Pentru că merg la Biserică destul de des – nu cât ar trebui, desigur, dar suficient cât să încerc să prind gustul și ritmul anului liturgic, țesut din Sărbători care se completează reciproc, pe întreaga durată a Calendarului Bisericesc, am observat cu bucurie că părinții își aduc copiii mici de mână, pentru a-i deprinde cu ascultarea Cuvântului, iar la cealaltă extremă, copiii maturi, își aduc și susțin părinții acum ajunși la bătrânețe, să mai audă și să simtă căldura Sfintei Liturghii: cu tot efortul pe care-l presupune o deplasare asistată – susținuți de brațul celor încă în putere, de bastoane, cârje sau în scaune cu rotile, bătrânii vin la Biserică zâmbind, pentru a asculta cuminți și a pregusta din Lumina cea fără de sfârșit …
Dacă prezența bătrânilor în Biserică este un lucru firesc, fiindcă ei simt o nevoie mai mare în a se pregăti pentru ieșirea din scenă, nu la fel stau lucrurile în politică. Sunt prea mulți politicienii care vor să conducă ”pe viață”, uitând să se uite cu seriozitate în buletin sau măcar într-o oglindă nemincinoasă … Discuțiile inutile în jurul unor întrebări precum: ”Este bătrânețea o boală?”; ”Până la ce vârstă au voie să voteze / candideze bătrânii?”; ”Oare dacă-l angajez pe cutare bătrân, nu e dezinteresat și fără foame de afirmare (având de toate)?” … ne fac să uităm că cea mai firească lege a vieții, cea care ne spune că moartea este doar un moment al ei (prin care vom trece obligatoriu, cu toții), are și o completare: anticamera bătrâneții nu este la fel pentru toți, tocmai fiindcă suntem unici (fiecare, cu gena și felul lui de a se pregăti – sau risipi – pentru zilele negre, de la final) …
Privirea critică asupra unui bătrân care se auto-propune sau se trezește propus candidat la alegeri, fie în politică, fie într-o asociație oarecare, ar trebui să conțină o serie de criterii care se desprind din simpla observație a comportamentului și a atitudinilor acestuia.
În studiul bătrâneții, anumite trăsături psihologice, fizice și sociale ale individului devin centrale în evaluarea capacității sale de a ocupa un astfel de rol.
1. Vigoarea fizică și mentală: În mod inevitabil, vârsta avansată aduce cu sine anumite provocări fiziologice și cognitive. Capacitatea candidatului de a menține o vigilență mentală și de a demonstra o energie fizică adecvată devine un criteriu important. Această observație este esențială mai ales în contexte care necesită rezistență, decizie rapidă și o bună gestionare a stresului.
2. Înțelepciunea și experiența: Un avantaj major al bătrâneții este acumularea de experiență și, în mod ideal, de înțelepciune. Aici se poate observa dacă persoana are capacitatea de a reflecta asupra experiențelor sale anterioare și de a le folosi în luarea deciziilor actuale. Înțelepciunea nu înseamnă doar cunoaștere, ci și echilibrul emoțional și capacitatea de a înțelege complexitatea problemelor.
3. Adaptabilitatea și deschiderea: Un alt aspect important este capacitatea bătrânului de a se adapta la schimbările moderne și de a rămâne deschis la noi idei. Un candidat rigid, care respinge inovația și schimbarea, ar putea fi văzut ca o figură depășită, incapabilă să răspundă nevoilor actuale ale comunității.
4. Judecata și claritatea morală: În contextul unei asociații religioase sau al unei funcții politice, judecata morală și claritatea în înțelegerea valorilor sunt esențiale. Aici se poate observa cum candidatul se raportează la dileme morale și cum își articulează viziunea despre binele comun.
5. Carisma și influența socială: Chiar dacă un bătrân poate fi înțelept și experimentat, abilitatea sa de a inspira și de a atrage susținători nu trebuie subestimată. Aceasta nu este o chestiune doar de popularitate, ci de capacitatea de a comunica eficient și de a mobiliza comunitatea în jurul unei cauze.
6. Perseverența și capacitatea de a duce la bun sfârșit proiecte: Aici, simpla observație poate dezvălui dacă persoana are forța și determinarea necesare pentru a finaliza sarcinile complexe și de lungă durată care vin cu rolul propus. O capacitate de muncă redusă sau o tendință de a abandona proiecte ar putea ridica semne de întrebare cu privire la adecvarea candidatului.
Fiecare criteriu trebuie însă analizat nu doar izolat, ci în contextul personalității și al istoricului candidatului, pentru a obține o imagine cât mai completă și realistă.
Autocenzura bătrânului, în special în cazul liderilor religioși, cum a fost Papa Benedict al XVI-lea, este o virtute ce reflectă o profundă conștientizare a limitelor personale, combinată cu smerenia și responsabilitatea față de comunitate.
În declarația sa de retragere, după o evaluare atentă și repetată a conștiinței sale înaintea lui Dumnezeu, Papa Benedict al XVI-lea a recunoscut că, din cauza vârstei avansate, nu mai avea puterea necesară pentru a îndeplini în mod adecvat sarcinile esențiale ale ministerului petrin. Această decizie a fost luată cu gravitate, în deplină libertate, și dintr-un simț profund de responsabilitate, nu doar față de sine, ci și față de Biserică, demonstrând că autocenzura bătrânului nu este o renunțare, ci o formă superioară de înțelepciune și slujire.
