La ani de zile dupa lansarea celebrului strigat “Teachers, leave them kids allone!” … ne-a fost dat sa il ascultam saptamana aceasta live, la Bucuresti, in Piata Constitutiei.

Sunt lucruri care ne-au placut si ne-au convins – de pilda credem ca Roger Waters se revolta sincer impotriva clasei politice. Pentru ca, la urma-urmei, politicienii sunt cei care “pun la bataie” carnea de tun – atunci cand nu ajung la un compromis: razboiul nu poate fi o solutie acceptabila.

Apoi, ne-a placut legatura dintre totalitarism si capitalism. Si nu oricum, ci … acel Capitalism scris cu fonturile Coca-Cola, pentru ca noi sa intelegem ca rosul din pantonele celebrului logo este scris cu sangele consumatorilor!

Nu in ultimul rand, a intoarce pe fata si pe dos un simbol – ZIDUL/THE WALL – e lucru mare si riscant, caci poate lesne plictisi audienta.  Mai ales atunci cand vorbim de ziduri interioare, cum este FRICA (vezi cantecul Mother) si sursele ei: NESIGURANTA, NEINCREDEREA, SPAIMELE DE TOT FELUL, FRICA DE DISCONFORT, DE TRECEREA TIMPULUI … FRICA DE NECUNOSCUT, FRICA DE ZIUA DE MAINE … La urma-urmei, pe langa fricile noastre, de ce nu am fi si mostenitorii fricilor parintilor nostri? Celebrul line: “Mother’s going to put all her fears into you!” ne insoteste inca.

Nu in ultimul rand, ne-a placut ca au venit multi, foarte-foarte multi oameni!

Si ne-a placut – pentru ca blogul nostru are o pasiune pentru umbre -, felul in care Umbra lui Roger Waters a planat asupra Casei Poporului – amenintator, as putea spune 🙂

The Wall - Bucuresti 2013

The Wall – Bucuresti 2013

Ce nu ne-a placut?

Nu a existat un consilier pe langa Rogers, care sa-l convinga ca Romania merita efortul de adaptare a spectacolului: la inchisoarea de la Sighet erau atatea fotografii – marturisitoare despre destine curmate in lupta cu dictatura comunista! Pacat ca nu ne putem inca apropia de mortii altora, pacat ca suferinta nu este universala – si cu atat mai putin anglo-americana. Suferinta natiunilor este pe masura fiecareia in parte … Zidul lui Rogers nu este zidul nostru, dar daca vreti – putem vorbi despre asta.

Zidul lui Roger Waters

Zidul lui Roger Waters

 

 


Umblam navigand … prin internet, pentru a identifica revolutionari in ale comunicarii…  muzicale….

Nepricepandu-ma mai mult, am cautat “Uriah Heep”, apoi am dat de “Pink Floyd” … si, nu m-am oprit decat asupra lui “Syd Barrett”…

E o relatare a drumului actual al cautarilor mele (de internaut): sunt condamnat sa umblu (sa navighez) pe potecile pe care alti sute de mii (sau milioane) le-au umblat, inaintea mea: drumul celor multi, este drumul cel bun. Cautarea mea e organizata, sistematizata, de umbletul si potecile celor multi dinaintea mea. Asa e bine, pentru ca asa a fost mereu. Dixit Google!

Internetul nu face altceva decat sa copieze pasii altor mijloace de comunicare de succes dinaintea lui: se pliaza pe receptor.

Doar ca o face… mai repede!

Hai sa va vad asculatand (si comentand) cum un Chel (Spanul 🙂 !) se ia in piept cu niste Feti-Frumosi ai anilor ’60!

Voi sa spuneti: cine a ramas in istorie?!