Ce inseamna “perfect timing”? 

Cand unul vine dintr-o parte iar celalalt dintr-o alta, si se intalnesc la fix. Fiecare cu propria dorinta pe care numai celalalt o poate satisface. Potriveala perfecta. In filosofia chineza – Yin si Yang …

Dar exista un “perfect timing” si in drumul celor singuratici, care nu implica neaparat intalnirea cu jumatatea lipsa. Astfel bunaoara, mergi spre mare intr-o buna zi de dimineata si ai revelatia rasaritului: “Aha, Marea e in Est pe harta, deci e corect sa ma bata soarele in ochi!”, iti spui. Sau treci cu masina prin Obcinele Bucovinei, realizand cat de frumoasa e tara noastra si ti se pare ca intelegi filosofia “deal-vale” prin care Lucian Blaga incerca sa explice fuctuatiile molcome ale sufletului romanesc. 

Insa nici in oras nu ai cum ramane insensibil atunci cand “perfect timing”-ul se intampla sub forma unei parcari langa o gramajoara maro, urat mirositoare: te dai jos cu multa grija din masina, te intrebi ce cauta obiectul acela acolo sau mai degraba ce mai cauti tu aici, intr-o tara unde asfaltul e al tuturor si prin urmare al nimanui …

Atent masurand pasii, nu m-am putut abtine sa nu ma opresc asupra elementului care marca trecerea unui caine – comunitar sau nu, ce conteaza? – prin zona: cum a tintit el tocmai bordura, ce apare in poza ca o ingusta cale de mijloc barata in drumul ei spre nicaieri?! 

Iata cum expresia “calc pe urmele tale” capata alte valente si trebuie corectata in context: “calc cu grija pe langa urmele tale” … Asa suna mult mai bine, dar cine sa te inteleaga? …

Dupa unii, am fi intrat in Europa in anul 2007 si ne dam de ceasul mortii, cautand solutii in consultari stupide, care ne intreaba daca vrem sa traim o viata normala. Bad timing pentru referendum, Primare!

cacat de caine


Cand in repriza a doua a meciului cu Ungaria – odata cu apropierea de final si lamuriti fiind asupra deznodamantului -, am inceput a canta din senin imnul national … mi-a trecut prin cap istoria acestuia.

O priceasna lenta, compusa in Scheii Brasovului de un urmas al lui Anton Pann – pe numele lui Gheorghe Ucenescu … melodia nu are nimic mobilizator. E moale si impaciuitoare. Dar textul!!! Ei bine, textul e facut intocmai pentru fibra nationala a romanilor, adormiti si prea-rabdatori in fata impilatorilor de veacuri …

E la fel de anti-maghiar si nationalist acum ca si atunci cand, in anul 1848/1849 a fost lansat pentru prima oara. Apoi ne-a insotit in Razboiul de Independenta, ca si in 1989 … Ne-a oblojit ranile, nefiind in masura sa ne vindece pe de-a-ntregul, pentru ca e totusi un strigat de lupta, nu o cantare de iertare a dusmanilor!

Nici o alta echipa de fotbal de pe planeta nu ar fi reusit performanta aceasta: un stadion plin cu 41.000 de romani, care si-au redescoperit Imnul National. Singura, echipa Ungariei putea s-o faca, pentru care se cuvine sa-i multumim – trairi ca-n veacul al XIX-lea, in plin secol al globalizarii … nu ne credeam in stare de-o asemenea intoarcere in timp!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
As revedea meciul asta pe dvd de 3- 4 ori, fara sa ma satur!

As revedea meciul asta pe dvd de 3- 4 ori, fara sa ma satur!


… orice talent are nevoie de munca, multa munca pentru a razbi … am gasit o poza de arhiva: cateva admiratoare asteapta sa primeasca un autograf din partea consacratului Benny Goodman. Apoi, am gasit un film “la liber” pe internet – o propunere pentru acest weekend :-)!

Play the way you … feel!

Benny Goodman

 

 


Interesant, dupa concertul lui Roger Waters la Bucuresti, privesc cu alti ochi o poza din vremea constructiei Zidului Berlinului: desi se ridica in spatiul exterior, inimile oamenilor erau cele care sufereau teroarea. Pacat ca uneori nu ajungem la solutii … si ne multumim cu amanari.

Constructia Zidului Berlinului 1961

Constructia Zidului Berlinului 1961


La ani de zile dupa lansarea celebrului strigat “Teachers, leave them kids allone!” … ne-a fost dat sa il ascultam saptamana aceasta live, la Bucuresti, in Piata Constitutiei.

Sunt lucruri care ne-au placut si ne-au convins – de pilda credem ca Roger Waters se revolta sincer impotriva clasei politice. Pentru ca, la urma-urmei, politicienii sunt cei care “pun la bataie” carnea de tun – atunci cand nu ajung la un compromis: razboiul nu poate fi o solutie acceptabila.

Apoi, ne-a placut legatura dintre totalitarism si capitalism. Si nu oricum, ci … acel Capitalism scris cu fonturile Coca-Cola, pentru ca noi sa intelegem ca rosul din pantonele celebrului logo este scris cu sangele consumatorilor!

Nu in ultimul rand, a intoarce pe fata si pe dos un simbol – ZIDUL/THE WALL – e lucru mare si riscant, caci poate lesne plictisi audienta.  Mai ales atunci cand vorbim de ziduri interioare, cum este FRICA (vezi cantecul Mother) si sursele ei: NESIGURANTA, NEINCREDEREA, SPAIMELE DE TOT FELUL, FRICA DE DISCONFORT, DE TRECEREA TIMPULUI … FRICA DE NECUNOSCUT, FRICA DE ZIUA DE MAINE … La urma-urmei, pe langa fricile noastre, de ce nu am fi si mostenitorii fricilor parintilor nostri? Celebrul line: “Mother’s going to put all her fears into you!” ne insoteste inca.

Nu in ultimul rand, ne-a placut ca au venit multi, foarte-foarte multi oameni!

Si ne-a placut – pentru ca blogul nostru are o pasiune pentru umbre -, felul in care Umbra lui Roger Waters a planat asupra Casei Poporului – amenintator, as putea spune 🙂

The Wall - Bucuresti 2013

The Wall – Bucuresti 2013

Ce nu ne-a placut?

Nu a existat un consilier pe langa Rogers, care sa-l convinga ca Romania merita efortul de adaptare a spectacolului: la inchisoarea de la Sighet erau atatea fotografii – marturisitoare despre destine curmate in lupta cu dictatura comunista! Pacat ca nu ne putem inca apropia de mortii altora, pacat ca suferinta nu este universala – si cu atat mai putin anglo-americana. Suferinta natiunilor este pe masura fiecareia in parte … Zidul lui Rogers nu este zidul nostru, dar daca vreti – putem vorbi despre asta.

Zidul lui Roger Waters

Zidul lui Roger Waters