Cum să te ducă mintea la așa ceva?!

Dacă ești o mare companie americană și ai afaceri peste tot în lume (ești global), nu ai cum să nu compari diferențele fiscale ale diferitelor țări (aflate în diferite stadii de evoluție) și nu ai cum să nu-ți dorești să nu fi mai prost decât competitorul tău.

A nu fi mai prost, a nu te lăsa mai prejos decât competiția – are părțile ei bune: progresul e dependent de stimulul competiției. Dar partea mai complicată e că lumea a devenit prea mică pentru secrete – iar faptele tale ajung să fie analizate de ”moraliști” (băieți buni, care prin diferite jocuri ale sorții au la dispoziție timpul care ție îți lipsește: timpul analizei binelui și răului). Iar analizei moraliștilor, e greu să faci față – pentru că mereu se găsește câte cineva care să arunce prima piatră.

Într-o lume globalizată, ce ne facem cu taxele atât de diferențiate – oare nu ar trebui ca multinaționalele (care de fapt dau tonul în folosirea paradisurilor fiscale) să aibe parte de-o legislație comună? Dar iarăși, cine-și va asuma intervenția directă în bucătăria internă a supercorporațiilor? Realitatea comparată a taxelor indică un  ”teren de joacă” foarte diferit:

taxe diferite

Iar imaginația unei multinaționale de origine americană de a cumpăra o companie în Irlanda, și a deveni apoi – prin inversiune – irlandeză, se lovește de refuzul statului american de a pierde controlul pe un asemenea contribuabil. Normal, dar răul pleacă de la structura inegală a taxării. Pe de altă parte, bătălia dintre state (politicieni) și multinaționale (lumea afacerilor) e veche de când lumea – și asocierea lor în îmbogățirea sau supraviețuirea reciprocă este de asemenea o constantă a istoriei.


Capacitatea profeților de a comunica ceea ce auzul lor fin percepe în legătură cu viitorul, a devenit în lumea modernă (prin calculul probabilităților și nu numai) – o știință.

Prestigioasa revista The Economist, ne propune printr-un film o reflecție a ceea ce va merita atenția noastră în 2016. Am reținut de pildă că realitatea virtuală va ajunge să facă tot mai mult parte din viața noastră, dar și faptul că schimbările climatice (El Ninho) vor afecta serios planeta-mamă. Englezii fiind semnatarii filmului, anul Shakespeare are bineînțeles parte de o prezentare interesantă.

E trist că acumulările materiale ale celor 1% bogați ai planetei vor depăși pentru prima dată agoniseala restului de 99%. Dar Legea că ”ultima cămașă nu are buzunare”, sperăm să-și păstreze valabilitatea.

La Mulți Ani, 2016! Fie ca România să nu intre în febra alegerilor prea devreme, iar geografia politică a granițelor să rămână una temperată! Pace și Bine.


Când au dreptate, au…

Englezii, căci aparent despre ei vom vorbi astăzi, izolați în insule și totuși atât de bine conectați la lume pentru că ei sunt inventatorii mecanismelor de funcționare ale marilor puteri în ceea ce s-a numit ”politica de echilibru”, au înțeles printre primii că ceva fundamental s-a schimbat în lumea de azi: cărțile s-au dat pe față!

După ani de zile de lupte în Siria, în care americanii s-au ascuns în spatele rebelilor iubitori de dreptate iar rușii în spatele legitimității precare a unui dictator pe care s-au decis să-l susțină, iată că provocarea a fost dusă până la capăt: au recunoscut în fața lumii întregi că au ceva de împărțit și nu se înțeleg …

Statele Unite sunt puse sub presiune de Rusia în Orientul Mijlociu, iar lucrurile nu stau bine pentru ei nici în Marea Chinei de Sud. De fapt … lumea nu poate fi condusă de unul singur, pare a spune caricatura de mai jos: e nevoie de un dans in trei, cel puțin!

