Cred ca lectia predata zilele trecute (n.n. noiembrie, 2007) de Domnul Ion Iliescu – prin acceptarea unei poze alaturi de computer: poarta spre internet, poarta spre comunitatea celor activi – ne va obliga pe multi din generatia anilor ’50-’60 sa reconsideram curajul de care trebuie sa dam dovada in adoptarea noului stil de viata. Am retinut ca pentru a fi convingatori, nu e de ajuns sa acceptam – trebuie sa adoptam si sa sustinem schimbarea.

Pe cine sa convingem noi, descoperitorii de nevoie (si placere) ai tastaturii ca… avem nevoie de internet?

In primul rind pe noi insine, in lupta noastra cu amintirea acelor zile linistite – in care gustul victoriei intre doua proiecte apuca sa se stinga…

In al doilea rind – pe cei care s-au trezit direct in lumea noua (digitala), sa ne creada in continuare prietenii lor: avem intr-adevar multe sa le spunem, stiind totodata ca vor dori sa afle adevarul pe pielea lor.

In al treilea rind – pe secretarii si secretarele noastre, pe soferii si ospatarii nostri, de-o seama cu noi, resemnati fara sa le fi dat careva voie: hei! s-a dat liber la concursul de gindit – cine va cistiga, intre tineri si batrini, stim.

Insa victoria celor tineri ar fi saraca daca nu ar lua cu ei ca prada de razboi experienta celor batrini.