Pentru cei care ma cunosc, stiu ca sunt pasionat de istorie, cunosc limba germana si ca lucrez in publicitate de 20 de ani. Cum se combina aceste lucruri, cat de bine merg ele impreuna, care din ele ar ocupa totusi un loc mai important … putem discuta, insa e minunat cum anumite “seminte” au fost plantate in trecutul indepartat si au nimerit un teren propice dezvoltarii lor.

Germana o inteleg – am inceput-o de la trei ani cu Tante Mimi, la o initiativa a Mamei. Istoria o explic cu primul “4” din viata mea de elev, intr-a 5-a, la Domnul Profesor Bogen (din respect pentru dumnealui si din dorinta de a-mi repara media, am inceput sa invat – si stiti cum e – pe masura ce stim mai multe, aflam ca ne place mai tare!). Dar publicitatea?!

Pana deunazi, un mare mister – nu o puteam lega de ceva vechi, autentic. Imi spuneam ca “asa a fost sa fie”, norocul sau inspiratia de a ma apuca in 1994 de un subiect care era inca putin cunoscut in Romania scapata de economia de piata, in care totul era gandit si programat din CSP-ul central (Comitetul de Stat al Planificarii, pentru cei mai tineri). Dar iata ca intr-unul din cele mai vechi jurnale proprii si personale (din 1978), am gasit o prima mentionare a unui brand romanesc – DEVAL (un detergent lichid) si o incercare de slogan pentru MAXI TAXI – dupa ce-am incercat acest hibrid intre taxi-ul elitelor si autobuzul clasei muncitoare! Sigur, “pretios” nu are cum atrage consumatorul, nici macar pe cel din vremea comunismului … dar m-a surprins preocuparea fata de tema si chiar numai cunoasterea cuvantului, pe care iata – nu l-am inventat dupa 1989, ci se pare ca exista intr-o oarecare forma si inainte …

Dar mai bine, va las in compania paginilor ingalbenite de vreme …

Jurnal personal - 1978. Prima atestare documentara a utilizarii cuvantului "reclama" ...

Jurnal personal – 1978. Prima atestare documentara a utilizarii cuvantului “reclama” …


Muzica e in noi – desi avem nevoie de urechi pentru a percepe vibratia sunetelor sau de glas si diferite instrumente cuprinse in armonia numita cantec … pentru a avea ce asculta!

Faptul ca astazi putem sapa in cutia cu amintiri muzicale – si regasi mici bijuterii pe care le credeam pierdute, e una din marile noastre placeri: iar o bucurie se cere impartasita, nu-i asa?

Cautand in muzica interioara fragmentul perfect, mi-am adus aminte cat de indragostit eram de o piesa sud-americana: nu-i pricepusem textul, nu-i stiam autorul, nu cunosteam interpretul … Am insa muzica vie inca in minte, si va marturisesc ca o port cu mine, de pe la inceputul anilor ’80!

Cum s-a intamplat?

Aveam obiceiul de a inregistra casete cu muzica de la bulgari (Radio Horizon) si le reascultam cu repetitie – pentru a-nvata texte, intonatii, acorduri, melodii … Intr-o seara am “pescuit” pe calea undelor o voce care interpreta un cantec sfasietor. Mi-a ramas intiparit insa numai ca melodie si, nefiind vorbitor de spaniola, am retinut doua cuvintele “mar vendras”.

Cu atata de putin – dar a fost suficient pentru a regasi – cu ce emotie! – melodia tineretii mele, despre care am aflat deja ca se numeste “Golondrina Presumida” (Compozitorul mexican, Tomas Mendez – este cel care a compus celebra “Cucurucucu Paloma” …)!

V-o ofer spre ascultare in interpretarea Lolei Bertran …