Această virtute devine evidentă când un lider înțelege că, pentru a continua să slujească binele comun, este mai potrivit să se retragă, oferind astfel locul unui succesor mai capabil să facă față provocărilor contemporane. Astfel, autocenzura devine o expresie a maturității spirituale și a responsabilității față de misiunea sa.
M-am bucurat când am văzut că autocenzura bătrânului a funcționat și în cazul Președintelui Biden, care a subliniat în declarația sa de retragere, importanța continuității și necesitatea de a ceda locul unei noi generații atunci când circumstanțele o cer. Acest tip de reflecție nu este o renunțare la responsabilitate, ci un semn de maturitate și de respect față de cei pe care îi servești.
Ambele exemple – și al Papei Benedict și al Președintelui Biden – subliniază că autocenzura este un act de responsabilitate și discernământ profund …
Mai este însă un punct important. Vârsta, deși este adesea luată în considerare în evaluarea unui lider, nu ar trebui să fie un criteriu primar atunci când se analizează capacitatea unei persoane de a continua într-o poziție de responsabilitate. Ceea ce contează cu adevărat sunt sănătatea fizică și mentală, puterea de muncă, priceperea și abilitatea de a rezolva problemele complexe care apar.
Un lider cu o sănătate robustă și o minte clară, indiferent de vârstă, poate să își îndeplinească eficient sarcinile și să răspundă provocărilor cu flexibilitate și înțelepciune. Această capacitate de a lua decizii bine informate, de a rezolva conflicte și de a inspira echipa este esențială în leadership. Pe de altă parte, un lider mai tânăr, dar lipsit de experiență sau de abilitățile necesare, poate să nu fie la fel de eficient.
În plus, capacitatea de a se adapta la schimbările tehnologice și sociale, de a menține o viziune clară și de a continua să învețe și să se dezvolte sunt calități care nu depind neapărat de vârstă. Astfel, atunci când se evaluează un lider, ar trebui să se pună accent pe aceste aspecte esențiale, mai degrabă decât pe vârstă, care este doar un număr și nu un indicator al competenței.
Ce este ”age-ismul”?
Discriminarea bătrânilor, cunoscută și sub numele de ageism, poate avea consecințe grave atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Iată câteva motive pentru care ar trebui să ne ferim de această formă de discriminare:
Respectul pentru demnitatea umană: Fiecare persoană, indiferent de vârstă, merită respect și tratament echitabil. Discriminarea bazată pe vârstă subminează această demnitate.
Experiența și înțelepciunea: Bătrânii aduc o contribuție valoroasă prin experiența lor de viață, cunoștințele și perspectivele acumulate de-a lungul anilor. Societatea pierde enorm atunci când aceștia sunt marginalizați.
Diversitatea socială și profesională: În multe domenii, prezența unor persoane de vârste diferite aduce un echilibru esențial între entuziasmul și inovația tinerilor și prudența și experiența celor mai în vârstă. Discriminarea bazată pe vârstă poate conduce la o diminuare a acestei diversități esențiale.
Sănătatea mintală și bunăstarea: Discriminarea poate duce la sentimente de inutilitate, izolare și depresie în rândul bătrânilor, afectând grav sănătatea lor mintală și calitatea vieții.
Încălcarea drepturilor fundamentale: Toate persoanele au dreptul la oportunități egale, inclusiv accesul la muncă, la servicii și la participarea activă în societate, indiferent de vârstă.
Evitarea discriminării bătrânilor nu este doar o chestiune de justiție socială, ci și de recunoaștere a valorii pe care fiecare individ o poate aduce, indiferent de vârstă. Combaterea ageismului promovează o societate mai incluzivă și mai echitabilă, care beneficiază de resursele umane și intelectuale ale tuturor generațiilor.
În loc de încheiere: despre potențialul neexploatat al persoanelor vârstnice …
Bătrânii au un potențial imens în activitățile sociale datorită timpului liber de care dispun după pensionare, experienței lor de viață și, adesea, unei stabilități materiale.
Acești factori le permit să contribuie semnificativ la comunitate, fie prin voluntariat, mentorat, sau implicare în diverse proiecte sociale.
Având o perspectivă unică asupra vieții și a problemelor societății, ei pot oferi soluții practice și sfaturi prețioase.
Participarea activă a bătrânilor în comunitate nu doar îmbogățește societatea, dar le oferă și lor un sentiment de utilitate și împlinire.
_______________________________________________________________
Mulțumiri speciale Domnului Dr Dan Georgescu – Medic Psihiatru în Elveția, onorat Coleg din vremea Liceului German și drag Prieten până în ziua de azi, care a generat, prin interviul acordat cotidianului Aargauer Zeitung, aceste rânduri care încearcă să surprindă importanța respectului pe care-l datorăm vârstei, misiune care rămâne prea des în umbra altor ”priorități” … Pentru cei doritori de informație de calitate, acesta este interviul: https://www.aargauerzeitung.ch/aargau/kanton-aargau/ageism-zuerst-traf-es-biden-jetzt-trump-dieser-psychiater-wehrt-sich-gegen-altersdiskriminierung-ld.2650948?reduced=true
