Economice



In dictionare, locutiunea franceza ne duce cu gandul la specificul bucatariei grecesti – “in the Greek manner; cooked in wine, olive oil, lemon juice, herbs, and spices, and usually served cold”, dar cum zilele acestea vor fi pline de comentarii la adresa gestului Primului Ministru Georgios Papandreu – mi-am spus ca trebuie sa verificam un pic despre cine e vorba si mai ales, ce limba se vorbeste cu adevarat in propozitie?

Propunerea de salvare a Greciei a fost facuta pe cat de serios, pe atat de neclar – intr-o limba “europeana” 🙂 cu puternic accent franco-german, fara a tine seama de situatia si posibilitatile reale de intelegere ale uneia dintre cele mai vechi natiuni ale planetei. Fratioare, cand spui “Grecia” – te cutremuri cu respect pentru cate au dat istoriei gandului, nu ii umilesti ca nu le-ar placea sa munceasca, ca stau cu mana intinsa la ajutoare! Care ajutoare sunt de fapt acordate cu mana larga pentru plata cu prioritate a … dobanzilor restante?!

Grecul s-a lasat o vreme luat la misto, insa acum a transmis tuturor o lectie despre cum se face politica: REFERENDUM e un cuvant tare, pe muche de cutit. Dar cutitul trebuia scos, macar pe jumatate (!) din teaca – iar liderii europeni ne-au aratat ca nu si-au facut deloc temele cu privire la personaj, care vorbeste mai degraba… limba “americana” :-)!

Cititi scurta biografie a Presedintelui Internationalei Socialiste, pentru a constata cu uimire si respect ca este cel de-al treilea Prim Ministru din Familia Sa, in ordine directa … Cu un asemenea politician, nu te poti juca de-a salvatul, pentru ca nu se va lasa inecat prea usor!

Grecia are de-acum spatiu de manevra si de negociere. Felicitari! Acum e clar pentru toata lumea ca limba europeana nu se vorbeste corect decat cu accent … american, nu? 🙂

George Papandreu - Grecia are un Prim Ministru pe masura confruntarilor actuale! De-acum urmeaza Summit-urile adevarate UE-SUA (si largite UE-SUA-CHINA-RUSIA)...

His family comes from a long standing political dynasty. He previously served as Minister for National Education and Religious Affairs (1988–1989 and 1994–1996) and was Minister of Foreign Affairs from 1999 to 2004. Following his grandfather George Papandreou, Sr. and his father Andreas Papandreou, he is the third member of the Papandreou family to serve as the country’s prime minister. Papandreou has been leader of the Panhellenic Socialist Movement (PASOK) party since February 2004. In 2006 he became President of the Socialist International. George Papandreou became the 182nd Prime Minister of Greece on 6 October 2009.

He was born George Papandreou in Saint Paul, Minnesota, United States, where his father, Andreas Papandreou, held a university post. His mother is American-born Margaret Papandreou, née Chant. He was educated at schools in Toronto (King City Secondary School), at Amherst College inMassachusettsStockholm University, the London School of Economics and Harvard University. He has a Bachelor of Arts degree in sociology from Amherst and a Μaster’s degree in sociology from the LSE. He was a researcher in immigration issues at Stockholm University in 1972–73. He was also a Fellow of the Foreign Relations Center of Harvard University in 1992–93.

In 2002 he was awarded an Honorary Doctorate of Laws by Amherst College and in 2006 he was named Distinguished Professor in the Center for Hellenic Studies by Georgia State College of Arts and Science.

Papandreou’s father studied and worked as professor of Economics from 1939 to 1959. His paternal grandfather, the elder George Papandreou, was three times Prime Minister of Greece.


La ce trist joc asistam in aceste zile!

Bancile obliga Grecia sa se imprumute, Uniunea Europeana obliga Grecia sa se imprumute, FMI obliga Grecia sa se imprumute: pentru ca Grecia sa plateasca datorii mai vechi, sa plateasca dobanzi mai noi, sa plateasca ce-o mai avea de plata si pe la ea pe-acasa: salariile bugetarilor, pensiile pensionarilor … si alocatiile copiilor! Si, mai ales, pentru ca in lume sunt atatia bani disponibili (apropo, de unde 🙂 ?)

