacă Felipe Melo nu şi-ar fi pierdut capul călcând fără balon pe Robben – o Brazilie în efectiv complet ar fi putut duce meciul în prelungiri… Însă în 10 oameni şi cu un Kaka îngrozitor de slab faţă de potenţialul lui real, iată-i eliminaţi.

Olanda este prima echipă care intră în careul de aşi – cu un moral excelent şi un prim examen trecut cu brio: chiar dacă spre final au transformat cronometrul în clepsidră, s-au luptat cu vuvuzelele, cu postamentul măreţ al adversarului, cu spaima unui rezultat pe care nu l-au mai gustat de 36 de ani… au reuşit, şi merită felicitările noastre!

Cea de a treia lor finală mondială este de-acuma, foarte – foarte aproape!

ARJEN ROBBEN

Arjen ROBBEN performing magic tricks


CUM AU AJUNS AICI

Paraguay cumpletează careul celor patru echipe sudamericane rămase în cursa pentru Cupa Mondială, alături de Argentina, Brazilia şi Uruguay. Întrucât ne-am obişnuit ca Champions League (cu excepţia ultimului an) să

Roque Santa Cruz

fie o afacere a cluburilor britanice, nu ne-ar mira prea tare să avem în semifinale două, trei sau chiar patru din patru sudamericani!

În afara calităţii de sud-americani intraţi în zodia aparent favorabilă a mondialului sud-…african, paraguayenii au avut de partea lor nişte bare mai active, care s-au opus japonezilor de două ori – o dată în timpul meciului şi o dată în penalty shoot-outs…

Dar meciul nu a plăcut, poate şi pentru că a fost lipsit de goluri. Dacă tot suferim de pe urma huruielii vuvuzelelor, măcar să avem parte de spectacol… Tensiunea a ucis însă spectacolul în meciul de ieri.

Motiv în plus să ne dorim revanşa la ultima optime – care ne-a propus o afacere iberică între vecini… Meciul a început cu un 3-0 pentru EDUARDO, eroul lusitanilor, care a scos şuturile lui Torres (3′) şi ale şeptarului David Villa (4′ şi 6′). În minutul 10, cu un 0-0 pe tabela de marcaj, mă gândeam că alături de Franţa şi Italia, astăzi încă o forţă a fotbalului european va pleca acasă. Alt motiv, acelaşi rezultat.

Portughezii par timoraţi – parcă ar juca cu fratele mai mare pe care nu vor să-l supere. Să aibe asta de-a face cu geografia politică a peninsulei pomenite deja? Nu. În minutul 20 vine şi primul şut al lui TIAGO, Casillas scoate în doi timpi iar apoi fornăie ca un cal, spre deliciul celor care ne amuzăm la reluări …a fost aproape. Dar atât.

David Villa

Şi în repriza a doua, Spania are câteva minute de forcing ucigător – 61′: Fernando Llorente, apoi David Villa în minutul 63′ marchează sub bară! E gol pentru Spania şi bucuria e mare, e diferită de cea afişată în meciul cu Honduras! Nu se mai bucură cu gesturi de toreador – ci se dezlănţuie într-o alunecare pe genunchi, prin iarba udă…

Ramos mai are un şut pe care EDUARDO îl scoate cu vârful mănuşilor de portar de mare clasă, iar apoi începe acel joc de pase la mijlocul terenului care ne-a reamintit de Spania Europenelor de acum doi ani… Să-i ferească Dumnezeu pe adversarii care sunt conduşi de Spania în minutul 70: meciul e definitiv închis.

Spre sfârşit abia, îmi dau seama că – deşi pe teren, Cristiano Ronaldo NU A JUCAT ŞI NU A ARĂTAT NIMIC în acest meci. Bravo Spania! Bravo Real Madrid! 🙂

CUM AU JUCAT



Suntem în a 16-a zi a Campionatului Mondial de Fotbal şi probabil că şi unii dintre noi, suporterii – începem să resimţim oboseala privitului la televizor…

Au început optimile – prilej de puţină reflecţie asupra felului în care putem împărţi ceata celor care şi-au făcut deja bagajele.

O primă categorie se constituie din echipele naţionale care au performat mult sub aşteptări… atât de mult sub, încât au atins nivelul “contraperformanţei”. Conduc detaşat campioana şi vicecampioana mondială: Italia şi Franţa… Ambele au terminat pe ultimul loc grupele, deşi au fost cotate “capi de serie”. Ambele au avut grupe uşoare… şi nu putem trage decât concluzia că nimeni nu a avut curajul să ia taurul de coarne, să aplice corecţii unor jucători care au trăit patru ani din gloria unor rezultate desigur remarcabile.

Apoi, avem o grupă a echipelor care au evoluat contradictoriu: ba au pierdut cu cei cotati mai slab, ba au castigat cu cei cotati mai bine… E cazul Greciei, a Serbiei.

În fine, să nu uităm grupa celor care “au murit frumos” – aplauze pentru Noua Zeelandă, Australia, Africa de Sud…

Un salut aparte pentru Coasta de Fildeş – au avut parte de cea mai grea grupă a Mondialelor.

Acum urmează meciurile eliminatorii, când după patru fluiere finale câştigătoare, oricare din cei 16 rămaşi se poate trezi … Campion Mondial!

Hai că glumesc! Nu chiar “ori şi care”… Sunt două părţi ale tabloului – cum se numeşte sistemul competiţiei.

Pe partea BRAZILIEI, strălucesc mai tare numele: Olandei, Uruguay-ului şi, de ce nu … netematoarea SUA!

Pe partea ARGENTINEI, se regăsesc Germania, Spania, Anglia sau Portugalia.

