Diogenes

Image by Stifts- och landsbiblioteket i Skara via Flickr

– Ce imbatraneste cel mai repede la un om?

– Multumita!

x x x

– Ce e prietenia?

– Un suflet care se afla simultan in doua corpuri!

x x x

– Cum pot deveni propriul meu educator?

– Daca incepi sa critici la tine ceea ce esti obisnuit sa critici la ceilalti!

x x x

Intr-o zi, Diogene ii cere lui Platon trei smochine din gradina sa. Acesta pune sa i se culeaga un castron intreg, pe care i-l trimite …

– Asa dai si raspunsurile, fara sa le numeri, atunci cand esti intrebat de-o anumita chestiune!

x x x

Un sclav a fugit intr-o zi din ograda lui Diogene, la care acesta a declarat, senin:

– Ar fi nelalocul sau sa ne ingrijoram, daca Diogene nu s-ar putea descurca fara acest sclav, dar sclavul s-ar putea descurca fara Diogene!

x x x

Diogene a fost intrebat ce lucru e cel mai important in viata.

– Speranta.

x x x

Diogene spune despre un baiat care seamana teribil tatalui:

– Ce dovada frumoasa pentru purtarea mamei acestuia!

x x x

Diogene vede un tanar care scrie cu greseli:

– Ce casa frumoasa, pacat ca e nelocuita!

x x x

I s-a spus lui Diogene despre cutare si cutare, ca ar fi bogati:

– Nu stiu ce sa va spun, pana nu-mi spuneti cum se comporta acestia fata de banii pe care ziceti ca-i au!

x x x


Citim pentru a afla, întrebăm pentru că ne interesează răspunsurile. Dorim să ostoim setea noastră de cunoaştere, să rezolvăm cât mai multe enigme pe care le găsim în noi sau în jurul nostru…

Nu de puţine ori, întrebările nasc alte întrebări: care ar trebui să ne fie atunci reacţia potrivită?

Putem fi trişti la finalul demersurilor noastre cognitive, care mai mereu sunt limitate de factorul timp…

Putem fi semi-(ne)mulţumiţi – sperând totuşi că noile întrebări vor fi poate mai profunde şi vor săpa mai adânc spre miezul cunoaşterii…

Sau, putem alege să fim recunoscători – pentru constituţia noastră imperfectă, ce face din cunoaştere un dialog colaborativ al generaţiilor!