Spre deosebire de Hannibal, strategul antichității care îngrozise pe romani cu reușita trecerii temerare a Alpilor cu elefanții … elementul-surpriză pe care Papa Francisc ni-l propune la începutul acestei veri, este de o cu totul altă natură. Dar și acesta, ca și acela – își fac puternic simțită prezența în fața porții, de fapt în anticamera conștiinței celor care se trezesc că sunt vizitați pe nepregătite, realizând că au fost luați prin surprindere, interpretând iminentele bătăi în poartă ca pe un mesaj de alertă, de trezire și, mai ales, de reordonare a priorităților.

Să ne amintim mai înainte de toate, că fiecare din noi avem un pat al neputințelor proprii, în care exersăm handicapul lenevirii sau practicăm – cu mai multă sau mai puțină convingere, prizonieratul unor preocupări care ne îndepărtează de Adevăr.

Suntem la numai doi pași de Bethesda – locul milostivirii – și așteptăm un ajutor extern, un îndemn, pentru a lua contact cu apa vindecătoare, pentru a reînvăța mersul și în fapt, poziția verticală, ce se mai numește și demnitate. De-abia atunci când recunoaștem starea bolii noastre, ne îndreptăm spre medic cu suficientă convingere? …

Trupul nostru – împreună cu toate interesele materiale ce ne leagă cu lanțurile lor grele de pământ, ne țintuiește și pe noi în strânsoare și ne lipsește de sensul libertății. Singur, sufletul e cel care poate intra în dialog, prin curată rugăciune, cu Creatorul său. Ne rugăm să-L primim, și atunci când Binele ni se oferă, gratuit, parcă tot nu suntem pregătiți să credem că L-am primit. Adevăratul Bine are un fel de-a ne surprinde, mereu – nu știm nici când l-am făcut, nu știm nici când îl primim: rămâne un mister.

Papa Francisc va veni să bată, aparent, la poarta unor cetăți din țara noastră: București, Bacău, Iași, Șumuleu-Ciuc, Blaj și Sibiu … în fapt însă, el va bate la ușa fiecărui suflet din țara noastră, reamintindu-ne că avem o misiune și un rost în lume, acela de a deveni Apostoli ai Adevărului.

Pentru că acest lucru pare a nu se întâmpla încă, suntem prea grăbiți și tentați să aruncăm vina pe conducători – căci de multe ori, semeni de-ai noștri, atunci când li se întâmplă să accepte interpretarea unor roluri de marionetă, fac de fapt jocul cuceritorilor vremelnici ai acestei lumi. Timpul se lasă depănat în poveștile cărților de istorie, dar rămâne de prea multe ori scris cu greșeli sau chiar omis cu totul, pentru a fi apoi citit pe fugă sau chiar de loc. Dintre toate, timpul nescris și cel necitit se pot repeta ca false și triste ”noutăți”, și de aici până la deznădejdea că nimic nu poate fi schimbat, mai este numai un pas.

Suntem tentați alteori, să căutăm trădătorii de neam – căci e prea posibil să fi existat o colaborare între conducătorii tânărului stat comunist (1944-1948) și conducătorii ortodoxiei românești, în tentativa lor de suprimare a Bisericii Române Unite cu Roma, de vreme ce au existat ”beneficiari” ai de-acum cunoscutului act samavolnic …

Putem formula multe asemenea întrebări grele, dar și altele (registrul nuanțelor este în funcție de sensibilitățile personale și puterea de a ierta a fiecăruia): dacă nu cumva a fost prigoana Bisericii Române Unite pe placul ortodocșilor aflați la conducere în anii instaurării comunismului? Dacă a existat o înțelegere și/sau un protocol de colaborare între Statul comunist și Biserica Ortodoxă Română … și câte, asemenea!

Dar aceste tentații nu pot rodi pacea de care avem atâta nevoie.

Ce vom face, atunci? Lăsăm paginile de istorie nescrise? Sau le umplem (în ce interpretare) cu aceste ”noutăți” ale greco-catolicismului românesc vechi de peste trei secole, pentru ca apoi să ne ”îngrijim” de scoaterea (vai!) completă a Istoriei dintre materiile școlare ce se cer predate cu normă întreagă, pentru cunoașterea adevărului și formarea unei culturi generale, necesară oricărei judecăți?!

Nu. Rostul istoriei se completează zilele acestea, firesc, cu o meditație asupra sensului martiriului, iar paginile de istorie ajung să lucreze în noi, doar dacă sufletul va simți că adevăratul preț al libertății este jertfa prin care ea se cere reînnoit răscumpărată.

