O criză face să apară la suprafață lucruri neplăcute.

Deja ne sunt puse înainte câteva lucruri – și vor mai apărea cu siguranță și altele, pentru că suntem abia la început:

(1) Înțelegem dintr-o dată, fragilitatea planurilor noastre, a calendarului propriu, pe care ne-am obișnuit să-l socotim minuțios, pe ore și minute, cu săptămâni și luni înainte … de parcă timpul însuși nu ar fi doar un dar primit de la Acela care a creat epocile pentru ca noi să pricepem rostul eternității;

(2) Înțelegem emigrația română în toată fragilitatea și toată disponibilitatea pe care o are la compromis, îi aflăm limitele răbdării și mecanismul prin care ajunge la vorba străbună ”fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea ...” – vedem cameriste, femei de servici, ospătari, piccolo, barmani, portari, șoferi … lucrători aflați la baza piramidei serviciilor în industria ospitalității italiene – care e acum în stare de șoc și paralizie … , ei revin în țară de teamă dar și pentru că au fost lipsiți de protecția legalității: vom afla poate mai multe, dacă stăm de vorbă cu ei (câți dintre cei reveniți aveau asigurări medicale?) … Dar aici, acasă, sunt copiii și părinții lor, în fapt – scopul ultim al acestui efort de înstrăinare forțată. Viața e timpul pe care-l petrecem împreună

(3) Înțelegem – din greutatea cu care acceptăm izolarea și carantina – o mică părticică din ce trebuie să fi simțit Episcopii greco-catolici închiși pe nedrept în fatidicul an 1948, atunci când au fost despărțiți cu forța de turmele pe care le păstoreau … dar știm, recitindu-le caietele de însemnări, că sufletul nu poate fi robit, că sufletul omului este o cazemată în care nimeni nu poate pătrunde, afară de numai Bunul Dumnezeu, dar numai atunci când omul însuși îi va deschide … (Cardinal Martir Iuliu Hossu)

Pe măsură ce vom avansa în boala aceasta socială, vom mai afla lucruri despre noi înșine și despre lumea în care trăim, căci adevărurile grele, adevărurile care necesită intervenția noastră reparatorie, adevărurile care ne deranjează – se vor așterne cerându-ne socoteală, în fața ochilor noștri uimiți … să nu uităm că la origine, ἀποκάλυψις (apokalipsis) înseamnă revelație sau … ridicarea vălului

 

 

 

 


Mă-ntrebam zilele trecute dacă MBA-ul ne asigură fericirea, dacă ne garantează drumul spre rai? Norocul nostru, zic, că adevărata cunoaştere nu se rezumă la educaţie – altfel, aveam de investit fiecare sume importante în privinţa mântuirii :-)!

În acest sens, cunoaşterea revelată are o prestanţă care se poate subînţelege din definiţie: nu se dă “la liber”… Am spune, în limbajul de azi: cartela e la Dumnezeu! Mai mult, Sfânta Scriptură – care păstrează Adevărul suprem, nu are nevoie de interpretări libere (şi cu atât mai puţin libertine)… singura libertate a omului dedicat cunoaşterii: să asculte cu atenţie mesajele care îi vin de la Dumnezeu.

Adevărata cunoaştere implică trăirea lăuntrică a Adevărului, iar mitul faustic explică tocmai limitarea competenţelor personale… Până ajung să ştiu totul, iaca: am nevoie de o nouă tinereţe, chiar şi numai pentru a trăi o presupusă fericire!

Nu există alternativă a bucuriei ...