Noutatea tehnicii ne intoarce de multe ori cu spatele spre trecut … Bunaoara, in poza de mai jos, gondolierul sta pe-o banca – conectat la o retea de socializare! Sau poate incearca sa doboare un record intr-unul din jocurile de indemanare care iti fac carcei la degetele mari … cine stie?

Gondola isi asteapta cu rabdare turistii, dar noi vedem cum criza lucreaza – transformand obiceiurile noastre de timp liber… formula “taiatului de frunze la caini” s-a schimbat si-n Bella Italia, odata cu smartphone-urile!

Gondolier conectat la tehnologie

Gondolier conectat la tehnologie


Dupa o decolare fara emotii de pe Aeroportul Charles de Gaulle, la geamul unui AIRBUS, filmez de ramas-bun Orasul Luminilor (sau al luminitelor – cum se vad ele de-aici, de sus :-)!) … pana in clipa in care intram in nori.

Stadionul pe care il puteti vedea destul de clar este Stade de France.


Conform Sfintilor Parinti ai Bisericii, pana la venirea lui Isus in Lume au fost numai cativa oameni care au cunoscut Adevarul, care au crezut in El, care s-au impartasit din El . Am putea sa ne imaginam Lumea traind in intuneric …

De la venirea lui Isus, avem sansa fiecare dintre aceia care ascultam glasul Evangheliei, al Legii celei Noi, sa traim viata noastra astfel incat sa ne salvam sufletele din intunericul mortii vesnice.

Mai jos, un filmulet cu imagini ale Pamantului vazut din Cosmos, in care ne surprinde asemanarea oraselor din zonele puternic populate ale Planetei – pe timpul noptii, ele apar ca roiuri de lumina stralucind in intuneric …

Ce bine ar fi daca acest “night life” al Pamantului filmat din linistea imperturbabila si imponderabila a sondei spatiale sa insemne Pacea si Binele … Dar intunericul este inca mult prezent in sufletele celor 7 miliarde de locuitori ai planetei.

In alta ordine de idei, e vizibil ca eforturile de stimulare a consumului energetic se vor indrepta spre Africa 🙂 !


Istoria unui oraş poate diferi de aceea a ţării care îl găzduieşte?

Aparţin oraşele ţării ca întreg – sau există posibilitatea unei tratări  “speciale”?

Punând în aplicare principiul “autonomiei locale”… se poate ajunge la înstrăinarea “cu acte în regulă” a unui oraş?

… iată numai câteva din întrebările pe care ţi le pui, citind în presa internaţională faptul senzaţional că un orăşel cu numele ciudat “Skrunda 1” , dintr-o Ţară Baltică (Lituania), construit la începutul anilor ’80 şi găzduind în zilele lui bune aproximativ 5.000 de soldăţei sovietici apărători ai unei staţii radar ceva mai sofisticate, abandonat/evacuat odată cu retragerea trupelor sovietice … S-A VÂNDUT LA LICITAŢIE UNEI FIRME RUSEŞTI pentru suma de 3,1 MIL USD!  Adică, ruşii au recuperat pe bani – 45 de hectare  de teren care le-au aparţinut până nu de mult…

Nu-i aşa că politica sună mult mai bine dacă se lasă (circum)scrisă în contracte? 

Sigur că vor fi deja unii care văd în această tranzacţie o revenire în forţă a pieţei imobiliare internaţionale. Rămâne doar să se stabilească în CSAT cine pregăteşte caietul de sarcini pentru Covasna şi Harghita?!


… şi ceea ce rămâne după noi e arhitectura oraşelor şi frumuseţea faptelor. A fost o vreme, la începutul veacului al XIX-lea, când într-un clasament al oraşelor în expansiune Budapesta era pe locul doi, după New York.

Ca bucureştean, odată ajuns aici – simţi acut nevoia unei justificări a propriei limitări:  “de vină” poate fi de pildă – DÂMBOVIŢA: care nu are cum să se compare cu DUNĂREA!

Ca fost profesor de istorie, mă bucur să recomand din inimă – articolul dlui Cezar Stanciu, intitulat “GULAŞ-COMUNISMUL văzut de la Bucureşti” – apărut în numărul din decembrie al revistei HISTORIA (an IX, nr 96). Extrem de interesant de constatat diferenţele de mentalitate dintre români şi maghiari la nivelul conducătorilor anului 1956.

Merită să fim ceva mai mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru… şi, fără a ne propune arderea etapelor, să încercăm a ieşi grabnic din mocirlă! Fără o ţinută demnă, nu se poate…