Insomnii



Folosită în faţa unui pahar cu vin – expresia „VIAŢA ESTE TRECĂTOARE” împrumută din falsul libertăţii absolute: şi dacă viaţa noastră se trece odată cu anii, asta nu inseamnă că putem face chiar tot ceea ce dorim, ci trebuie să punem frâu poftelor noastre. Cu alte cuvinte, să numărăm paharele ce le avem în faţă.

 

Principalul motiv al vieţii fiecăruia dintre noi, al vieţii „individuale” – este cel al mântuirii. Cum se împacă o viaţă trecătoare şi deci limitată, cu mântuirea – care este absolută? Prin aceea că fiecăruia i se acordă o şansă egală. Toţi pornim la drum în viaţa noastră cu şansa egală de a descoperi, de a afla cine suntem; adică trebuie să înţelegem şi în aceeaşi măsură să şi facem ceea ce distingem ca Bine. Un Bine care se află în afara noastră, dar pe care avem capacitatea de a-L simţi şi dori în interiorul nostru.

 

Cum ştim dacă Binele pe care îl simţim este adevărat sau fals? În primul rând, prin zestrea lăsată nouă de cei dinaintea noastră, care au primit, aflat şi consemnat pentru noi. Moştenirea aceasta există în cărţi şi în gene. Nu e nevoie să redescoperim că roata vieţii se învârte ci trebuie să ne însuşim principiile sau legile după care funcţionează viaţa şi convieţuirea noastră. Căci libertatea mea se termină acolo unde începe a celuilalt… atât din frumoasă modestie cât şi din practică autoapărare.

 

 


Imaginati-va: dupa o insiruire neintrerupta de zile pline de evenimente catastrofice, o perioada  de o luna de pauza ar fi perceputa ca ceva nefiresc. Incendii, seceta, cutermure, inundatii, alunecari de teren, accidente, meciuri de fotbal pierdute “la mustata”, arestari spectaculoase, disparitii, aparitii, certuri grozave televizate “in direct”, …, intreg circul capata un aer natural si firesc (ceva de genul “asta e lumea in care traim”), iar apoi, dintr-o data: LINISTE si PACE! Ce te faci? Cum te dor, sarmane, urechile si cu ce vei considera sa umpli spatiul lasat gol de comunicatele apocaliptice care dintr-o data iti lipsesc?

Negresit, masinaria media va inventa stiri si din nimic…


Comparatia omului cu pomul si a padurii cu societatea e veche si valabila.

Daca securea reprezinta moartea (sau pacatul), atunci putem distinge:

“Nu e totuna ca securea sa loveasca un pom dintr-o padure sau un pom-stalp al unei case… Vibratiile le resimte si preia in primul caz unul singur, iar in al doilea – intreaga casa.

NU AR TREBUI CA POMII SA SE FEREASCA A DEVENI STALPI;

CI STALPII SA SE FEREASCA DE SECURE!

 

« Previous Page