Întâmplător, nimic nu e … ni s-a adus aminte zilele trecute de-un film pe care îndrăznesc să vi-l recomand în regim de urgență, ca să zic așa … se cheamă ”Good Kill” (2014). Un pilot de F16 ajunge un biet gamer, într-un container, pe undeva prin sudul statului Nevada …

Pe scurt, e vorba despre tehnologie care-ți oferă aparentă superioritate: cu o mătură teleghidată poți face curățenie, mai eficient. Dar … cum definești murdăria?

Fiindcă oamenii sunt ființe dotate cu liber arbitru (prin urmare imprevizibile!), e foarte greu să exerciți asupra lor putere nefiltrată. E nevoie de discernământ, e nevoie de judecată. Altfel, ajungi să elimini adversarii din impuls, pe baza bunului plac, căzând pradă tentației de a privi lucrurile ”de sus” – cum din păcate, ne imaginăm că ar face-o Dumnezeu, când El, de fapt, este Cel care S-a coborât printre noi (printre cei mai sărmani și pentru cei mai săraci …).

Așadar, filmul ne invită să ”aruncăm o privire” din dronă, nu pentru a ne imagina cum ne privește Dumnezeu din Cer, ci pentru a înțelege unde a ajuns tehnologia – prilej al întrebărilor asupra utilității jocurilor pe calculator (apropo, aflăm din film că joystick nu înseamnă nici pe departe ”bățul fericirii” …).

Faptul că viața oamenilor poate fi rezumată la câțiva pixeli peste care cineva (tu sau el) are puterea de a da delete … fără judecată și  fără remușcări, ne face să reconsiderăm serios Arta Războiului” a lui Sun Tzu cât și rolul Organizației Națiunilor Unite.

Așadar, intelligence-ul american de la sol are mai nou un braț armat undeva în cer, niște drone care pot pulveriza o moarte rapidă … Istoria ne învață că cei care încă mai umblă pe pământ, vor reînvăța cât de curând arta mineritului și a traiului ascuns prin peșteri?

Poate nu am înțeles eu bine filmul, obosit fiind după sărbători (?) dar, surprins de eficiența recentului atac cu dronă asupra generalului-maior din armata iraniană …  aștept un punct de vedere și mă rog pentru pacea atât de grav amenințată, la acest început de an …

good kill

 

 

 

 

 


La modă fiind performanţele guvernanţilor în contextul crizei mondiale, am căutat pe portalul CIA-ului datele comparative pentru cele două sute şi ceva de state ale lumii (majoritatea estimări la 2009).

Ce REVENUES (venituri) reuşesc să adune la buget şi cât de mari sunt EXPENDITURES (cheltuielile) statelor? Câte reuşesc să rezolve supraunitar acest raport (R>E)? Suntem singurii care nu ne descurcăm, având probleme cu deficitul sau mai sunt şi alţii în această situaţie?

În primul rând: statele lumii se împart, după ordinul de mărime al VENITURILOR – în “millions”, “billions” şi “trillions” – iar România face parte din secţiunea de mijloc (categoria Billions)- cu 50,78 Billions $ Revenues si 61,51 $ Expenditures…

La aceeasi categorie de greutate – 50 Billions $ – am mai gasit: Iraq (R52,8/E72,4); Taiwan (R53,3/E57,2); United Arab Emirates (R54,05/E54,68) si Algeria (R56,24/E61,34).

În al doilea rând, am fost curios să aflu care sunt statele/guvernele “serioase”, care reuşesc să menţină un raport supraunitar între colectările şi cheltuielile de la buget.

Iată-le, în ordine alfabetică: Andorra, Angola, Anguilla, Bahamas, Bermuda, British Virgin Islands, Brunei, Cameroon, Cayman Island, Cook Island, Ecuatorial Guinea, Faroe Island, French Polynesia, Gabon, Georgia, Gibraltar, Guernsey, Iran, Isle of Man, Kuweit, Liechtenstein, Macau, Malta, Mauritania, Mayotte, Micronesia, Nauru, Norway, Oman, Palau, Quatar, Saint Pierre and Miguelon, Saint Vincent and The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Switzerland, Tajikistan, Turks and Caicos Islands, Vanuatu, Virgin Islans… Felicitări tuturor! Iată că se poate 🙂 !

În al treilea rând m-a interesat cum stă clubul select al “TRILLIONARILOR”. Iată-le,exprimate în monedă americană:

1. UNITED STATES (Revenues: 1,914 trillions; Expenditures 3,615 trillions)

2. JAPAN (R: 1,629; E: 1,997)

3. GERMANY (R: 1,398; E: 1,540)

4. FRANCE (R: 1,229; E: 1,445)

5. CHINA (R: 972,3 billions; E: 1,137)

6. UNITED KINGDOM (R: 819,9 billions; E: 1,132)

PS: Nu diferenţa simplă trebuie analizată, ci gradul de îndatorare ca procent din PIB (GDP). Mai jos – înfierbântata zonă a EURO: