Media



… e un subiect important de meditatie: pentru ca mesajele platite ajung in spatiul public prin vehicolele media.

Teoretic, ele pot fi vazute/citite de toata lumea. In felul acesta, oamenii se pot lasa influentati in deciziile/actiunile lor viitoare. Pentru ca nu ai voie sa faci (chiar) orice cu banii pe care ii ai la dispozitie, e normal sa existe reglementari – si, in acelasi timp, o anumita “stare de veghe” a societatii privind natura si sensul mesajelor platite expuse…

Stati putin. Am spus “nu poti face chiar orice cu banii pe care ii ai la dispozitie”?! Nu-i corect! Proprietatea e sfanta! O fi, dar trebuie sa admitem ca exista doua tipuri de proprietate – privata si publica!

Plecand de la aceasta constatare, putem incerca o reformulare: intrucat in spatiul public (media), proprietatea privata (mesajul platit) ia cu asalt mintea cea sensibila a individului (particularul), acesta trebuie aparat de exagerari, minciuni, promisiuni false, indemnuri cu scop ascuns, incitari la violenta, etc.

Si totusi, in cazul in care cenzura aceasta benefica ar functiona, ar trebui sa inceapa prin inventarea unui sistem de monitorizare a promisiunilor politicienilor in campania electorala 🙂 …

Simplu, nu?

Il ascult pe Florea Bolog cum vorbeste indirect, printre suspine reale, despre cat de frumos va fi cand va incepe exploatarea miniera cu cianuri in Rosia Montana – si ma intreb: pe cati bani si pe cat timp a cesionat drepturile de imagine din spotul in care l-au pus sa joace?

 


Clint Eastwood a ales nu numai un subiect “tare”, dar (si) l-a asigurat pe Leonardo di Caprio pentru vremea Oscarului! Cu un asemenea film, nu cred ca mai e loc de pariuri despre cine-l va duce acasa pe “Uncle Oscar”…


Un rol important il avem – cei care lucram in domeniul comunicarii – in a educa publicul, a-l pregati cu informatie pentru schimbarile ce se produc in lumea din jur…  Mai ales de cand au aparut zvonurile alarmiste despre incalzirea globala si sfarsitul resurselor traditionale, stiinta pare sa aiba nevoie tot mai mult de reducerea timpului de acceptare a noilor solutii propuse (caci undeva in adancul sau, omul a ramas – culmea! -, reticent la schimbare!).

Tehnologia pare ceva foarte complicat, in care – de regula – ne ferim “a ne prinde urechile”. De aceea, e bine cand firme responsabile isi asuma rolul de educator al masselor: nu este educatia comerciala, la urma urmei, o responsabilitate a liderului categoriei? Nu este ea cea mai buna solutie in a comunica ideea ca “de aici, din fata, din primul rand, va spunem ca stim exact ce facem si incotro ne indreptam!” ?!

Ca proaspat utilizator al bateriei VARTA 595901 – am descoperit cu satisfactie dubla, filmuletul de mai jos:


Povestea vrabiutei dateaza din 2007. A strans peste 2 milioane de vizualizari pe Youtube. Trebuie sa recunosc, am vazut-o si eu de vreo trei ori 🙂 … atat de tare mi-a placut. Pentru cei care nu ati apucat, va invit sa o vedeti mai jos:

Ce bine ca exista si o varianta in limba romana, nu as fi avut insa curajul sa leg un mesaj comercial de aceasta idee … Felicitari Cosmote pentru ca a folosit acelasi regizor grec! Si nu mai putin, felicitari regizorului grec ca a stiut sa rescrie povestioara intr-un minut si jumatate (ca sa vezi … ce mult dureaza un generic!).

Acum, dupa ce v-ati prins cum stau lucrurile, aveti voie sa va intristati un pic – caci inca mai exista oameni care au curajul sa ne spuna in fata ca “ratza-mpunge”! Cititi si va minunati – cum o agentie a unei agentii (?!), implicata nu stiu exact cum si de ce in acest context, da explicatii si pretinde razand ca  … “nu am copiat, ci am contractat (cu acte-n regula) o idee a altuia, pentru a o revinde cu succes unui client roman” :-)!

http://www.adplayers.ro/articol/Conturi-5/EXCLUSIV-Nu-ne-ati-prins-N-am-copiat-Robert-Tiderle-Papaya-4017.html


… care isi arunca pruncii de la o inaltime considerabila, chipurile pentru a le asigura o viata sanatoasa!

Cu alte cuvinte, daca te-am scuturat bine in pruncie, treci mai usor peste greutatile vietii cand vei fi mare :-)!

« Previous PageNext Page »