De aceea, alertați de cele ce stau să se petreacă înaintea porților inimilor noastre închise de teama schimbării, considerăm necesar să ne schimbăm atitudinea față de rău, să încercăm demnitatea în locul nepăsării și a resemnării.

Cunoașterea – prin apelul la experiența celuilalt, deși ceva mai mult decât nimic, este întotdeauna mai puțin eficientă decât cunoașterea prin propria experiență … dar singur sângele martirilor prin trăirea misterului și al fericirii credinței poate fi răscumpărător al minciunii în care am trăit, vreme de 70 de ani și poate fi aducător de pace.

Cei șapte sfinți martiri ai credinței  Vasile, Ioan, Valeriu-Traian, Tit-Liviu, Ioan, Alexandru și Iuliu sunt împreună-făuritori ai Marii Uniri, de ce i-am pedepsit atâta vreme cu uitarea noastră, de am ajuns astăzi să nu ne mai strigăm unul pe celălalt din inimă, cu apelativul ”Frate”!

Îndemnul Papei Francisc, ”Să mergem împreună!” – înseamnă, din această perspectivă: mai întâi aduceri de mulțumită Bunului Dumnezeu, pentru darul mersului în poziție a demnității verticale; apoi, reglarea pasului după cel mai slab dintre tovarășii de drum și, nu în ultimul rând, bucuria unui timp petrecut împreună, pe o cale comună și spre un țel comun.

Nu va fi simplu și nici nu ne va fi ușor – cel puțin, vom reuși să ne alungăm unul altuia, singurătatea! Doar dacă vom înțelege condiția actualei stări de alertă ce ni se propune: să deschidem porțile inimilor noastre, evitând baricadarea în propriile suficiențe …

memorialul de la sighet

(București, in 25 Mai 2019)


consiliul director aprilie 2018

București, 16 Aprilie 2018. Asociația Generală a Românilor Uniți cu Roma, greco-catolici, a organizat Adunarea Generală a Consiliului Director în zilele de 13, 14 și 15 Aprilie la București.

Programul celor trei zile a început cu o scurtă rugăciune în Sala ”Ion Slavici” a Hotelului CARO, sub patronajul Prea Sfinției Sale Mihai Frățilă. Episcopul greco-catolic al Bucureștilor a explicat membrilor Consiliului Director importanța orientării faptelor și timpului individual către Dumnezeu, a cărui voință trebuie să o primim cu voioșie în viața noastră. Fiecare dintre membrii delegațiilor sosite din cele 6 Eparhii au prezentat apoi pe rând realitățile, realizările și provocările laicatului greco-catolic din teritoriul pe care-l reprezintă. Dintre ideile și întrebările considerate ca importante pentru perioada următoare am consemnat:

  • Răspunsuri concrete la întrebarea ”Cum transferăm AGRU celor mai tineri?”;
  • Adresarea unei ”Scrisori catre Sinodul BRU” pentru a susține sprijinul membrilor pentru un plan de redresare morală a societății românești si o solicitare expresă a asumării misiunii preotilor-parohi de a inființa AGRU Parohial;
  • Continuarea colaborărilor pe teme istorice – finanțarea unor preocupări editoriale de tipul Brosura, site de întrebări și răspunsuri, carte, documentar video …
  • Definirea calendarului asociativ, ținând cont de participările AGRU (atât pe plan extern cât și cele interne)
  • Brandul AGRU – intre traire si exprimare.

Consiliul a stabilit ca a doua întâlnire CD AGRU – programată în Anul Centenar să aibe loc la Cluj, Centrul Manresa, 11-12-13 octombrie 2018.

Cea de a doua zi a fost dedicată întâlnirii cu membrii și simpatizanții AGRU București, când în Amfiteatrul ”Vasile Pârvan” din cadrul Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, a avut loc Simpozionul organizat sub egida Centenarului Marii Uniri –  ”ISTORIA unui CREZ. CREZUL unei IDEI.”

poster final

Domnul Profesor Dr. Ovidiu Bozgan a fost moderatorul echilibrat si sobru al unei sesiuni de prezentări științifice care au punctat perspective sintetice ale istoriei Bisericii Române Unite cu Roma și în special asupra rolului pe care această instituție importantă a patrimoniului cultural și spiritual românesc l-a avut în înfăptuirea Marii Uniri. După cuvintele de deschidere din partea gazdelor evenimentului (Dl Profesor Dr Ioan C Opriș – prodecan, din partea Facultatii de Istorie din Bucuresti) și ale organizatorilor (Dl Președinte Călin Diaconu din partea AGRU National), Prea Sfinția Sa Mihai Frățilă a adresat un cuvânt de mulțumire noii generații de istorici care se dovedesc a fi exploratori netemători ai adevărului istoric, așa cum se revelează acesta prin studiul surselor primare.

