Libelul Preotului T.V. Bourza din Saros



În căutarea semnelor lăsate de primul paroh greco-catolic al Șaroșului – Pr Theodor Valerian Bourza ajunge să descopere în vechile documente ale Satului o semnătură pe un vechi protocol, având caractere chirilice – pe care o transcrie întocmai în Libelul său: ПОПА ЛАЗАРУ – adică POPA LAZARU, sau Popa Lazăr.

Față de această ”cercetare la fața locului”, avem a ne întreba asupra textului din Șematismul de la 1900, care menționează la începuturi (1701) ar fi fost un Popa Ioan …

saros-la-1900

Pagina a doua a Libelului e importantă pentru că aici, Preotul Bourza surprinde câteva motive (pragmatice!) de trecere a credincioșilor ortodocși din Ardealul veacului al XVIII-lea, la Sfânta Unire cu Roma: nu numai preotul, dar și servitorii acestuia erau absolviți de stagiul militar. Ori, stagiul militar in Imperiul habsburgic dura cel putin … 8 ani, putand fi prelungit in caz de război!

Preotul Bourza povestește despre intervenția pe lângă autoritățile habsburgice a unui antecesor – Popa George Munteanu, pentru a-și procura un cantor fidel, a cărui familie de 8 suflete (in text: ”capete”) trece in corpore la Sfânta Unire, odată ce Ioan (al lor) a fost scăpat de armată …

(Expresia ”îl prinsese la cătane” ne aduce în amintire povestirile lui Creangă, acelea cu metoda arcanului …)

(2)

… în nesce protocoale vechi ale Satului, am aflat suscrierea la un act in limba germană, a cărui cuprins era despre predarea unei lunce din zăvoiu unui sas. Suscrierea (adică semnătura, n.n.) era cu litere chirilice, cam așa: ПОПА ЛАЗАРУ. Să da cu socoteală ca lunca aceea a fi fost din porțiunea canonică, am cercat însă cu de-amănuntul dar nu am putut ieși la vreun rezultat – despre apunerea din viață a acestui preot, încă neputând nimica afla, îi închei biographia răspicând: Doamne iartă-l, că însuși nu a știut ce a făcut

Parochulu al doilea

A fost Georgiu Munteanu născut din Șaroș, pe timpul când murea popa Lazar, acesta era ne-unit si  vighetoriu la Vineele communale (adică paznic la vie, n.n.), învățase însă a ceti, a scrie ceva și Cântările bisericesti, de almintrelea era amu tare curagiosu, de aceea îmbulzindu-se la preuție s-a și primit, și după învățarea theologiei morale numai în șapte luni, a venit ca preut acasă și s-a așezat pe curtea parochială; văzându-se acuma popă, curajul atâta îi crescuse cât nu mai era cine să răsbească cu dânsul;- pe timpurile acelea și Șerbul preotului unit încă era Scutitu de militia – cu modul acesta și-a făcut și ceva poporeni, căci pe care-l togmea slugă îl îndatora a să face și unit.- Acum nu avea cantor, s-a tâmplăcea înse, de pre un june Iuonu Sodoranu, carele avea calificațiunea de Cantoru îl prinsesă la Cătane, popa George însă sub pretextul că e togmit sieși de Cantoru l-a scos de acolo, pentru ce părinții aceluia, a trecut cu întreaga familie la S. Unire, care a familie sta din 8 capete.

Acum Cantoru era, dar nu era baserica, – popa George însă a cumpărat o băsericută de lemn părăsită din Giacăș cu zece de 10 f. monet conven:   Și noaptea, pe două care aducându-o … 

 

 


Ne bucurăm că avem deja primele ecouri din partea cititorilor noștri, după nici două zile de la începerea publicării Libelului Preotului Valerian Theodor Bourza, paroh in Șaroș la 1869.

Mai precis, ne-a fost adus la cunoștință faptul că numele acestui preot apare pomenit în Șematismul publicat la Blaj în anul 1900. Dar ce este acela un șematism, ne-am intrebat?

Ei bine, în Biserica catolică, șematismul este un manual – sau o culegere – care contine esentialul (”schema”) functionarii Bisericii însăși: gasesti in aceasta carte, in dreptul fiecarei localitati, o scurta descriere – câti credinciosi, ce confesiuni, cate scoli, cate biserici, cand au fost construite, de catre cine …

Va recomand, celor ce aveti pasiunea (sau rigoarea) folosirii izvoarelor istorice, sa consultati blogul Dlui Remus Mircea Birtz – dedicat Bisericii Tăcerii. Veti gasi acolo mai multe șematisme si veti intelege importanta recensamintelor si a ordinii care se putea tine, a transparentei care la urma-urmei nu e decat oglinda adevarului istoric sau radiografia unui timp dat, chipul putintei (sau civilizatiei?) noastre.

pagina-de-garda-a-sematismului-1900

Tot astăzi, trecând de primele două pagini introductive, începem transcrierea materialului propriu-zis. O vom face pagină cu pagină … iar povestea (uneori lungă) – o vom lungi la rândul nostru în paranteze, zăbovind asupra unui cuvînt cu parfum.

Dar nu vom pierde timpul, ci vom căuta să căpătăm cunoștințe noi.  Pentru frumusețe, iată mai jos cât respect pentru titlu, exprimat in constructia literelor de tipar … (din nou, suntem surprinsi de spiritul prevazator al Parinteului Bourza – care se ajuta de linii fine, pe care le traseaza cu creionul … Ordinea și spiritul prevederii – fac casă bună, împreună! )

titlu

(:1:)

Parochia

S I A R O S I U L U I    G: C:

Inceputul parochiei 1701

Inceputul parochiei graeco-catholice a Șaroșului e cutâmpureanu cu S. Unire cusocia (poate ”asociată” n.n.) în Eparchia Mediașiului.  Și are numai pe parochia Curciului; tot atunci să asignasă* si ceva portiune canonica** si Curte parochială, cătățimea (cuvânt azi uitat, format din ”cât” + ”mulțimea” = ”câtimea”, n.n.)  însă și calitatea porțiunei canonice nu se poate ști, deoarece Agitațiunile în contra S. Uniri, venite de prin Romania***, țesute de către greci și sârbi în contră-i, curând au izbutit a reîntoarce pe români iarăși la religiunea greacă.

Astfel întâmplându-se și în Șaroș, biserica română ce era ridicată peste pârâu, în grădina ce acum e proprietatea lui Andrei Rusu in vecinătate cu hudița ce iese din pârâu în sus,  prin Inspectorele cercuale de-atunci Heidendorf, s-a redat parochului neunitu, rămânând preutul unit cu ziganii ce au rămas statornici în unire fără de biserică, – ba s-a da cu socoteală, că și portiunea canonică s-a reluat de către Officiulu communale rămânănd numai locul din dosul casei in masura de trei cubule de semenatura.

Preutulu celu dein anteiu dein parochia … ? (: de altulu nu amu avutu?)

Despre preutulu acesta desi am cercatu cu de-amanuntul din oameni batrani, totusi nu am putut afla pe nimeni să-mi spună ceva de dânsul. – Scripte, Cărți, veșminte ori câtu de puține în semnătură încă nu s-au aflatu, din întâmplare însă cercându in nesce (în niște) …

___________________________________________________

*(cf. DEX, a asigna = 1. a repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă si 2. Juridic – A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente). E important să înțelegem cine a făcut aceste ”daruri”: habsburgii? Care era planul – scoaterea preotilor români din starea lor de sărăcie? …

**porțiunea canonică era bucata de pământ dată în folosința Bisericii (de exemplu, pentru administrarea cimitirului – ”quarta funeralis”)

***deși autorul scrie textul acesta la 1869 – deci la inceput de perioada a dualismului austro-ungar, el se referă la evenimente petrecute in secolul XVIII-lea. Deși Unirea cu Roma de la 1698/1701 s-a făcut pe de-a-ntregul, iată că la mijlocul secolului al XVIII-lea, o parte importantă a Românilor din Transilvania reveniseră la ”neunire”. De aceea, vom întâlni în text termenii uniți (greco-catolici) și neuniți (greco-ortodocsi) – pentru a arăta deosebirile confesionale între Români  …

 

 


… pornim astazi la transcrierea celei de-a doua pagini a cuvantului introductiv, așa cum ni l-a transmis in caietul sau personal – preotul greco-catolic al Sarosului, Theodor Valerian Bourza.

Dar mai înainte, să vă prezentăm îndeaproape semnătura sa, datată 7 Martie 1870. Se află la finalul celei de-a doua pagini introductive, in care parintele se prezinta pe sine ca ”parochulu g.c. in locu” …

Deducem din cursivitatea semnăturii că la acea dată, părintele era un om în putere, dar și faptul că rezervase aceste pagini dintru bun început pentru … introducere! Era un om organizat, care nu lăsa nimica la voia întâmplării? Vom avea timp să descoperim.

Că a participat cu mai multă sau mai puțină plăcere la cursurile de caligrafie nu putem ști, dar presupunem că nota de trecere va fi fost una mare. Dacă scrisul e oglinda sufletului, putem presupune ca a fost un elev constiincios … care a-nvățat de la profesorii săi că a stârni curiozitatea cititorilor prin trimiteri precise in text – sa stie ce-i asteapta – nu e un lucru rau, dimpotriva. In stiinta comunicarii de astazi – tehnica lui ”dupa cum veti putea citi la pagina cutare …” isi confirma in continuare eficienta – si se numeste ”teasing”.

Lectura placuta!

P.S. … pentru că părintele Bourza numeste cateva localitati situate intre Medias si Sighisoara, am considerat util sa le semnalam pe o harta.

semnatura-burza

-ii-

După ce vei ceti Libelulu acesta te vei convinge că după putință am ostenit progresând în Vinea Domnului. Așa în Mediașu, Curciu, Atielu, Berthanu iar cu deosebire în Siarosiu, unde am avut a pătimi mai ca unul mic Apostol de la dușmanii Religiunei noastre, precum vei binevoi a vedea la pag.45, cum neunitii ne stricau noaptea alasiurile si ne instreinau uneltele de la edificarea bisericii, câtu trebuia să vighemu toată noaptea afară, – mai încolo la pag.72, cum unul Michailă Siereanului, căci nu l-am lăsat să înșele basereca, – togma în basereca cu o lovitură de secure, era să mă  expedieze în lumea eternă, dacă nu-l prindeau alți poporeni de-ai mei. Te vei încredința că câte rele toate mi-au provenit din malitiosele intentiuni a preutului D. Chendygrsorien, precum la pag.103, cum in a.1866, trei vite mari una după alta mi s-au omorâtu,- la pag.134-135 cum preuteasa lui Chendy cu o despicatura avand langa sine pe Crasnicii sai se lauda in gura mare, ca: cu mortul meu apropiindu-ma de Cimitirul vechi indatinatu, intai imi va rupe crucea, apoi poporul, si apoi meva toca în capu.- mai departe, la pag. 152, cum tocmai in noaptea ce murise Toma Munteanu (g: or:) patronul bisericii noastre, mi s-au furat o pareche de boi in pret de 280 f.v.a. nemaiaflându-i.

Prin acestea și altele nenumărate, trecând ca prin foc și prin apă, totuși pot în numele lui Dumnezeu zice ca Spiritul mi s-a delectezia vazind progresul facut in plăcerea Religiunii mele, desi Starea mea materială e de totul decăzută.- Răul însă cel mai mare ce și acum mă infestează binevoiește a-l vedea de la pag.145 pana la pag.148.

