Citim pentru a afla, întrebăm pentru că ne interesează răspunsurile. Dorim să ostoim setea noastră de cunoaştere, să rezolvăm cât mai multe enigme pe care le găsim în noi sau în jurul nostru…

Nu de puţine ori, întrebările nasc alte întrebări: care ar trebui să ne fie atunci reacţia potrivită?

Putem fi trişti la finalul demersurilor noastre cognitive, care mai mereu sunt limitate de factorul timp…

Putem fi semi-(ne)mulţumiţi – sperând totuşi că noile întrebări vor fi poate mai profunde şi vor săpa mai adânc spre miezul cunoaşterii…

Sau, putem alege să fim recunoscători – pentru constituţia noastră imperfectă, ce face din cunoaştere un dialog colaborativ al generaţiilor!