Intrucat interesele celor care imprumuta nu coincid aproape niciodata cu ale celui imprumutat, ar fi fost normal sa asistam la tensiuni intre conducatorii Greciei si partenerii lor europeni – “sefii de la UE”, cum le-am spune noi, pe culoarele ministerelor in asteptare de fonduri …

Dar nu, nici vorba de disonanta. Reprezentantii Greciei joaca dupa cum le canta cei care i-au invitat la hora inca din anul 1981! Pe-acasa se aud ceva pocnitori si revolte, dar la ce te poti astepta de la niste mediteraneeni cu sangele fierbinte?

Atunci, cum facem totusi un pic de scandal in jurul acestei farse? Pentru ca altfel – pierdem rau la capitolul “credibilitate” … Ii asmutim un pic pe cei 10 (dinafara zonei euro) impotriva celor 17 (dinlauntrul zonei euro)! Cum?  Definind interese deosebite: cei 17 au de aparat moneda lor “nationala” iar cei 10 nu par grozav de speriati de viitorul euro. Ba chiar unii, cum e cazul Danemarcei, pot rasufla linistiti ca nu-i mai obliga nimeni la referendum de unire (si) prin moneda.

Dar nici nu se pot ignora total unii pe ceilalti, singurii actori ai scenetei dramatice ramanand Franta si Germania – pentru ca atunci cand vine vorba de “piata europeana”, matematica adunarii spune ca tuturor le convine “27”.

Si toti au nevoie de banii bancilor, cat mai ieftini daca se poate. Iar daca bancherii sunt pusi sa renunte de nevoie la dobanzile grecesti, n-o s-o poata face nici pentru toata lumea, si nici fara a primi compensatii substantiale …

Uite cum, in vremuri de criza, e nevoie de mari diplomati. Acesta e cazul dlui Herman Van Rompuy, care are de-acum sarcina speciala de “a informa indeaproape” tarile nemembre ale uniunii monetare (dar membre ale UE!) despre discutiile si deciziile care privesc, la urma-urmei, pe toata lumea!

Herman Van Rompuy - linia fierbinte intre cei dinlauntru si cei dinafara monedei sub presiune

 


Se pare ca nebunia de la bursa e legata si de faptul ca, de cativa ani buni, tradingul se face in sistem rapid si automatizat, pe computer …

De multe ori, nici nu mai ajung (in sensul ca nu mai e nevoie) sa sune detinatorii actiunilor pe broker, sa aibe loc consultanta clasica de genul “Ce spui, brokere, sa vand actiunile sau mai asteptam pana la finalul sesiunii?” … aceasta gandire preliminara a fost inlocuita de calcul al trendului, de matematica si calcul complicat al probabilitatilor prin care vanzarea este generata automat, pentru a castiga timp: e vorba de timpul dintre rasaritul soarelui la Tokyo, Londra, NewYork – o diferenta de cateva ore, care poate fi speculata din plin …

... cate necunoscute in spatele valorii unei actiuni la Bursa!


http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/05/europes_economies.

Pe link-ul de mai sus, folositi harta interactiva pentru a intelege cum stam fata de cei cu care am ales sa ne comparam.

Nu atat marimea datoriei acumulate este problema noastra, cat faptul ca nu reusim sa punem in miscare mecanismele de crestere ale economiei… Ne-a stat consumul in loc, buzunarele celor care ar trebui sa cheltuiasca sunt cusute sau golite, nici programe gen Prima Casa sau Rabla nu par sa mai entuziasmeze pe careva!

Poate ma insel eu, insa problemele adevarate ale Romaniei – raman cele ale politicii economice.

Sa parcurgem harta interactiva a celor de la THE ECONOMIST, cu pasi marunti – de nespecialişti miraţi de marile decalaje între diferitele eurozone, euroregiuni sau euroţări:

0. Harta începe abrupt, cu indicarea faptului că NU TOATE Tarile Europei au aceeasi moneda: sunt cei cu Euro, cei legati la Euro si cei care (inca) mai au moneda proprie. Aici ar trebui sa citim mai mult despre politica monetara a Bancii Nationale, să ne întrebăm cum o monedă slabă avantajează/stimulează exporturile, ce se întâmplă dacă se “clatină” Euro cu cei nelegaţi la moneda europeană, dar totusi membri ai Uniunii?

