Un excelent film despre manipulare, despre batalia care se da pentru a avea “Breaking News” de senzatie, despre vinovatia pe care ar trebui sa o resimtim atunci cand privim gura-casca la cate o stire despre o crima, un viol, o sinucidere, un jaf armat sau … de ce nu, o descindere matinala a DNA-ului la casa unuia sau altuia.
Noaptea, departe de a fi lasata pentru odihna, aflam ca este timpul unui anumit gen de actiuni – violente – care se intampla de regula in ascunzisul oferit de intuneric. Luminile masinilor de politie, luminile ambulantei, ale pompierilor, luminile reporterilor speciali care au angajamente cu diferitele posturi de stiri – sunt intr-o competitie permanenta, care dintre ei ajunge mai devreme la locul faptei. Si de aceea, in loc sa lumineze, ne ametesc – pe aceia care nu stim sa distingem intre diferitele sirene.
Filmul ne-a placut pentru ca pune in discutie etica mass-mediei. Daca informatia ajunge sa fie de vanzare … daca e scoasa la licitatie, daca exista exclusivitati iar stirile sunt “cosmetizate”, astfel incat sa ne fixeze pe post, sa ne captiveze cu scopul precis de a consuma reclame, atunci – mai devreme sau mai tarziu se ajunge la limita si chiar la incalcarea legilor morale.
Primul lucru pe care il faci, cand treci pe langa un om cazut la pamant: il filmezi sau ai grija de sanatatea lui? Primul lucru atunci cand ajungi langa un incendiu: iei un interviu pompierului de serviciu sau pui mana pe-o galeata cu apa, sa ajuti?
Cum a evoluat dependenta noastra de BREAKING NEWS? Despre asta e vorba in film, si ni se permite sa aruncam o privire in interiorul fenomenului, sa intelegem cum functioneaza lucrurile intr-o redactie de stiri matinale. Multumiri sincere, dar parca ne dorim mai mult de-atat.
Intelegem – pe de alta parte, ca linistea totala ar fi o minciuna. De-ar fi sa dispara peste noapte televiziunile de stiri, am ascunde prin omisiune adevarul raului atat de prezent in jurul nostru. Propaganda comunista excela in omisiuni: nu era aratata mizeria la televizor, deci ea nu exista. De fapt, nu exista a doua realitate a mizeriei, cea mediatica … o facea insa mai suportabila?
Cele doua realitati: adevarul obiectiv al intamplarii si adevarul subiectiv al relatarii se impletesc in mod firesc, iar filme ca “Nightcrawler” ne ajuta sa intelegem unde trebuie sa intervina discernamantul nostru, pentru a folosi in mod corect telecomanda. Am plecat din sala de cinematograf avand convingerea ca nu e o rusine sa muti pe alt program, atunci cand esti amenintat ca stirile stau sa erupa … dimpotriva!
Mereu la panda, pentru ca o stire buna e cea care … nu s-a mai dat pana acum! Ce noroc ca avem memoria scurta!
Calin Diaconu 