Motivația titlului meu este simplă, mai ales pentru cei care conduc. Mașini mici, … ce altceva?!

Scooteriștii sunt acei indivizi care din diferite motive (teamă, bani) nu au evoluat până la motocicletă, dar sunt acceptați ca participanți la trafic, dacă au actele în regulă. De regulă, ei sunt aceia care profită de cozile interminabile, de ambuteiaje, inventând benzi acolo unde ele nu există, depășind ilegal prin dreapta, expunându-se riscurilor de a fi oricând dați peste cap de o ușă care li se poate deschide în nas, pentru că nimeni nu-i bagă în seamă – iar claxonul lor este oricum prea slab pentru a se face auzit.

Marii oameni politici ai vremurilor noastre, expuși pe coperta numărului dublu de săptămâna trecută a prestigioasei publicații ”The Economist” chiar asta mi-a sugerat: băi băieți, a fost nevoie de-un Putin, să vă ia la mișto și să vă demaște adevărata față? De când el își expune cu tupeu goliciunea (păstrând adevărul intențiilor în spatele unor ochelari de soare, de unde poate privi fără să i se citească reacțiile), ni se pare că și Chinezul are ochii mai mijiți ca de obicei și deci privirea mai ascunsă, natural bineînțeles! Nimic întâmplător în actualul context, aliatul Obama cu urechile lui, pare că aude tot și toate – dar are momentele lui de aroganță, când privește lumea cu spatele, sau nu vrea să închine un pahar de șampanie cu dușmanul.

În fine. E timpul să renunțați la mentalitatea de scooter-iști … nu de alta, dar dacă englezii au pus ochii pe voi, înseamnă că vor și ei o bucățică din plăcintă!

Și mai e ceva – (pasionații de Texas Hold’em vor înțelege bine ce spun) … nu e nici un dubiu … Putin e ALL-IN!

putin and obama


http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/05/europes_economies.

Pe link-ul de mai sus, folositi harta interactiva pentru a intelege cum stam fata de cei cu care am ales sa ne comparam.

Nu atat marimea datoriei acumulate este problema noastra, cat faptul ca nu reusim sa punem in miscare mecanismele de crestere ale economiei… Ne-a stat consumul in loc, buzunarele celor care ar trebui sa cheltuiasca sunt cusute sau golite, nici programe gen Prima Casa sau Rabla nu par sa mai entuziasmeze pe careva!

Poate ma insel eu, insa problemele adevarate ale Romaniei – raman cele ale politicii economice.

Sa parcurgem harta interactiva a celor de la THE ECONOMIST, cu pasi marunti – de nespecialişti miraţi de marile decalaje între diferitele eurozone, euroregiuni sau euroţări:

0. Harta începe abrupt, cu indicarea faptului că NU TOATE Tarile Europei au aceeasi moneda: sunt cei cu Euro, cei legati la Euro si cei care (inca) mai au moneda proprie. Aici ar trebui sa citim mai mult despre politica monetara a Bancii Nationale, să ne întrebăm cum o monedă slabă avantajează/stimulează exporturile, ce se întâmplă dacă se “clatină” Euro cu cei nelegaţi la moneda europeană, dar totusi membri ai Uniunii?

1. Primul capitol analizat comparativ este ECONOMIA. Cu doi indicatori: “GDP/Person” si “Unemployment Rate”. Primul indicator este relevant pentru ca arata cantitatea de munca finalizata in bunuri si servicii, din care rezulta o anumita valoare totala – valoare care apoi se imparte la media populatiei anului de referinta. Nu conteaza numai cât s-a muncit, ci se ia în calcul câţi şi cum s-a muncit la Produsul Intern Brut … E mai ales un indicator al eficientei economice a natiunilor – deoarece unele bunuri necesita munca multa si valoreaza, vai! prea puţin … Unde stam noi? Pe penultimul loc, salvati de bulgari!