1. Primul capitol analizat comparativ este ECONOMIA. Cu doi indicatori: “GDP/Person” si “Unemployment Rate”. Primul indicator este relevant pentru ca arata cantitatea de munca finalizata in bunuri si servicii, din care rezulta o anumita valoare totala – valoare care apoi se imparte la media populatiei anului de referinta. Nu conteaza numai cât s-a muncit, ci se ia în calcul câţi şi cum s-a muncit la Produsul Intern Brut … E mai ales un indicator al eficientei economice a natiunilor – deoarece unele bunuri necesita munca multa si valoreaza, vai! prea puţin … Unde stam noi? Pe penultimul loc, salvati de bulgari!

Al doilea indicator economic, al şomajului – ne ascunde undeva în jumătatea inferioară a clasamentului: e bine să nu fii pe primele locuri la acest capitol, căci rata şomajului se stabileşte împărţind  numărul indivizilor “care nu au căutat loc de muncă în mod activ în ultimele patru săptămâni” la numărul celor care sunt înregistraţi ca activi în câmpul muncii… Ne întrebăm cu rezerve obligatorii cum sunt înregistraţi şomerii în România? Cum funcţionează psihologia unui popor care a fost educat să primească de lucru, iară nu să-şi caute sau (ideal) să-şi facă de lucru?

2. Al doilea segment sună foarte sec: DEBT. Adică, datoriile statelor membre ale UE. Cu trei indicatori: Public Debt (sau totalul datoriilor plătitorilor de taxe şi impozite, contractate şi acumulate indirect, în numele acestora, de guvernanţi); Budget Balance (pentru a vedea care din tările Europei sunt in situatia de deficit bugetar si cate sunt in excedent) şi Average Debt Maturity (care ne arata cat timp, in ani, a mai ramas inainte de maturizarea datoriilor contractate). Dacă la primele două nu stăm rău, în schimb nu înţeleg de ce stăm cel mai prost dintre toţi la “AVERAGE DEBT MATURITY”? Să însemne aceasta că ne-am împrumutat pe termen scurt? Că în foarte scurt timp (sub doi ani) vom începe să plătim datoriile către FMI? Ce va fi atunci – ar trebui să sperăm ca economia sa duduie, pentru a putea face faţă plăţilor care vor ajunge la scadenţă!

3. Tocmai de aceea, ne interesează foarte mult şi citim cu sufletul la gură cel de-al treilea segment analizat (putem să-i spunem şi unghi din care lucrurile se văd altfel), l-au definit la fel de concis ca pe celelalte: GROWTH. Adică, ia să vedem cum creştem, care e ritmul de dezvoltare? Ne-am aştepta ca mărginaşii europeni să duduie de câtă treabă au şi cât de mult au de recuperat … nu? Slovacia, Polonia, Cehia, Slovenia, Ungaria şi Bulgaria par sa aibe un demaraj bun, pe cand Romania este inexplicabil tinuta in loc de ceva, parca ar avea o ghiulea de picior!

Avem nevoie de înţelepciune şi abilitate în strategii de politică economică, şi asta repede – pentru că scadenţa datoriei suverane bate la uşă!

 


Fara indoiala ca si noi – europenii “de mâna a doua” – vom ajunge in curand sa recunoastem importanta certificatelor energetice pentru cladiri.

Daca ne gandim un pic, asa e civilizat: sa evalueze un tert, in mod obiectiv, valoarea cladirii pe care unul vrea sa o vanda iar celalat sa o cumpere. Iar din aceasta evaluare, in afara locatiei, a stilului arhitectural, a vechimii (sau uzurii?) – nu poate lipsi consumul energetic. Cu alte cuvinte “Cata energie mananca respectiva casa?”…

In felul acesta, vom avea o scala – de la “econome” la “energivore” … iar pretul va tine cont de asta: o casa este o investitie, iar o investitie trebuie sa “isi scoata banii”, in timp!

PS: acelasi lucru isi pastreaza valabilitatea si in cazul inchirierilor! Altfel – se ajunge in situatia – chiriasul ar dori ceva imbunatatiri energetice, dar nu le face pentru ca … nu e proprietar, etc.

Fisa imobiliara la francezi

« Previous PageNext Page »