Cei aproximativ 100 de participanți prezenți la Simpozion au putut apoi asculta următoarele Conferințe:

  • Dr. Lucian Turcu, Universitatea Babes-Bolyai:  Biserica greco-catolică românească din a doua jumătate a veacului al XIX-lea până la sfârşitul Primului Război Mondial. Semnificaţiile unei evoluţii istorice.
  • Dr. Ciprian Ghișa, Universitatea Babes-Bolyai: Impactul Unirii de la 1918 asupra Bisericii Greco-Catolice. Comparație între situația Bisericii Române Unite înainte și după 1918.
  • Dr. Cristian Vasile, Institutul de Istorie N. Iorga: Biserica Greco-Catolica, Marea Unire si problematica reintregirii religioase a romanilor

La finalul lucrărilor, Prea Sfințitul Mihai Frățilă a prezentat în premieră absolută publicului prezent – cele două volume ale Cauzei de beatificare ale celor 7 Episcopi greco-catolici martiri care s-au opus comunismului cu prețul jertfei supreme.

Consiliul Director a stabilit ca următoarea întâlnire de lucru să aibe loc la Cluj, Centrul Manresa, în 11-13 octombrie 2018.

 


 

Sfarsitul lunii Aprilie 2017 ne-a oferit bucuria unui drum pe care aș putea să-l numesc al cunoașterii, așa cum fiecare dintre clipele ce ne sunt dăruite, ar trebui să fie. Aș greși oare mult, dacă v-aș spune că schimbarea are loc mai întâi în noi – în adâncul inimii noastre, iar abia apoi, cu inima încălzită de dragoste, știm ce avem de făcut. Știm de pildă, că trebuie să aducem Binele în Lume, să respectăm Adevărul, să-L apărăm prin felul nostru de a ne purta – și nu prin aprigi dezbateri despre locul care i s-ar cuveni în imaginația noastră …

Pe Cruce, chiar înainte de răstignire, Adevărul este scuipat și batjocorit. Îl luăm în derâdere, noi – pigmeii, iar El ne acceptă pentru simplul fapt că ne iubește și vrea să ne cunoască așa cum suntem, cu slăbiciunile răutăților noastre.  Și ne acceptă răutățile, bând paharul mântuirii noastre, până la fund.

La marginea dintre Est si Vest, pulsând oriental și păstrând unitatea credinței care are capul său văzut la Roma, ne-am bucurat de un moment revelator: Sanctitatea Sa, Prea Fericitul Părinte Papa Francisc – ne iubește pe toți, și ne cheamă să exercităm atracția catolicismului prin purtarea noastră, ca discipoli-misionari (învățăcei cu treabă în lume, cu o misiune – aceea de a evangheliza prin purtare creștină).

Misiunea catolică a generației actuale este de a-și căuta rădăcinile în viitor … într-o perspectivă ecclezială asupra lumii, alături de Episcopii care au luat mirosul turmei, pe care turma îi recunoaște și de care nu ne temem, ci ne simțim atrași. Pe ei să-i ajutăm, să-i ascultăm și să-i urmăm,  fiecare!


Identitate și comuniune de viață: cum educăm pentru diversitate?

A 61-a Întâlnire anuală a SIESC (Federația Europeană a Profesorilor Creștini), Cluj, 22-27 Iulie 2016.

Rareori se întâmplă ca alegerea unei teme și a orașului-gazdă să coincidă în mod atât de firesc, precum a fost cazul anul acesta la Cluj, când Asociația Generală a Românilor Uniți și Centrul Manresa au fost gazdele celei de-a 61-a Întâlniri Anuale a SIESC, care a avut ca temă raportul dintre identitate și diversitate.

Iată de ce.

Europa e încă în plină dezbatere asupra semnificațiilor BREXIT, dar un lucru este bine conturat: britanicii au transmis un semnal clar asupra vechimii și importanței propriului lor Parlament.

Europa e în freamăt și pare surprinsă de amploarea și frecvența atacurilor teroriste, dar ceea ce știm deja – este că cei care comit asemenea crime nu respectă dreptul la viață și sunt intoleranți.

Europa e confruntată la granițele ei (dar și în interior, pe-alocuri) – cu fenomenul populismului demagogic, care nu-și poate ascunde sensul profund: al luptei disperate pentru păstrarea puterii, accentele dictatoriale la care noi românii suntem atât de sensibili …

În atare context, Centrul Manresa din Cluj a găzduit o conferință mai mult decât actuală, pe tema mereu nouă a iubirii aproapelui – de data aceasta, propunerea a fost să confruntăm cele două spaime: a pierderii identității și a recunoașterii personalității (uneori superioare) a celuilalt, ca o condiție a traiului în comun într-o lume interconectată.

