Dictatorii, câți mai rezistă prin colțurile planetei noastre rotunde (sic!), sunt de râsul lumii civilizate … Zilele acestea, presarii ne țin la curent cu parodia de congres din Coreea de Nord?  Simpatici, nu-i bănuiesc că ar afla acum din acest ziar ce-nseamnă un plan cincinal!

Dar poate-o fi cineva care așteaptă lucruri bune de la acest Kim de-a treia generație?!  De pildă, să ne-anunțe că are un băiat, care-i va urma la șefia partidului și a țării.

Dictatorii comuniști sunt la urma-urmei, o rușine pentru regalitate.

reporteri la Phenian


Printr-o ironie a sorții, una și aceeași clădire din București – azi Calea Victoriei nr 152 – a fost, pe rând:

  • Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat (CAM – 1941)
  • Comitetul de Stat al Planificării (CSP până în 1989)
  • iar după 1989 – Ministerul Industriilor, Fondul Proprietății de Stat (FPS), Ministerul Economiei …
  • azi, e în paragină sau în reconstrucție – cum preferați.

Cine dorește să analizeze activitățile Statului Român și ale reprezentanților acestuia, poate să o facă și din perspectiva continuității acestei clădiri. După regimul militar al dictaturii comuniste, care a impus ritmul și direcția unei dezvoltări planificate – a urmat o perioadă de liberalizare, în care ar fi trebuit să primim, înainte de orice împrumut extern, câteva lecții despre etica în afaceri, despre importanța bunelor moravuri în economie, despre responsabilitatea actului de conducere într-o economie de piață.

În schimb, noi am primit primul împrumut de la Banca Mondială, culmea culmilor: pentru a suprima fibra neamului, pentru a declanșa genocidul împotriva copiilor noștri nenăscuți! Primul împrumut – în valoare de 150.000.000 de dolari, acordat de Banca Mondială în 1991 avea obiective clare (principiul fiind – noi vă dăm banii, noi vă spunem ce să faceți cu ei).

ANEXA 1

TRAGEREA DIN IMPRUMUT

1. Tabelul de mai jos prezinta categoriile de articole care vor fi finantate din imprumut, alocarea sumelor din imprumut pentru fiecare categorie si procentul cheltuielilor finantate pentru fiecare categorie:
—————————————————————————–
Categorie                    Suma din imprumut     % din cheltuieli
alocata (exprimata      care vor fi
in echivalentul         finantate
in dolari)
—————————————————————————–
(1) Bunuri:                                           100% din cheltuielile
in valuta
a) materiale medicale       76.000.000            100% din cheltuielile
locale (costul la
iesire din fabrica)
b) echipament, materiale,
piese de schimb si
vehicule                 45.000.000
(2) Serviciile de consultanta
si pregatire                 9.000.000            100% din cheltuielile
in valuta
(3) Nealocat                    20.000.000
————
TOTAL                      150.000.000

Dar poate vă întrebați pentru ce anume a fost nevoie de acest împrumut? Iată motivul: importul de contraceptive (deci piață de desfacere pentru producătorii din afara țării!) și reorganizarea sistemului medical românesc pe principii moderne (adică ceea ce trăim zilele astea – revelația modernității unui sistem degradat). Servicii de consultanță și pregătire de 9 milioane de dolari (nivelul lui 1991!) au fost probabil încasați de specialiști în domeniul medical. Nu știm dacă externi sau interni, dar ar fi interesant de aflat (bănuim că s-au dat pe contract!)

Sectiunea 4.02
Imprumutatul: a) va pregati si va revizui impreuna cu Banca, pina la 30 septembrie 1992, un plan de marketing si distributie pentru contraceptive si b) va adapta taxele percepute de institutiile sanitare ale Imprumutatului pentru realizarea interventiilor de intreruperi de sarcina si va lua alte masuri adecvate, toate destinate a face ca folosirea contraceptivelor sa devina, din punct de vedere financiar, o alternativa preferata pentru planificarea familiala.

Rezultatele – le cunoaștem: o curbă abrupt-descendentă în care România s-a depopulat, astfel încât decrețeii ceaușiști care urmează să intre-n pensie (de-o vor apuca-o), au fiori justificați în legătură cu plata acestora…

romanian population

Banii pe care cu generozitate ni i-a împrumutat Banca Mondială în 1991, au finanțat un plan de marketing de succes: rezultatele politicilor anti-familiale sunt evidente. Alături de legalizarea avortului și recomandarea anti-concepționalelor (planificarea familială), emigrația ecoomică după 1989 e un alt factor decisiv. 

 


Avem nevoie de politicieni? Da, bineînțeles: așa cum avem nevoie de agricultori, mineri, pescari, comercianți, informaticieni, artiști, ingineri, medici și fotbaliști … Avem nevoie de oameni care să conducă societatea noastră. În mâinile lor, prin votul nostru, prin alegerea noastră, punem opțiunea dar mai ales speranța de mai bine a zilei de mâine.

