Performantele microcipurilor au facut posibila stocarea, transmiterea si prelucarerea mai rapida a informatiilor, ceea ce a stat la baza unui progres tehnologic fara precedent. Fenomenul de “explozie a tehnologiei” e inregistrat la scara istoriei sub forma vizuala a unei “crose de hochei”… caci mult timp am avansat lent/sustenabil/firesc – adica avand timp sa ne bucuram de ragazul si bucuria realizarilor noastre, gasind timp sa meditam asupra lor – dupa care, la un moment dat, din pricina microcipurilor – bata-le Dumnezeu sa le bata! -, lucrurile au luat-o razna, in sus … (si macar de-am putea spune spre ce anume …).

Pentru ca nu la fel stau lucrurile cu adaptarea noastra. Practic – suntem in situatia de a nu mai face fata tehnologiei, de a fi fortati sa spunem “gata! destul!” … pentru ca puterea noastra de adaptare este sensibil mai lenta decat progresul tehnologic al zilelor noastre.

In acest sens, este nevoie de schimbarea “din mers” a modului in care este guvernata societatea. Nu putem sa ne lasam absorbiti in vartejul zilei de azi (certuri fara noima), fara a tine cont de viitor – avem nevoie mai mult ca oricand de viziune.

Dar cat de departe putem arunca privirea noastra? Cati dintre contemporani vor tine pasul cu propunerile de schimbare si se vor adapta?

Cred ca o dificultate specifica marketingului actual – in conditiile in care nu-si poate domoli tendinta de lansare a produselor mereu mai noi si mai performante, este aceea de a explica nevoia de trecere, de a povesti despre tranzitie, de a linisti (fara sa adoarma) spiritele ca  in viitor avem sanse mai bune …

Marketingul are nevoie de pace, si acesta e principalul lucru bun, care-mi place la el.

learning-faster-governing-smarter


Ei bine, IPad-ul și IPod-ul … nu sunt același lucru!

Mi-a trebuit un pic până să-nțeleg că unul din ele e dedicat ascultării muzicii, că e un spațiu de stocare pentru toate cd-urile pe care le-am cumpărat de-a lungul anilor la care aș mai putea adăuga și pe cele ce mi le-am dorit dar n-am apucat. Iar celălalt, e un fel de sală de lectură personală, o bărcuță cât se poate de intimă, care mă ajută să navighez în oceanul de informații care acoperă lumea reală … în plus, la comandă, se transformă în aparat de fotografiat, video-recorder, măsuță de scris de la care pot publica idei, poze, filme. Câtă tehnologie încorporată într-un carnețel pe care-l pot ridica cu două degete!

Dar MANPAD-ul … ei, ăsta e din alt film. Din filmul cu războiul care aduce bogăție celor ce se-ocupă de comerțul cu arme. Man Portable Air Defense System are desigur și el multă tehnologie inteligentă incorporată … și e astfel gândit încât să dea o șansă amărâților de infanteriști atunci când sunt bombardați de aviația atotputernică.

Având numai 12 kilograme și posibilitatea de a trimite rachete la o înălțime de 4.000 de metri, MANPAD-ul se pare că este unul din starurile la modă printre cei care poartă războiul de la sol …

Cine/Unde se fabrică? Cine/Cui le vinde? Nu cred că sunt întrebări imposibil de răspuns. Dar dacă interesele sunt în a rescrie hărți cu ajutorul războiului – aceste întrebări pur și simplu nu sunt aduse în față și, aparent nu preocupă … pe nimeni.

Poate întrebarea ”Cine e în spatele războaielor?” va fi simplificată inteligent/logic, fără a fi nevoie de tehnologie – iar concluzia simplă va fi recunoscută și arătată cu degetul: ”În primul rând comercianții de arme”, apoi toți ceilalți ahtiați după putere.

Screenshot_1


Un lucru pare sigur: nu vom renunţa la floricele şi nici la canapeaua din faţa televizorului :-)!

În rest: dacă semnalul dat recent de comisarii europeni, cum că vom avea prin lege un singur tip de încărcător pentru toate mărcile de telefon mobil comercializate pe piaţă – atunci de ce nu ne-am bucura miraţi de filmuleţul de mai jos?

Tehnologia îşi va face loc în viaţa noastră, dacă e prietenoasă: uşor de învăţat şi uşor de … procurat!


 

Un logo cu influenţă tot mai mare...

Iată mai jos primul post – rămas “privat” până astăzi, când m-am decis să-l public cu invitaţia nespusă către fiecare să învăţaţi generoasa platformă WordPress! E un cuvânt de mulţumire pentru  cei care se străduiesc să ne aducă mai aproape …

 

Mă întreb ce m-a determinat să încep acest blog în data de 17 Noiembrie 2007? Am observat cred, părţile frumoase ale tehnologiei – şi, aşa cum ne măsuram pe vremuri “la tocul uşii”, astăzi când uşa creşte atât de rapid-, noi suntem nevoiţi să creştem odată cu ea… Vă rog să observaţi că scriam fără diacritice :-)!

“… ma gindesc sa nu raminem prea tare in urma celor care ne depasesc rizind si accept cu bucurie ideea unui jurnal online, la care sa ma intorc de fiecare data cind am ceva de spus!”