Respectul față de fratele nostru ne poate face cetățeni mai buni ai unei lumi desăvârșite, dar e nevoie de o privire introspectivă, e nevoie să privim în jur cu mirare – pentru a observa că poate exista pace și acolo unde există diversitate. Clujul oferă, din această perspectivă, un generos cadru pentru reflecție.

Capitala Transilvaniei – poate și pentru faptul că profesorii europeni creștini au venit din Slovenia până-n Suedia și din Franța până-n Austria – ne-a oferit în ultimele zile ale lunii iulie un spectacol al multiculturalității ajunsă la conștiința matură a păcii. O pace cu adevărat miraculoasă, dacă trecem în revistă expresiile monumentelor care și-au pus amprenta pe viața de zi cu zi a orașului ocrotit de dealul Mănășturului (al mănăstirii benedictine din veacul al X-lea): ce au în comun Avram Iancu și Mathias Rex? Bulevardul Eroilor, o stradă care unește catolicismul cu ortodoxia, prin – deloc întâmplătoarea! – prezență aici, a Catedralei greco-catolice ”Schimbarea la Față” …

Orientarea orașului, astăzi majoritar ortodox, Cluj cu fața către Roma poate pune pe gânduri trecătorul mai puțin avizat. Iar Casa Memorandiștilor (Muzeul Etnografic) și fermitatea unui mesaj care răzbate peste timp – acela că „Existența unui popor se afirmă, nu se discută!” (Dr. Ioan Rațiu) – pare a complica și mai mult lucrurile. Dar liniștea și seninătatea oamenilor spun altceva: nu avem a ne teme – clujenii au înțeles printr-un dar divin, că unirea în jurul unui principiu unic, imperial, este mai presus de naționalismul identitar care ar putea satisface masele, care ar putea da apă la moară demagogilor – dar nu ar rezolva problematica concretă a conviețuirii cu celălalt. Un celălalt pe care se cuvine să-l privești cu respect și admirație, cu iubire. În nici un caz, apropierea de celălalt nu trebuie făcută cu superioritatea toleranței – pentru că de aceasta am suferit la rândul nostru prea mult, și cunoaștem înțepătura spinului.

Am fi tentați să spunem: cât mai tânără națiunea, cu atât mai aprig naționalismul. Dar Brexit-ul ne-a arătat că nu e așa. Până și cea mai veche democrație din Europa a părut sensibilă în fața pierderii identității: deci, conducătorii de azi ai Uniunii vor fi având motive să se întrebe „Dar noi, unde-am greșit?”…

Comunicarea, în ziua de azi, a cultului diversității – are de făcut față unor multiple provocări, iar acceptarea firească a părților frumoase ale celuilalt nu se face încă firesc, nu e acceptată fără discuții. Dacă vrem ca gândul de pace să răzbească până la inima consumatorului de publicitate, care doarme pe canapea la umbra norului de mesaje care-l îndeamnă la consum… atunci trebuie să preluăm formulele din jocul pe care l-am învățat în ultimul sfert de veac: trebuie să exprimăm urgența educării spre transcendență, spre înțelegerea alterității celuilalt ca fiind parte a salvării noastre. Iar Biserica nu poate fi lăsată singură în acest demers: Școala, Familiile și Societatea civilă trebuie să-i preia și să-i multiplice mesajul.

Nimic întâmplător deci, că la Cluj – un oraș cosmopolit – s-a vorbit despre raportul dintre identitate și diversitate. Mai mult, pentru a ne arăta calea faptelor, evenimentul a avut loc în timp ce în învecinata Cracovie, tinerii catolici din întreaga lume se pregăteau de sărbătoarea întânirii cu Urmașul Sfântului Petru… Dacă acești tineri se vor întoarce în familiile lor ca ambasadori ai diferențelor recunoscute și respectate, lumea de mâine va avea o șansă în plus la Pace.

Felicitări Organizatorilor – AGRU Cluj (Dnei Irina Cristina Mărginean și Dlor Alin Tat și Marius Boldor) – și mulțumiri aduse generozității sponsorului RENOVABIS, care a făcut posibilă participarea invitaților. Un cuvânt special de mulțumire gazdelor: Centrul MANRESA și Părinții Olivo Bosa și Marius Taloș, care s-au îngrijit să nu lipsească nimic… nici de data aceasta!

Călin Diaconu

Președinte AGRU

București, în 2 August 2016