Performantele microcipurilor au facut posibila stocarea, transmiterea si prelucarerea mai rapida a informatiilor, ceea ce a stat la baza unui progres tehnologic fara precedent. Fenomenul de “explozie a tehnologiei” e inregistrat la scara istoriei sub forma vizuala a unei “crose de hochei”… caci mult timp am avansat lent/sustenabil/firesc – adica avand timp sa ne bucuram de ragazul si bucuria realizarilor noastre, gasind timp sa meditam asupra lor – dupa care, la un moment dat, din pricina microcipurilor – bata-le Dumnezeu sa le bata! -, lucrurile au luat-o razna, in sus … (si macar de-am putea spune spre ce anume …).

Pentru ca nu la fel stau lucrurile cu adaptarea noastra. Practic – suntem in situatia de a nu mai face fata tehnologiei, de a fi fortati sa spunem “gata! destul!” … pentru ca puterea noastra de adaptare este sensibil mai lenta decat progresul tehnologic al zilelor noastre.

In acest sens, este nevoie de schimbarea “din mers” a modului in care este guvernata societatea. Nu putem sa ne lasam absorbiti in vartejul zilei de azi (certuri fara noima), fara a tine cont de viitor – avem nevoie mai mult ca oricand de viziune.

Dar cat de departe putem arunca privirea noastra? Cati dintre contemporani vor tine pasul cu propunerile de schimbare si se vor adapta?

Cred ca o dificultate specifica marketingului actual – in conditiile in care nu-si poate domoli tendinta de lansare a produselor mereu mai noi si mai performante, este aceea de a explica nevoia de trecere, de a povesti despre tranzitie, de a linisti (fara sa adoarma) spiritele ca  in viitor avem sanse mai bune …

Marketingul are nevoie de pace, si acesta e principalul lucru bun, care-mi place la el.

learning-faster-governing-smarter


Fiecare companie ar trebui sa aibe o strategie de piata, spune Michael Porter inca din anul 1980. In ce masura il asculta companiile pe Porter, sau in ce masura constientizam noi companiile asupra importantei unei strategii care sa stea la baza vietii firmei – ramane de cercetat …

Se poate trai si fara strategie, intr-o lume aflata in criza de crestere – s-a vazut, pana in 2008, cat de usor se umfla un balon de sapun. Dar cei care au avut o strategie, au crescut mai corect, mai frumos, mai durabil.

Avem la dispozitie trei strategii, daca vrem sa tinem cont de competitie si sa … ne diferentiem de ea. Adica sa scapam de zona teribila a mijlocului perdant si caldut. Primele doua se refera la lupta pentru o piata in integralitatea ei – si se numesc “cost leadership” si “differentiation” iar cea de-a treia apare in situatii de nisa de piata “segmentation”.

Nu intru in detalii pe care le puteti citi pe wikipedia, dar cred ca putem fi de acord ca “segmentation” si “differentiation” suna al naibii de apropiat – singurul lucru (important, ce-i drept!) – este felul in care ataca piata: integral sau pe feliute.

Daca-i asa, atunci din trei ne-ar ramane doar doua variante de lucru serioase: unele care cauta pretul si unele care cauta imaginea.

Ce bine ca exista o competitie intre aceste doua lumi: unii care vor sa castige bani din volume si altii care vor sa castige bani din profit!

Ca oameni de marketing si comunicare, vom fi intotdeauna de partea acelora care cauta sa se diferentieze fata de competitie :-). Bunaoara, mi-ar placea sa-i cunosc pe cei care au facut filmul de mai jos – “Bucatarii pentru Personalitati” … Un execelent exemplu despre cum trebuie investit intr-un film de prezentare!

Si iata cum, privind vom intelege ca in economia de piata, antonimul lui ieftin nu este scump – ci … diferit!


In ultima analiza, daca marketingul este acea filosofie de afaceri – prin care o companie cerceteaza domeniul in care activeaza, scanand nevoile consumatorului/beneficiarului final astfel incat ajunge sa-si defineasca succesul in functie de gradul de satisfactie al acestuia, inseamna ca Marketingul isi propune sa functioneze dupa ecuatia veche, de tip evanghelic – “Ia aminte la celalalt, renunta la egoismul propriu!” …

Actiuni care sunt pornite din nevoile altora si construite pentru satisfacerea acestor nevoi, iata ce se doreste a fi Marketingul.

Ca adevarati medici, firmele de marketing s-ar prezenta in fata Clientilor, cu stetoscopul pregatit pentru consultarea permanenta a pietei. Nimic nu s-ar construi fara intrebari legate de asteptarile consumatorului/beneficiarului final…

Dar se intampla lucrurile astfel?!

Ce frumos ar fi, sa avem rabdarea si intelepciunea de a consulta vocea poporului-consumator, inainte de a-i baga pe gat campanii care obosesc pentru ca sunt lipsite de adevar …

Adevarul nu e in capul nostru, ci … in buzunarul si simturile consumatorului! 🙂

Arta marketingului este de a stabili potentialul pietei in care activezi, pentru a formula strategia corecta de atac: competitia va tremura in fata ta iar piata ti se va supune! Pe cat de greu, pe atat de usor! Sau invers, dupa caz. 🙂


Se pare ca de trei ani incoace, nu suntem singurii care am inceput sa vorbim despre cat ne costa cutare lucru, sau sa ne punem intrebarea de siguranta – daca ne este absolut necesar?

In Marea Britanie, media a vorbit despre “bezna” (“gloom”-ul) de Craciun. Fie ca temperaturile prea calde nu au determinat vanzarea de cizme si paltoane, fie preturile la benzina sau frica de somaj au crescut, fie s-au saturat de credite luate cu buletinul … cert este ca saptamana dinaintea Craciunului, lucrurile nu au functionat conform asteptarilor! De aceea, in Ianuarie, sunt prevazute mai multe inchideri de magazine ca de obicei. Unele se vor inchide, pentru ca altele sa le ia locul, se pare ca acesta este mersul firesc al lucrurilor in economia de piata!

Ideea principala e ca HighStreet-ul britanic se simte “ramas in urma” shopping-mall-urilor, a comertului electronic … si ca pentru a se salva de la extinctie “trebuie sa faca ceva” – de la locuri de parcare, pana la identificarea unor puncte de atractie care sa aduca pe cumparator in magazinele de pe strada principala si sa-l tina acolo, sa-i ofere 50% spatiu de socializare pentru ca retras in limita unui rest de spatiu cu destinatie comerciala sa poata avea acces la banii din buzunarul consumatorului …

Ideea de “magnet alternativ pentru comertul clasic” – poate fi exploatata cu siguranta si in industria noastra de marketing …


… e un subiect fierbinte pe timp de criza prelungita, pentru ca rostul bugetului de comunicare nu se mai justifica simplist, la modul am investit atatia EURO in comunicare – si am reusit sa cresc business-ul cu atata”.

Intre noi vorbind – mandria de mai sus era oricum nejustificata, pentru ca publicitatea este numai o parte a mixului de marketing, un business prosper depinzand in mare masura de abilitatea si sistemul colegilor de la vanzari, de conjunctura pietei, capitalul din spatele afacerii, seriozitatea partenerilor … etc. … dar, sa recunoastem ca un proiect de comunicare in vreme de boom economic era (aproape sigur) acoperit de cresterea volumului de vanzari!

In vremurile actuale, atentia si stress-ul justificarii fiecarei mutari cad pe umerii managerilor de brand, care trebuie sa explice importanta actiunilor de comunicare, ce solicita serios bugetele subtiate ale companiilor jucatoare. Si nici nu poate fi altfel: cand presiunea se pune pe pretul de vanzare al produsului,  (ceea ce erodeaza marja de profit obtinut in urma vanzarii) – e clar ca dilema principala a conducatorilor este: SCAD PRETUL pentru a ajuta vanzarile si a castiga cota de piata sau SCAD BUGETUL de comunicare – pentru ca lumea nu mai e atenta la televizor ci la portofel?!

Daca justificarea ni se cere (de obicei) pe termen scurt – la modul “cum a livrat proiectul x in termeni de audienta/imagine si vanzari”, ceea ce nu ar trebui scapat din vedere este efectul pe termen lung … acesta este mai greu de masurat, dar se reflecta direct in INCREDEREA pe care partenerii o au in acela care face efortul de a comunica, determinand o dulce usurinta in incheierea contractelor aducatoare de venit! 🙂