Muzica e in noi – desi avem nevoie de urechi pentru a percepe vibratia sunetelor sau de glas si diferite instrumente cuprinse in armonia numita cantec … pentru a avea ce asculta!
Faptul ca astazi putem sapa in cutia cu amintiri muzicale – si regasi mici bijuterii pe care le credeam pierdute, e una din marile noastre placeri: iar o bucurie se cere impartasita, nu-i asa?
Cautand in muzica interioara fragmentul perfect, mi-am adus aminte cat de indragostit eram de o piesa sud-americana: nu-i pricepusem textul, nu-i stiam autorul, nu cunosteam interpretul … Am insa muzica vie inca in minte, si va marturisesc ca o port cu mine, de pe la inceputul anilor ’80!
Cum s-a intamplat?
Aveam obiceiul de a inregistra casete cu muzica de la bulgari (Radio Horizon) si le reascultam cu repetitie – pentru a-nvata texte, intonatii, acorduri, melodii … Intr-o seara am “pescuit” pe calea undelor o voce care interpreta un cantec sfasietor. Mi-a ramas intiparit insa numai ca melodie si, nefiind vorbitor de spaniola, am retinut doua cuvintele “mar vendras”.
Cu atata de putin – dar a fost suficient pentru a regasi – cu ce emotie! – melodia tineretii mele, despre care am aflat deja ca se numeste “Golondrina Presumida” (Compozitorul mexican, Tomas Mendez – este cel care a compus celebra “Cucurucucu Paloma” …)!
V-o ofer spre ascultare in interpretarea Lolei Bertran …
Calin Diaconu 