Pentru a intelege de unde a aparut Janis Joplin si ce anume are in comun o negresa din secolul XX cu un filosof din secolul V idH, vă propun să ascultam impreuna pe Koko Taylor .

Am ales pentru seara aceasta “Time Will Tell”, unde ambianta extraordinara e creata de orga – cu acordurile ei alungite, potrivire perfecta cu starea de anxietate a eroinei care nu mai are rabdare cu timpul. Timpul care o desparte de următoarea întâlnire cu iubitul, bineînţeles :-)! Iubit, despre care stie ca nu stie cu certitudine ceva anume … o mostra de intelepciune antica, daca imi permiteti!

O negresa ajunsa in anii ’50 ai veacului trecut in Chicago, Illinois – pentru a deveni, in timp, Regina Blues-ului … ne incântă azi cu intensitatea trăirii ei scenice!

Apropierea intre Koko si Socrate este ca acela – era linistit si  multumit de stiinta propriei nestiinte, singura care-i dadea incredere ca stie ceva (celebrul “stiu ca nu stiu”). Iar Koko, lasand timpul sa dea raspunsul la framantarile pe care le traieste, alege sa joace cartea trairii nesigurantei cu maximum de convingere, din moment ce freamatul microfonului ei razbate pana la noi …

Cantareata si Inteleptul: amandoi simt limitarile propriei cunoasteri si chiar daca raspunsurile lor sunt diferite, tema fiind aceeasi, ii simtim atat de apropiati, desi ii despart veacuri …

Sa nu-mi spuneti ca “Socrate nu e strain de nimic din ceea ce-i omenesc” … ca mi-ati stricat surpriza! 🙂

Textul merita atentia noastra, mai jos găsiţi vă rog o varianta care va ajuta mai departe in parcursul cognitiv :-), audiţie plăcută tuturor!

“Cigarette ashes
His empty glass
They seem to tell me…
His parting kiss, oh
Brought tears to my eyes
Was it goodnight?
I wanna know now, or was it goodbye?
And only time
Only time, time will tell
Wrinkled up sofa
Scuff marks on the floor
Shows where he was sitting
Oh where he was sitting a moment ago
He’s never left this early before
Is this a sign? Oh I wanna know if he’ll be back for more
Only time will tell, oh…
I felt a change the moment you came walking,
Oh coming through my front door
This conversation was almost the same
Still I could tell that something was wrong, his feelings were changed
Now empty those ash trays
His glass put away, straighten my sofa… But will I ever, will ever erase from my mind the way you looked when you kissed me goodnight.
Only time will tell.”

(apud Maxi Lyrics)


Vedetele stim ce sunt: sunt acele persoane care caută să iasă în evidenta cu orice pret, punând sub lupă şi reflector – calităţile proprii. Fără modestie. Cu multă mediatizare, dacă se poate – pentru că aşa se măsoară, apoi, notorietatea.

Sinea unora, care se umflă, mult dincolo de propria piele.

Dar câţi dintre noi admitem că “vedetismul” ar fi o boală? Şi câţi ne-am pierde timpul studiind modalităţile în care această boală se insinuează în pacient, deformându-i caracterul până la sluţire?

Pentru că vedeta, eroul, modelul sau performerul – cum vreţi să-l numiţi -, este totuşi, la început, acel personaj care se ridică de-asupra grupului din care face parte.

El are anumite calităţi care-l diferenţiază, pe care ceilalţi le recunosc ca atare, le admiră şi – pe-alocuri -, le şi urmează, imitându-l şi aplaudându-l. În acelaşi timp.

Numai că apaluzele şi ovaţiile par să facă rău sărmanei vedete. Ca-n proverbul, (chinezesc pare-mi-se?): “Dacă vrei să opreşti un om din ascensiunea sa, laudă-l!”, modelul se va lăsa strivit sub aplauzele pe care le culege avid, dar de care ajunge să depindă în cele din urmă. Ca de-un drog.

Iar când lumina reflectoarelor se va îndrepta spre altă parte, ce vaiet şi ce zbucium în sufletul abandonat de fani al respectivului!

Scriu aceste rânduri după umilinţa îndurată astăzi, în meciul cu Ungaria.

Meciul de fotbal, în care am fost conduşi până în minutul 93 de o echipă mediocră, şi numai printr-o minune, printr-un efort al celor tineri şi dornici de afirmare – Maxim si Chipciu – am reuşit să egalăm!

