In avion



Dacă eu, ca individ – am şansa răscumpărării păcatului;  iar prin sinceră părere de rău, penitenţă si impartasirea Sfintelor Taine îmi pot spăla şi întineri sufletul… cum se poate ca noi, ca specie, să fim condamnaţi la un final apocaliptic?

Cum era lumea înainte de venirea lui Iisus? – Neîmpăcată!

Războaie şi certuri au fost şi după Sfânta Sa Naştere, numai că, la nivelul fiecăruia dintre noi (!) – avem şansa de a primi sau libertatea de a refuza „arvuna mântuirii” (Sf. Pavel): adică Sfântul Duh al Speranţei, Credinţei şi Iubirii.Pacea vine din acestea trei, iar minunea este faptul de a putea simţi, gusta şi trăi această pace încă de aici, de pe Pământ.

 Pacea nu vine după victorii sau înfrângeri, ci din trăirea credinţei. În felul acesta ne salvăm, ca indivizi. Ca specie însă…?


Zice un agnostic: “Am intilnit oameni care se inchinau inainte de decolare, crezind ca in felul acesta nu vor cadea cu avionul!”. I-am raspuns: “Poate se inchinau, crezind ca in felul acesta vor muri impacati!”…


Inca o dovada a lumii secularizate in care traim: nici o referire la rugaciune in timpul descrierii masurilor “de salvare”… le stiti, cei care ati zburat cu avionul, in cazul putin probabil al unei avarii… Probabil ca psihologii de serviciu ai companiilor aviatice au considerat RUGACIUNEA IN CAZ DE PERICOL un mod prea fatalist de interpretare si pregatire a unui viitor nesigur.

« Previous Page