Tipar, tiparnita, intiparit … ce frumos suna: “mi s-a intiparit in minte” … sau “mi s-a intiparit in suflet”!

Cunoasterea intiparita se intampla precum intr-o tiparnita medievala: mai intai trebuie sa existe materialul dur, sculptat cu textul predestinat foilor de hartie.

Hartia alba se aseaza cuminte, la locul ei, pentru a primi un text dinainte scris pentru ea.

Singura libertate ai spune ca este a cernelii … Numai ca nici ea nu are voie sa greseasca doza optima: prea putin – si nu se vede scrisul; prea mult – si se ineaca literele, aparand riscul de pete!

Tiparul – Legea; Hartia – Sufletul si Cerneala – Faptele noastre de zi cu zi …

Aveau timp pentru carti


Balanta: a gandi drept sub presiunea buzz-ului

Filmul lui Lucian Pintilie – realizat imediat dupa Revolutie, in 1992 – ne propune astazi, la aproape doua decenii de la lansare, o tema de reflectie cat se poate de actuala: pentru a ne raporta la trecut, pentru a ne analiza radacinile, trebuie sa o facem in liniste, cumpanit, in echilibru …

Ori, tocmai acest lucru pare ca a fost refuzat in mod constant romanilor in ultimii 20 de ani: vremuri linistite, in care sa privesti spre trecut pentru a-l intelege fara a-ti pocni in urechi bombe si mitraliere, fara a ti se umple narile de fumul aplicatiilor militare, fara a ti se ingrozi ochii de violuri … Mintea cere sa fie lasata in pace pentru a gandi corect, pentru a avea perspectiva si a intelege orizontul!

Acest loc al linistii este reprezentat in film de stejarul spre care alearga cei doi eroi spre a se regasi, stejarul a carei coroana vazuta presupune radacini pe masura, daca vreti, stejarul din interpretarea memorabila a lui Aurelian Andreescu…


Ne miram de unele greseli pe care semeni de-ai nostri pusi sa ne reprezinte le fac pe seama limbii romane…

Tragem de aici si concluzia ca limba romana ar fi blanda, asemenea poporului care-o vorbeste? Ca ar fi … permisiva?!

Sau dimpotriva, am ajuns intr-un stadiu confuz, de formare, supusi presiunilor si influentelor straine (apropo, un gand pios catre stramosii daco-romani ) … o faza a unui nou inceput, al catelea, spre o vreme in care scoala si bunul simt ar urma sa aibe, poate,  o soarta mai buna?

Numai de n-ar puncta iarasi slavii, de data asta … decisiv!

http://www.mondonews.ro/EBA-face-din-nou-greseli-gramaticale-intr-o-pozitie-despre-alegerile-din-PDL—Video+id-36536.html


Oare avem nevoie de cele mai mici detalii, de claritate in pixeli pentru a ne bucura de o imagine “servită” generos de realitatea mereu surprinzătoare?

Nu ştiu ce să spun, am să ilustrez mai jos cu o imagine preluată în întunericul nopţii cu un telefon … si va rog pe voi, interpretati tabloul!

La urma urmei, bucuria e a celor care privesc :-)!

Flori de cais, noaptea, luminate ...


Suprapunerea vetrelor satului, in diferite epoci istorice – i-a fascinat pe arheologi: cum să existe o aşezare mai veche sub cea îngropată în adâncurile pământului …

Din unghiul larg al perspectivei pe care am avut-o la un moment dat, observ abia acum suprapunerea liniştii crucilor – fie albe, fie negre – , pe fundalul gri al blocurilor vieţii noastre de zi cu zi…

Blocuri si cruci

Blocuri si Morminte: ce culoare are aşteptarea?