Acestea însă nu le-am scris, numai ca să-mi atribui mie ceva laudă deosebită, ci mai vârtos ca să servească și altora de model, or mai ales Succesorilor mei, ca interesul Religiunii să nu-l pospună intereselor sale proprii. – In fine am: L. pomenindu-mi numele meu aici, pomenescu-l și la Dumnezeu, Salvatorele Lumei …

Scris-am în Șaroș 7 Martie 1870

Theodoru Valerian Bourza

parohul g.c. in locu 

lumea-lui-bourza

Lumea pomenită de Părintele Burza, există și azi … poate noi să ne fi schimbat                         (pe ici pe colo)!


Așa începe prefața manuscrisului care povestește despre ”Parocia graeco-catholica a SIAROSIULUI reînviată prin T.V.BOURZA și descrisă în a. 1869”

Scrisul e foarte ordonat și caligrafic, dar înghesuit. Idei multe așternute pe hârtie scumpă – caietele cartonate nu se găseau pe toate drumurile, probabil nici cerneala, nici penița … iar timpul – atunci ca și acum, era prețios și trebuia să pricepi importanța alegerii.

M-am decis să copiez cuvintele preotului ardelean, pe cât posibil așa după cum le-am găsit, lăsându-le pe-alocuri neatinse de nou – pentru a gusta și voi dulceața acelor vremuri.

Îmi propun o categorie nouă a acestui Blog – Libelul Preutului Theodor Valerian Bourza din Șaroș – și aștern mai jos prin simplă transcriere, pagină cu pagină – pentru frumusețea limbii și generozitatea gândurilor acestui necunoscut preot român unit cu Roma, care-și spunea greco-catolic, la puțin timp după instaurarea dualismului austro-ungar …

Numerotarea paginilor respectă cu strictețe pe cele din documentul original.

Poate vom afla ceva despre trecutul nostru, poate vom invata ceva despre firea și fibra noastra … Să începem, deci cu Prefața, care are două pagini. Astăzi, o redau pe prima.

– i –

Amate Lectore!

Salute ție de la Dumnedieu.

Dacă preste mai multe decenii, îți va pica în mână Libelulu acesta se poate ca atunci, și cenușa corpului meu să fie nemicită – am avut mare plăcere, să fac un Estrasu, din protocolulu meu domestic, carele fiindu de dieceori mai mare ca acesta, in anul curent s-a umplutu, pe care încă îl las în Archivulu parochiei spre dispozitiune. – Cât de norocitu m-as fi tinut, daca de la Antecesorii mei preuți, as fi aflat și io, baremu numai o peteca de hârtie scrisă, carea să-mi spună ceva depe timpurile loru, – dar dorere! – chiar nemica. Deci, precum îmi place a imputa Antecesoriloru mei, am cugetatu sa incungiuru placerea Succesorilor mei, de-a-mi putea și ei mie imputa.

Incepand dara a scrie de la fundarea parociei, ti facu cunoscutu ca: datele, parte le-am cules din unele protocoale vechi ale Comunei, parte din gura preutesei vaduve de G.Munteanu, care a muritu in etate de 95 anni. – Ca spunea lamuritu, tote cele ce le auzise de la parintii ei despre inceperea unirei in Siarosu, știa și pe popa Lazaru ca primul preutu unitu, după ce poporulu românu cu preutulu Seu în frunte reintornase iarăși la neunire. Ca spunea ca mai memoreaza de candu Inspectorele cercuale luase cheia basericii de la popa Lazaru si o deteră popii celui neunitu. S-a da cu socoteală ca parocia care a sta numai din neorustici a trebuitu sa fie statu mai multu vacanta inainte de popa Lazaru, sau mai bine zisu, dupa ce românii părăsiseră unirea.

Pe al doilea parocu Georg. Munteanu, il apucasem si io bine a-l cunoaste, iara celea scrise despre densulu, le-am aflat scrise de bravul protopopu S. Moldovanu, acum canonicu in Lugosiu. – Celea mai departe le-am sciutu io asa precum le-am scrisu, Adeverulu inse, ca sa-l pastrez intru toata curatenia lui, mi-am tinut de lucrulu celu mai Sfantu!.-

Dupa

img_4445

 

« Previous Page