După cum se vede, Brazilia pare a avea un uşor avantaj – însă fiecare meci se va juca până în minutul 90 şi, dacă va fi cazul – vom avea şi lovituri de departajare…

cupa mondiala

WORLD CUP 2010


Meciul începe sub auspicii grozave -nemţii au defilat cu echipa Australiei, au impresionat pe toată lumea prin forţa lor, prin jocul combinativ, frumuseţea golurilor… Germania cântă, Germania bea bere şi Germania face calcule cu drumul ei spre finală.

Sârbii, pe de altă parte – au în faţa lor ultima şansă de a face ceva frumos din participarea lor la CM 2010. Dar de ce tocmai cu Germania, în această grupă în care deja au fost puşi la punct de puternicii ghanezi?

Nu acceptă umilinţa, aşa că atacă. Ei vor, săracii – dar nemţii pot. Nemţii sunt stăpânii jocului şi arată aceasta prin Podolski – şut superb pe lângă, în minutul 7.

Klose e prins prima oară în offsaid în minutul 16, dar sigur îi va ieşi până la urmă…

Müller greşeşte o centrare, apoi o a doua centrare! Ce e la mijloc: neglijenţă, neodihnă, nerăbdare?

Minutul 30 – Klose e iar în offsaid! … dar Germania e cea care călăreşte partida!

Ce fac sârbii? Nu ştiu ce să facă cu mingea? Ba da, Kolarov sperie păianjenii la o lovitură liberă – puţin pe-alături.

Crainicul TVR-ului repetă ca o placă stricată – “E greu… e foarte greu pentru sârbi!” chiar cu puţin înainte ca KLOSE SĂ IA AL DOILEA GALBEN – şi iese în offsaid de tot!

Şansa sârbilor – să joace de la egal la egal cu superechipa Germaniei: imediat , abilul Krasici centrează de pe partea dreaptă, uriaşul Zigici recentrează în faţa porţii iar Jovanovici face 1-0 pentru plavi în minutul 38…

Repriza se încheie cu nemţii atacând furibund, în ultima fază înainte de pauză – bară a lui Kedhira!

Orgoliul marii echipe e rănit şi pauza toarnă gaz pe foc. La reluare, asediu la poarta lui Stojkovici: Schweini, apoi Podolski o dată, Podolski de două ori, Vidici face un HENŢ absurd, iar PODOLSKI RATEAZĂ A TREIA OARĂ (de data asta din 11 metri!!!).

Stojkovici îşi face cruci peste cruci şi arată spre cer.

Loeb vrea să intre pe teren. E furios şi are de ce: acum echipa lui e cea care vrea, dar nu poate…

Krasici răspunde croşetând apărarea germană, centrare, iar Jovanovici egalează situaţia la bare… iar pe final, acelaşi Krasici îl serveşte pe Zigici – iar sârbii câştigă nu numai pe tabelă, dar şi la bare o partidă pe care nu au crezut că o vor putea câştiga.

Pentru Germania, urmează Ghana – şi ştim deja că în această  interesantă  grupă D a Campionatului Mondial , câştigătorii vor fi desemnaţi la golaveraj!

Iar pentru Balcani, victoria de azi adăugată la surprinzătoarea victorie a Greciei în meciul de ieri cu Nigeria – fac loc de-un bob speranţă în inimile năpădite de grija zilei de mâine!


E minutul 72 al partidei Brazilia – Coreea de Nord şi crainicii sărbătoresc golul lui Elano: fază tipic braziliană, cu pasă la întâlnire şi şut fără preluare (geniul lui Robinho supus unor cursuri de telepatie aplicată…)

Obosit, adorm înainte de finalul partidei, cu regretul că pentru prima oară de când mă uit la campionatele mondiale nu am auzit samba vibrând în tribune 😦 ! – ritmul echipei seleção mi-a lipsit fizic …  Poate şi Kaka i-a simţit lipsa?

Visez frânturi de amintiri cu meciul în care Italia lui Paulo Rossi i-a învins pe contaatac, deşi nu meritau, vai! – căci au refuzat să accepte varianta baricadării cu fundul în poartă. În 1982 aveam 16 ani, iar visul îmi readuce aproape pe Socrates, Zico, Falcao, Eder … Doamne, ce mai dansau pe teren purtaţi de ritmul tribunelor! Era altul fotbalul atunci?!

Dimineaţa, CNN (!) laudă prestaţia deosebită a nord-coreenilor şi mă informează asupra rezultatului final – un 2-1 absolut meritoriu. Cât va cântări golaverajul în economia clasamentului “grupei de foc” în care outsiderul va negocia golaverajele celor mari. Cine sunt cei doi câştigători? Întrebarea rămâne deschisă – probabil până la final.

Şi uite cum, din meci în meci, am ajuns la ultima partidă a primei serii a grupelor: campioana inimilor noastre de europeni, Spania – intră în joc cu o Elveţie superorganizată de un neamţ Ottmar Hitzfeld, şi … pierde cu 1-0. Reţeta am mai văzut-o recent în Inter – Barca.

Tema discuţiei e veche … dar mereu actuală: merită respectul nostru echipele superdefensive? Legiuitorii au introdus 3 puncte pentru victorie şi doar 1 pentru egal – dar parcă tot nu ajunge! Ce ar putea să facă în plus? Să premieze driblingurile, să acorde jumătăţi de punct pentru bare?!

Când apărarea bate atacul, trăim un sentiment acut al nedreptăţii. Ce e de făcut? Să ne amintim că fotbalul e numai un joc – şi că viaţa merge mai departe! 🙂