Răbdarea nemților a fost greu încercată de eșecul răsunător și aș îndrăzni să spun nedrept pe care Mondialul din Rusia – prin mexicani la început și sud-coreeni mai apoi, l-a administrat Panzerelor … Ce-a mai contat și cine mai ține minte fabuloasa răsturnare de scor cu suedezii … vezi tu, așa a fost scris, ca după Italia și Olanda nici Germania să nu poată cu mult mai mult de data aceasta. Când intri pe teren cu pretenții (altfel, justificate și legitime!) de dominație mondială – ești pedepsit, căci modestia și concentrarea challengerilor, foamea lor de afirmare, se combină într-un cocktail letal, care-i poate răpune chiar și pe cei mai titrați dintre europeni.

Rămane deschisă întrebarea adresată orgoliului rănit. Cum? Tocmai Germania, să nu se califice ea în optimi, să nu iasă ea din grupe, să asiste ea cum frații francezii câștigă turneul en-fanfare, cum prietenii japonezi se pleacă cu parcă ceva mai multă demnitate în fața unei mari favorite (Belgia), cum rivalii lor englezi scriu din nou istorie … iată că toate aceste lovituri, le-au fost prea mult, judecata li s-a întunecat și au revenit cu furie – la naționalism … căutând explicațiile în arianismul de odinioară. Păi, da! Ce te poți aștepta de la unul ca Mesüt Özil,  care după ce că e turc, îi mai face și campanie electorală unui dictator în loc să-și vadă de antrenamente și de fotbal!

Numai că Mesüt Özil e un german care își respectă originile turcești. A fost educat de părinți să nu-și uite locul de baștină iar nemții l-au promovat ani de-a rândul ca pe un exemplu de succes în managementul integrării minorităților etnice și al multiculturalismului. E bine să ai flori ca Mesüt Özil … dar nu te poți bucura de primăvară, până nu schimbi mentalitatea unui popor – iar unele popoare nu acceptă să-și schimbe nici imnul, nici steagul și nici să renunțe la obsesia superiorității …

Și cum se întâmplă des în viață, la greu, se caută vinovați. Agresat și nemulțumit de umilințele la care a fost supus de politicieni si conducerea Deutsches Fussball Bund (DFB) și mai ales supărat de pierderile bănești prin retragerea unor sponsori – se pare că cel mai mult l-a deranjat reacția VW-ului de a nu-i mai folosi imaginea în campaniile de marketing … – jucătorul german de origine turcă, născut la Gelsenkirchen, a decis că e timpul să se retragă (cu ceva tam-tam – adică lăsând o notă explicativă), din Mannschaft.

Publicăm mai jos scrisoarea in trei puncte, scrisă de Mesüt Özil în limba engleză, pentru a aduce cazul Germaniei cuprinse din nou de tentația naționalismului, în atenția opiniei publice internaționale.

Lumea a devenit demult un sat global, iar umilință mai mare decât a nu le mai purta tricoul și a nu le mai vorbi limba … nu cred să existe. Ah, supărare-supărare, cum mai aduci tu la lumină adevărurile care păreau îngropate definitiv, în trecut! ”Ești german când câștigi și turc când pierzi” – e o acuzație rasială, pe care Ozil, ca simbol al integrării generației copiilor de emigranți o propune spre dezbatere unei societăți șocate de pierderea titlului la un sport în care să recunoaștem, sunt destul de pricepuți!

Într-un anumit fel însă, acuzația ne poate privi pe toți – dacă vrem să ne considerăm … europeni.

Simbolul turcilor nascuti in Germania

 

0

1

2.1

2.2

Source: Official Facebook Page, Mr. Mesüt Özil


BBC News – London’s new year fireworks set to music.

Spectacol total la Londra, în noaptea de Anul Nou: LONDON’S CALLING cu muzică şi artificii – de fapt un challenge lansat Lumii SHOWBIZ-ului: o mănuşă plesnită de obrazul  FIFA care le-a refuzat organizarea unui Campionat Mondial, deşi petiţia le-a fost prezentată de însuşi principele moştenitor William (“We English People LOVE FOOTBALL”)…

Pe lângă poantele care circulă libere pe net, englezii ştiu să atragă atenţia în felul lor că rămân (totuşi) … una din marile puteri ale lumii!


ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/

SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!

CAD DUŞMANII CA POPICELE...

CUM AU AJUNS AICI

O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!

Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…

Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…

Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…

Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereucrescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine…  Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?

Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!

Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…

CUM AU JUCAT

… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…

… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”

… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!

… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!

’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…

’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…

’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!

Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…

Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …

Fabulous Germany


CUM AU AJUNS AICI

Paraguay cumpletează careul celor patru echipe sudamericane rămase în cursa pentru Cupa Mondială, alături de Argentina, Brazilia şi Uruguay. Întrucât ne-am obişnuit ca Champions League (cu excepţia ultimului an) să

Roque Santa Cruz

fie o afacere a cluburilor britanice, nu ne-ar mira prea tare să avem în semifinale două, trei sau chiar patru din patru sudamericani!

În afara calităţii de sud-americani intraţi în zodia aparent favorabilă a mondialului sud-…african, paraguayenii au avut de partea lor nişte bare mai active, care s-au opus japonezilor de două ori – o dată în timpul meciului şi o dată în penalty shoot-outs…

Dar meciul nu a plăcut, poate şi pentru că a fost lipsit de goluri. Dacă tot suferim de pe urma huruielii vuvuzelelor, măcar să avem parte de spectacol… Tensiunea a ucis însă spectacolul în meciul de ieri.