Al doilea indicator economic, al şomajului – ne ascunde undeva în jumătatea inferioară a clasamentului: e bine să nu fii pe primele locuri la acest capitol, căci rata şomajului se stabileşte împărţind  numărul indivizilor “care nu au căutat loc de muncă în mod activ în ultimele patru săptămâni” la numărul celor care sunt înregistraţi ca activi în câmpul muncii… Ne întrebăm cu rezerve obligatorii cum sunt înregistraţi şomerii în România? Cum funcţionează psihologia unui popor care a fost educat să primească de lucru, iară nu să-şi caute sau (ideal) să-şi facă de lucru?

2. Al doilea segment sună foarte sec: DEBT. Adică, datoriile statelor membre ale UE. Cu trei indicatori: Public Debt (sau totalul datoriilor plătitorilor de taxe şi impozite, contractate şi acumulate indirect, în numele acestora, de guvernanţi); Budget Balance (pentru a vedea care din tările Europei sunt in situatia de deficit bugetar si cate sunt in excedent) şi Average Debt Maturity (care ne arata cat timp, in ani, a mai ramas inainte de maturizarea datoriilor contractate). Dacă la primele două nu stăm rău, în schimb nu înţeleg de ce stăm cel mai prost dintre toţi la “AVERAGE DEBT MATURITY”? Să însemne aceasta că ne-am împrumutat pe termen scurt? Că în foarte scurt timp (sub doi ani) vom începe să plătim datoriile către FMI? Ce va fi atunci – ar trebui să sperăm ca economia sa duduie, pentru a putea face faţă plăţilor care vor ajunge la scadenţă!

3. Tocmai de aceea, ne interesează foarte mult şi citim cu sufletul la gură cel de-al treilea segment analizat (putem să-i spunem şi unghi din care lucrurile se văd altfel), l-au definit la fel de concis ca pe celelalte: GROWTH. Adică, ia să vedem cum creştem, care e ritmul de dezvoltare? Ne-am aştepta ca mărginaşii europeni să duduie de câtă treabă au şi cât de mult au de recuperat … nu? Slovacia, Polonia, Cehia, Slovenia, Ungaria şi Bulgaria par sa aibe un demaraj bun, pe cand Romania este inexplicabil tinuta in loc de ceva, parca ar avea o ghiulea de picior!

Avem nevoie de înţelepciune şi abilitate în strategii de politică economică, şi asta repede – pentru că scadenţa datoriei suverane bate la uşă!

 


Quatar Prix de l'Arc de Triomphe 52

De la cai la fotbal: Ţopescu n-ar spune nu!

http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/01/gdp_forecasts.

Doamneeeeloooor şi Doooomniloooor!

… Previziunileee prestigioasei reeeevissssteee  THE ECONOMIST – sunt că 2011 va fi să fie anul… QUATAR-ului!

Unde aţi mai auzit acest nume? E o ţară pe-un plai, uşor diferit de limitele obişnuinţei noastre, nimeni alta decât proaspăta şi merituoasa câştigătoare a unei superlicitaţii de Cupă Mondială … nu-i puţin lucru, nu?! Cu stadioane care vor fi dotate spune-se cu aer condiţionat, confort sporit pentru echipele calificate! (Şi: contracte pentru inginerii pricepuţi ai firmelor cu tradiţie în domeniu… Important e că de-atunci înainte, nu vom mai spune: ăia mici cu petrol mult ci … primii care au organizat o Cupă Mondială la Fotbal în spaţiul arab! … De fapt, corect este QATAR! Şi au tradiţie mare în cursele de cai!)

India şi China continuă pasul lor de nebună dezvoltare: criză? Care criză?

Interesant că nu au selectat România printre cele mai slab previzionate pentru anul viitor. Poate nu suntem semnificativi.

În schimb, sună tare nasol “The PIIGS – Countries”: Portugal, Ireland, Italy, Greece and Spain!

Vedeţi şi vă minunaţi ce diferenţe: unii trepidează de treabă, alţii abia se mişcă sub povara neîncrederii.