Faptul ca luna aceasta naveta spatiala Atlantis a plecat in ultimul ei zbor  – inseamna ca banutii americanilor dedicati cercetarii cosmosului s-au imputinat intr-atat, incat privirea lor s-a coborat rusinata spre cele pamantesti …

Mai mult, se discuta despre mentinerea sau inchiderea unor telescoape gigantice, anularea unui program legat de o racheta uriasa care ar fi urmat sa transporte oameni pe luna, etc. In bani, bugetul e cu 1,8 mld dolari mai mic decat cel solicitat …

Asta e, nu mai ajung banii pentru un bilet pe Luna – nu-i nimic!

Ca alternativa, celor in cautare de senzatii tari vara aceasta, le semnalam aparitia pe Dunare (la Budapesta) a unui autocar-amfibie, pretul unei calatorii este de doar 30 de EURO…  Ii felictam pe vecinii nostri maghiari ca au tradus in fapte, asa cum se cuvine,  sloganul electoral al Presedintelui Obama, acela referitor la putinta … “Yes, we can!”

Plimbare pe Dunare cu Autocarul Amfibie, la Budapesta: o alternativa.


… şi ceea ce rămâne după noi e arhitectura oraşelor şi frumuseţea faptelor. A fost o vreme, la începutul veacului al XIX-lea, când într-un clasament al oraşelor în expansiune Budapesta era pe locul doi, după New York.

Ca bucureştean, odată ajuns aici – simţi acut nevoia unei justificări a propriei limitări:  “de vină” poate fi de pildă – DÂMBOVIŢA: care nu are cum să se compare cu DUNĂREA!

Ca fost profesor de istorie, mă bucur să recomand din inimă – articolul dlui Cezar Stanciu, intitulat “GULAŞ-COMUNISMUL văzut de la Bucureşti” – apărut în numărul din decembrie al revistei HISTORIA (an IX, nr 96). Extrem de interesant de constatat diferenţele de mentalitate dintre români şi maghiari la nivelul conducătorilor anului 1956.

Merită să fim ceva mai mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru… şi, fără a ne propune arderea etapelor, să încercăm a ieşi grabnic din mocirlă! Fără o ţinută demnă, nu se poate…