Motiv în plus să ne dorim revanşa la ultima optime – care ne-a propus o afacere iberică între vecini… Meciul a început cu un 3-0 pentru EDUARDO, eroul lusitanilor, care a scos şuturile lui Torres (3′) şi ale şeptarului David Villa (4′ şi 6′). În minutul 10, cu un 0-0 pe tabela de marcaj, mă gândeam că alături de Franţa şi Italia, astăzi încă o forţă a fotbalului european va pleca acasă. Alt motiv, acelaşi rezultat.

Portughezii par timoraţi – parcă ar juca cu fratele mai mare pe care nu vor să-l supere. Să aibe asta de-a face cu geografia politică a peninsulei pomenite deja? Nu. În minutul 20 vine şi primul şut al lui TIAGO, Casillas scoate în doi timpi iar apoi fornăie ca un cal, spre deliciul celor care ne amuzăm la reluări …a fost aproape. Dar atât.

David Villa

Şi în repriza a doua, Spania are câteva minute de forcing ucigător – 61′: Fernando Llorente, apoi David Villa în minutul 63′ marchează sub bară! E gol pentru Spania şi bucuria e mare, e diferită de cea afişată în meciul cu Honduras! Nu se mai bucură cu gesturi de toreador – ci se dezlănţuie într-o alunecare pe genunchi, prin iarba udă…

Ramos mai are un şut pe care EDUARDO îl scoate cu vârful mănuşilor de portar de mare clasă, iar apoi începe acel joc de pase la mijlocul terenului care ne-a reamintit de Spania Europenelor de acum doi ani… Să-i ferească Dumnezeu pe adversarii care sunt conduşi de Spania în minutul 70: meciul e definitiv închis.

Spre sfârşit abia, îmi dau seama că – deşi pe teren, Cristiano Ronaldo NU A JUCAT ŞI NU A ARĂTAT NIMIC în acest meci. Bravo Spania! Bravo Real Madrid! 🙂

CUM AU JUCAT



M-am oprit din scris despre Campionatul Mondial, în momentul în care Luis Fabiano a marcat al doilea său gol după un dublu henţ în careul ivorienilor. Nu le e cunoscut oare brazilienilor cazul Henry vs. Irlanda? Ah, ce frumoasă ar fi fost o reacţie – SORRY, NO GOAL PLEASE – JUST FUN!

Astăzi, Portugalia a măturat cu Coreea de Nord pe jos. O repriză – au rezistat asiaticii, însă nu mai mult. După pauză, s-a oprit ploaia din cer pentru a începe ploaia de goluri… 7 -0! Ce şedinţe de Partid la întoarcerea acasă! Ce presiune pe ultimul meci cu elefanţii lui Drogba… Si cu toate acestea, câţiva jucători nordcoreeni şi-ar avea locul de cinste în Liga lui Mitică…

Un firicel de fair play l-am găsit în felul în care a acceptat echipa SUA să se lase furată de punctele victoriei! Ce chestie: nu au ameninţat că ies de pe teren… Teribilă putere de luptă la formaţia americană, şi plămâni buni de tot, picioare puternice! La fel, australienii, care s-au refăcut psihic bine după şocul primei runde. Tinerilor neozeelandezi, felicitări pentru rezultatul istoric de 1-1 cu campionii mondiali!

Un cuvânt de bine şi pentru Grecia şi Serbia, care nu s-au lăsat chiar călcate în picioare… (Vorba culeasă de Tudor Gheorghe: Io-te-al dracu’, nu mai moare! Parcă tot dă din picioare! – se potriveşte de minune fraţilor din Balcani, Oltenia fiind de altfel mai expusă vântului din sud.)

Ce-am mai notat în carneţel?

Că sunt unele echipe care încing o horă a concentrării la mijlocul terenului, înainte de a începe repriza sau partida. Psihologia de grup capătă importanţă în fotbalul modern.

Asistăm la o “Ronaldomania” – aţi băgat de seamă cum chiuie isteric fanele când mingea ajunge la şeptarul ne’nsurat al Portugaliei? Nu spun mai mult, să nu se intrepreteze…

Africanii – foarte timoraţi, poate nu le priesc vuvuzelele.

Asiaticii – discreţi şi cu obiective pe termen scurt – nu dincolo de sferturi.

Europenii – încă nu şi-au dat convingător drumul la joc… (excepţie Germania, Olanda, Portugalia, … şi aşteptăm Spania în seara asta). Mai au timp de reglaje.

America de Sud – cei mai entuziaşti şi spectaculoşi. Dorinţa de a readuce Cupa acasă, e mare! Visul lor are contur…Personal, nu ştiu să aleg între Argentina şi Mexic (lasati-ma sa-i socotesc sud americani si pe ei!). Brazilia a păcătuit la henţ, contrar felului ei de-a fi – sper să ne dea motive să o iertăm…

Intrăm în faza eliminatorie. Fie să câştige cei mai buni!

PS – după scandalul din echipa Franţei, ce ziceţi – va renaşte oare o nouă naţională în jurul lui Gourcouff?

Vuvuzela Blow