Nu suntem interesați în acest moment de stânga, de dreapta sau de centru. Nu ne interesează ”orientarea politică” a celor care ne conduc – fie nu am înțeles diferențele, fie nu au știut ei să ni le explice. Deocamdată, ne interesează ca cei care ne conduc  să fie, din punct de vedere etic – puri. Nepătați. Corecți.

Nu  mă interesează unde ne (con)duc, câtă vreme acela (cutare) e un om bun, care face binele și îl dorește pentru mine, nu pentru el. Dacă vrea binele meu, va îndrepta România înspre ape mai line, iar eu – locuitor cu drepturi depline al corabiei – , mă voi bucura de rezultat.

Deși avem nevoie de politicieni, sunt câteva locuri unde politica nu-și are locul, nu are ce căuta, nici măcar în curte darmite pe holuri: școala, biserica, justiția, spitalul – acestea trebuie să rămână în afara alegerilor pe criterii politice.

La nivelul fiecărei capitale de județ, ar trebui constituit un tribunal al eticii (unde cele bune și cele rele să fie semnalate de cetățeni, înainte de a ajunge la DNA). De asemenea, ar trebui să reabilităm termenul de ”turnător” – care are și o componentă pozitivă: atunci când un cetățean descoperă altora răul făcut de un politician sau reprezentant al statului … În lumea anglo-saxonă,  termenul de ”whistle-blowing” e nu numai acceptat, dar există o întreagă legislație în acest sens. Cât e de importantă moralitatea conducătorilor!

Vin alegerile …, și ne-am dorit să cunoaștem opinia prietenilor noștri despre trista situație a latrinelor din curte. Ele ne conferă unul din locurile codașe din Europa căreia-i aparținem. Pentru aceasta, am redat o știre (apărută la începutul anului la DIGI 24) și am pus câteva întrebări într-un sondaj. Iată mai jos răspunsurile, la rugămintea noastră de a comenta știrea: ”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Suntem cu toții – cei care am răspuns acestui sondaj – de acord asupra unui singur punct: CE CĂUTĂM NOI ÎN EUROPA?! Asta ar trebui să ne pună serios pe gânduri, pentru că diferențele care ne rușinează pot fi mobilizatoare sau dimpotrivă, pot fi generatoare ale unui ROMEXIT care va lăsa cu buzele umflate pe cei care ne-au absorbit pentru interesele lor, fără a ne face o pregătire morală, înainte!

Se cuvenea să aflăm mult mai multe despre morală, muncă și libertate, dar și despre Europa în general – noua noastră patrie, care nu are cum să ne înțeleagă, dacă nu-i explicăm de unde venim …   Iar filmele despre epoca ceaușistă, deși foarte apreciate, mă tem că nu sunt suficiente.

1

2

3

4

 

 

 

 


(DIGI 24 HD, in 16 Februarie 2016)

”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Cum ar fi de comentat o asemenea informație, publicată la început de an electoral? Am încercat să compun un sodaj de opinie adresat votanților cu pașaport românesc, mai jos. Pentru că la nivel de România nu mai există voi sau ei/ele … există numai ”noi”! Pe noi toți ne privește și ne interesează felul în care izvoarele subterane sunt contaminate de ineficiența managerilor care s-au dedicat politicii locale.

Vă rog răspundeți, parcurgând cele cinci întrebări ale chestionarului inserat mai jos – pentru a transmite ideile noastre celor care ne conduc.

Din știrea despre latrinele din curte, prezentată mai sus, eu înțeleg că este vorba despre … 

http://calindiaconu.polldaddy.com/s/latrinele-româniei

 

 

 


Gândind la extraordinarele mijloace pe care le avem la dispoziția noastră în ziua de astăzi – documentarea și comunicarea rapidă prin internet, bibliotecile publice, resursele practic nelimitate și ușurința de a le accesa, mă mir cum nu găsim timp pentru lucrurile cu adevărat importante  cum este mântuirea sufletului.

Creștinii din Evul Mediu erau lipsiți de accesul rapid la cunoștințe și au de aceea o scuză, că poate ne așteaptă dincolo fără bagajul de cunoștințe pe care-l avem noi azi. Dar ei au ridicat Catedrale și timpul alocat meditațiilor și rugăciunilor a generat tratate de mistică ce probabil nu vor fi egalate nicicând.

Creștinii de azi au toate cunoștințele la degetul mic, dar nu au răbdarea și nici obișnuința de a zăbovi asupra Cuvântului. Iar în privința faptelor de credință, ce pot să spun? Sunt grămezi de scuze pe care le invocăm pentru a amâna faptele bune, pe ziua de mâine. Pare totul mai simplu, dar riscul de a ne încrede prea mult în forțele proprii a crescut tocmai de aceea, pe măsură.

Ce mult ne deosebim noi cei de azi, de cei de-atunci. Și ce interesant, că suntem înfrățiți de aceeași speranță și de aceleași rugăciuni … spre același țel ultim, care rămâne mântuirea.

pesti si paine