poarta de lemn
prin care au trecut candva
soldatii dintai – ai independentei -,
a lasat golul sa-i fie umplut
de poarta de piatra
a rusinii ce va ramane vesnic
pe-obrazul celor ce-au confundat
onoarea cu interesul
amestecand lacrimile cu ranjetul

din Arcul de Triumf
a ramas numai golul
care ne-aduce-aminte
de tradare!

am auzit asta
la televizor
dar
eroilor le-ajunge
Adevarul


Primim cu placere o lectie de istorie printr-un spot publicitar?

Echipa Cosmote – in spotul “Veteranul”, ne descopera detalii uitate ale constiintei noastre. Iar faptul de a fi fost “atins” chiar inainte de meciul echipei noastre nationale de fotbal cu o Austrie multinationala a creat cadrul perfect al unei pregatiri sufletesti necesare …

Ca dovada ca se doreste a fi perfect, acest minut publicitar cu totul special – tine sa ne puna la incercare … vigilenta!

Referirea la “Razboiul din 1914” este desigur o exagerare – dar cati suntem aceia care stim ca NU AVEM PREA MULTE MONUMENTE ramase dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar acelea care sunt – au un puternic iz sovietic, “comunist si antifascist” (deci nu pot fi folosite in comunicare).

Propunerea de a lega generatia de maine cu cei care au infaptuit Marea Unire … e imposibil de tentanta si de aceea, o aplaudam cu admiratie!


Albanezii au fost de vină că “s-au băgat cu fundul în poartă”.

La fel, nevoia de afirmare a rezervei bieloruse care a înscris pentru 1-0 la Paris, explică înfrângerea echipei din Hexagon…

Singur rezultat firesc al primei runde: categorica victorie a bosniecilor în Luxemburg, cu 3-0.

Comentarii?


Tragicul episod de la Smolensk ne-a lăsat tuturor un gust amar: Preşedintele Poloniei, în drum spre o ceremonie istorică ce urma să recunoască nişte crime odioase, moare în accident aviatic. Polonia e decapitată şi întreaga lume află despre MASACRUL DE LA KATYN… (filmul s-a transmis în direct la ore de maximă audienţă, inclusiv în Rusia).

Personal, după ce am văzut cutremurătorul film al lui Vajda, am gândit în spiritul filmului, continuând cu o replică (imaginară) a Doamnei General: “Lăsaţi-i să se odihnească, nu strângeţi capital politic la tăieri de panglici şi depuneri de coroane … Jertfa lor nu poate fi recompensată cu discursuri.”

Apoi a venit norul de cenuşă cernită peste zilele funeraliilor naţionale. Test de forţă pentru diplomaţiile cancelariilor marilor puteri: cum ajung trimişii noştri la “faţa locului”? Că Obama nu a găsit soluţii – va fi fost ocupat cu reformele lui, şi venea de departe… dar că Angelica M. n-a ajuns, e grav. Pentru ea şi prin ea, e grav pentru Germania.

Episodul de astăzi însă, ne-a convins că lui Medvedev nu-i priesc deloc comemorările; mai nou Janukovitch al Ukrainei a păţit-o la un mod caraghios de … trist! S-ar cuveni poate să  ne întrebăm dacă nu cumva eroii s-au săturat, înaintea noastră, de mascarada politicii televizate?!

http://webtv.realitatea.net/extern/viktor-ianukovici-a-fost-lovit-de-o-coroana-de-flori


Ca neam, am mai trecut prin momente de grea încercare, de teribilă cumpănă de-a lungul istoriei noastre… Ne gândim cu recunoştinţă la cei care au ştiut să simtă direcţia corectă, să asculte glasul interior pentru a-l filtra apoi în răspunsuri pe înţelesul tuturor!

Oare idealurile existau atunci mai mult ca acum?

Nu cred să fi uitat între timp să ne dorim lucruri măreţe;

Nu cred să nu mai avem vizionari printre noi, îndrumători pe cale, păstori – poate doar vocea lor să fie acoperită momentan de vaietul şi vuietul aparenţelor înşelătoare (dar de ce atunci plecăm urechea la televizor?);

Gândiţi-vă doar atât: să punem pe primul plan ce avem de făcut, înainte de a ne certa cine ştim că ştie să facă mai bine câte un lucru sau altul…

Pentru a răspunde întrebării din titlu: eroi avem – îi cunoaştem puţin şi încercăm să-i imităm încă şi mai puţin…