snowflakes

Iarna îmbracă lumea de-afară în alb, frigul purifică şi el o parte din microbii care se lasă îngheţaţi, copiii iau vacanţă iar părinţii au timp să revadă, eventual cu ochi comparativ, evoluţia tinerelor talente…

Wonderland sau Wunderwald: nu-i aşa că-i minunat :-)?


Faptul de a nu fi fost conectaţi în mod facil la muzica mondială ani la rând, trebuind – pentru a fi cât de cât la curent să “spargem” cu răbdare şi imaginaţie bruiajul Europei Libere (poate şi al Vocii Americii) … sau să parcurgem discurile de vinil cu adevărată religiozitate, fragilitatea lor în faţa amprentelor sau gesturilor bruşte transformându-ne în prea-prudenţi şi caraghioşi păstrători ai muzicii neascultate, neîmprumutabile şi implicit neaducătoare de bucurie simplă a împreună-căutării sunetului perfect; însinguraţi şi însetaţi, am ieşit la atac cumpărând casete piratate la începutul anilor 90, cheltuind sume importante pe cd-uri la începutul anilor 2000, iar acum, la începutul unui nou deceniu, având în faţa prietenoasei arhive uşor navigabilă a internetului – relevaţia unei cumplite rămâneri în urmă – nu numai în moda muzicală, pe care nu întâmplător nu o mai surprindem şi ne facem că nici nu o înţelegem, ci mai ales în neascultatele (încă) mesaje din vremea cenzurii comuniste… cum e şi acest mesaj de Crăciun, al Beatles-ilor anului 1968:


Televiziunea on-line THE PITICOT YOU TUBE CHANNEL a fost prezentă ieri seară, la Opera Română din Bucureşti – unde, sub bagheta Doamnei Profesoare Magdalena ROVINESCU a avut loc o nouă ediţie a spectacolului MAGAZINUL DE PĂPUŞI.

Reportajul nostru, uşor tendenţios, prezintă fragmentul “Ceardas” – din piesa COPPELLIA de L. Delibes. Nu vă aşteptaţi la vreo exagerare etnică privind minoritatea maghiară – pur şi simplu, atragem atenţia asupra eternei competiţii dintre fraţi: ea poate atinge valenţe umoristice, abia atunci când şi cei dimprejur contribuie, în felul lor :-)!

Aşteptăm cu nerăbdare comentariile voastre, după ce veţi parcurge –  în tihna sărbătorilor -, filmuleţul de mai jos…

 

 


Crăciunul e o sărbătoare a copiilor, pe care o aşteptăm cu toţii – cei tineri şi cei bătrâni deopotrivă – având aceeaşi nerăbdare, participînd cu aceeaşi emoţie şi împărtăşind aceeaşi  bucurie; … fie că trăim ori retrăim în amintire imagini ale cadourilor ce se desfac sub pom – semne ale bunătăţii pe care le ştim dărui unul celuilalt…

Am fost zilele acestea prin frumosul parc IOR – astăzi se numeşte Alexandru Ioan Cuza, din sectorul 3 al Bucureştilor. Haina e de sărbătoare, ne-a  lipsit numai zăpada…

This slideshow requires JavaScript.


Îmi place Google, foarte mult!

Doar că trebuie să  fiu atent cu el, să nu o ia(u) razna. Adică – nu mă pot da (încă) pe mâna lui chiar aşa pe de-a-ntregul… Poate multe, prietenul meu Google – dar nu a ajuns la subtilităţi, nu răzbate perfect şi din prima până în adâncul fiinţei noastre de români adaptaţi la (şi în acelaşi timp surprinşi mereu în) offside!

Bunăoară, facilitatea de traducere online. Frate, ce bine se mişcă, ce plăcere să te joci cu Translator-ul online. Dar, cum spuneam mai sus, e nevoie de atenţie. Mărită, că merită!

Setez  programul din Română în Franceză.

Introduc: “ai noştri, ca brazii”. Soluţia propusă: “le nôtre, que les arbres” – nu, nu mă mulţumeşte, nu mă pot mulţumi cu atât! Hai Google, poţi mai bine de-atâta…

Introduc din nou, cu emoţie: “ai noştri, ca coniferele”. Soluţia mă satisface deplin: “le nôtre, comme les conifères” … Are zvăc, are poantă! … Vizionare plăcută şi … ţineţi aproape, online sau offline, uniţi mai ales în cuget şi simţiri!

Apropo, pentru a sorbi dintr-o suflare – HĂUL DINTRE GENERAŢII, e nevoie de …?