Un hei-rup pentru un 2-2, după meciul în care vedeta îmbătrânită Mutu, prin simpla ei prezenţă, a făcut să jucăm mult mai lent. În care fosta vedetă Goian, ieşită din formă, a făcut două greşeli cât două goluri. În care monumentalul Bogdan Stancu a scris faza cea mai tristă a vieţii lui, ratând nonşalant cu poarta goală …

În care, dintre toţi, a căutat să ne demonstreze că există boala vedetismului – antrenorul lor, Piţurcă … care ne-a stârnit în scrierea acestui articol, pentru că pare să nu înţeleagă adevărul simplu al fotbaliştilor (şi sportivilor în general), că statutul de vedetă nu intră în discuţie decât după câştigarea unui trofeu important! Şi atunci, pentru a-i obliga la mai mult!



Advertising Association – o Asociatie de profil din Marea Britanie – are o idee fixa, pe care merita sa o retinem: in lumea de azi, publicitatea are un rol bine definit in mersul economiei.

Pentru a rosti convingator acest crez – ca nimic nu se invarte fara publicitate (sau daca se invarte, merge prea incet pentru ritmul impus de stadiul de dezvoltare al omenirii) -, e nevoie de masuratori foarte exacte, e nevoie ca firmele de cercetare sa prezinte studii relevante.

Iata mai jos un filmulet care se rezuma la adevarul matematic al cifrelor …

Ei? V-ati convins?

Si asta nu e tot, pentru ca o Asociatie nu trebuie sa-si planga singura de mila, trebuie sa aibe o agresivitate directionata spre cei care ar putea misca lucrurile. Scurtatura duce spre Guvernul Majestatii Sale, “somat rational” sa vorbeasca mai mult despre politicile sale economice, pentru a explica si a crea acea stare de incredere atat de necesara climatului de afaceri sanatos (unde “sanatate” se poate traduce linistit cu “crestere”).

Mai jos, un articol care semnaleaza efortul de convingere in preajma stabilirii Bugetului. Engleza din Insula merita efortul lecturii riguroase :-)!

Ahead of today’s Budget announcement, the organisation has written a letter to the Prime Minister and the Chancellor to make the case for a relaxation of central controls on government adspend.

The missive, which is signed by AA chief executive Tim Lefroy, says “when it comes to growth, advertising and government need to talk”.

“We don’t suggest that our activities are a magic bullet for the economy but private sector confidence, innovation and investment in marketing new projects will be significant factors in recovery,” Lefroy writes.

He points to the Governor of the Bank of England Sir Mervyn King’s claim that there are “appallingly low awareness amongst SMEs and business of a range of Government funding and support schemes”.

These programmes, which include Funding for Lending and the Enterprise Allowance Scheme, “need publicity and we ask you to re-instate Ministerial discretion to invest in advertising to promote them”, says Lefroy.

“This is not panacea, nor is it special pleading. It is pragmatism which would expose the government’s growth strategy, turn policy into progress and send a confident signal to British business.

“The costs are tiny in the scale of government expenditure; the returns would be immediate and positive,” the letter concludes.

Under the last Labour Government, COI spend rocketed to £532 for 2009/10 but has been radically reduced since the Coalition Government came to power in 2010 and the COI was abolished.

For the 2012/13 financial year, the Government has predicted that it will spend £285 on marketing, a significant increase on the £168m it spent during its first year in office.

(apud Marketing Magazine, Haynet)


Pentru ca ele exprima pe de-o parte politici (ale clasei conducatoare), iar pe de alta parte sunt raspunsul masselor la aceste politici, ce intelege omul de rand ca are de facut …

Odata cu “deschiderea Chinei” catre economia mondiala, intreaga coasta de sud su est a inceput sa se “incinga” de fabrici (productie industriala), poluare si bineinteles, resursa umana – atrasa de mirajul unui trai mai bun.

Daca intr-o luna poti castiga cat intr-un an, ce vei face, ştiind că timpul ţi-e limitat, iar familia are nevoie de ajutorul tău acum? Reacţia chinezului de rând a fost una normală … s-au deplasat masiv spre locurile care promiteau eliberarea de spectrul foamei, de sărăcie.

Cum ar arăta o asemenea analiză pentru România, când ştim că avem câteva milioane plecati in Italia, Spania, Franţa? … Diferenţa principala e ca aceia se vor contopi in noile lor vetre, uitand (in maxim trei generatii) de limba si origini, iar tara e fara doar si poate mai saraca fara locuitorii ei …