Un film despre obligatia noastra de a filtra ceea ce ni se prezinta in fiecare zi.

Nu putem da vina pe televiziuni si nici pe extraterestrii, insa uneori ni se pare ca lucrurile sunt regizate in interesul altora – nu al nostru, al pamantenilor …

E interesant sa vezi cum gandea John Carpenter la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut – si mult mai interesant este sa gandesti asta comparativ – caci noi eram inca aliniati la coada la lapte sau ne agitam sa luam zahar si ulei pe cartela – in timp ce baietii astia de dincolo de Ocean isi puneau probleme serioase despre consumism …

Ia te uita ce spunea in urma cu peste 20 de ani, John Carpenter:

Working for the studios is no piece of cake. But it’s a trade-off situation, whomever you work for. You have much less creative freedom working for big studios, but they really release your film. By comparison, you have enormous creative freedom working for independent companies like New World. But when it comes time to sell your film and show it to the public, they don’t have the same clout as big studios. The independents have to fight to get your film in theaters in which to show your film and they have to fight to keep your film in those theaters. Everybody in the business faces one truth all the time — if your movie doesn’t perform immediately, the exhibitors want to get rid of it. The exhibitors only want product in their theaters which makes money. Quality has nothing to do with it.

Cat mai tine criza – dar mai ales cat va mai rezista “free” filmul “They Live” – il puteti vedea mai jos.


Fiecare specializare a noastră într-un domeniu cu personalitate bine definită – înseamnă crearea unor ochelari, a unor filtre prin care ne învățăm (sau ne obișnuim?) să privim, evaluăm/înțelegem și trăim viața.

Asta e rău sau bine?

Se pare că așa cum schimbarea ochelarilor produce amețeală, tot astfel, a judeca lucrurile întâmplate ”în lumi diferite” (lumea politicului, a biologicului, a matematicii, a literaturii, a religiei, etc) prin ochelari aleși la întâmplare din alt domeniu, poate genera distorsiuni și crea neclarități.

Faptul că în lumea politicului de pildă, politicienii greșesc … ne obligă pe noi, votanții creștini, să ”întoarcem obrazul celălalt” și să așteptăm senini, palmă după palmă?!

Nu cred. În lumea politicului, trebuie să reacționăm politic, cu HUO! și cu JOS! atunci când se abat cu palmele neputinței lor asupra vieții noastre…

Altfel, lucrurile merg din rău în mai rău, iar replici de genul: ”Cum îl cheamă pe-ăla de l-a nășit frate-miu?” ajung să nu mai șocheze pe nimeni. Ne plângem singuri de milă, dar iată că nu suntem singurii: frații italieni suferă și ei de pe urma unui individ certat cu bunul simț. Vedeți mai jos, și imaginați-vă pentru o secundă că am fi atât de importanți geostrategic, încât să fim băgați și noi în seamă pe la televiziunile străine…