Ne-am luat astăzi rămas bun de la prietenul și colegul nostru Profesorul Radu Cozărescu, și cu emoție am adresat câteva cuvinte de întărire sufletească din partea Asociației Generale a Românilor Uniți – AGRU, deoarece Radu a fost unul dintre membrii noștri ”practicanți” – adică a pus suflet, timp și talent pentru a contribui după puteri, la o lume mai bună.

Radu Cozarescu

Am parcurs împreună cu Radu, drumurile care leagă Capitala de Cluj, Oradea, Lugoj, Blaj, Baia Mare dar și cele care duc spre Alba Iulia, Carei, Beiuș, Sighet sau Gherla … și am avut privilegiul să cunosc preocuparea și dorința lui sinceră de a se asigura ”la fața locului” că starea turmei este bună, că laicii se știu organiza și pot comunica unii cu ceilalți, sub îndrumarea asistenților spirituali.

Din aceste drumuri, pe care le-a făcut cu bucurie, a știut să aducă vești despre roadele credinței, de dincolo de Munți – celor din Parohia Sfânta Cruce din București: nimic întâmplător, la inițiativa lui și cu susținerea Părintelui Valer Median, aici s-a înființat un puternic grup AGRU parohial.

Prin atenta pregătire a acestor călătorii, am convingerea că Radu își ostoia dorul de Transilvania ca leagăn al formării poporului român și al latinității noastre, dar mai ales, reușea să privească mai clar, din afară – la realitățile bucureștene și ale Vechiului Regat, preocupările și aplecarea lui spre detaliile istoriei fiind cunoscute celor apropiați.

Chitara pe care o avea mereu alături nu reprezenta pentru Radu o povară în transportul pe distanțe lungi, ci un prilej de bucurie, pentru că prin imnuri de preamărire și cântări de mulțumită, își declara apartenența la micuța turmă greco-catolică, cea care și-a redobândit treptat vocea în societatea românească, după 1990. Prin flautul său fermecat, reușea să ne îmbrace pe toți, uneori după tensionate ședințe de lucru, în haina veseliei – căci ne-a transmis esențialul: muzica e vibrație, e limbaj universal, e premisă a împăcării noastre ca fii ai lui Dumnezeu, în același Spirit Sfânt, prin Isus Hristos, Domnul.

Cu această bucurie, rămânem să slujim pe mai departe Domnului – mărturisind că tu, Radu, ai ținut ritmul unei pendule într-o lume tot mai lipsită de timp pentru celălalt, răspândind vestea cea bună despre frumusețea Bisericii Române Unite și a AGRU-lui, care te plâng astăzi dar te vor păstra în amintire ca pe un suflet sensibil și iubitor de dreptate și adevăr.

                                                               București, Cimitirul Bellu Catolic (29 Octombrie 2019)    


 

Sfarsitul lunii Aprilie 2017 ne-a oferit bucuria unui drum pe care aș putea să-l numesc al cunoașterii, așa cum fiecare dintre clipele ce ne sunt dăruite, ar trebui să fie. Aș greși oare mult, dacă v-aș spune că schimbarea are loc mai întâi în noi – în adâncul inimii noastre, iar abia apoi, cu inima încălzită de dragoste, știm ce avem de făcut. Știm de pildă, că trebuie să aducem Binele în Lume, să respectăm Adevărul, să-L apărăm prin felul nostru de a ne purta – și nu prin aprigi dezbateri despre locul care i s-ar cuveni în imaginația noastră …

Pe Cruce, chiar înainte de răstignire, Adevărul este scuipat și batjocorit. Îl luăm în derâdere, noi – pigmeii, iar El ne acceptă pentru simplul fapt că ne iubește și vrea să ne cunoască așa cum suntem, cu slăbiciunile răutăților noastre.  Și ne acceptă răutățile, bând paharul mântuirii noastre, până la fund.

La marginea dintre Est si Vest, pulsând oriental și păstrând unitatea credinței care are capul său văzut la Roma, ne-am bucurat de un moment revelator: Sanctitatea Sa, Prea Fericitul Părinte Papa Francisc – ne iubește pe toți, și ne cheamă să exercităm atracția catolicismului prin purtarea noastră, ca discipoli-misionari (învățăcei cu treabă în lume, cu o misiune – aceea de a evangheliza prin purtare creștină).

Misiunea catolică a generației actuale este de a-și căuta rădăcinile în viitor … într-o perspectivă ecclezială asupra lumii, alături de Episcopii care au luat mirosul turmei, pe care turma îi recunoaște și de care nu ne temem, ci ne simțim atrași. Pe ei să-i ajutăm, să-i ascultăm și să-i urmăm,  fiecare!