Fotbal



Marea dubla cu Grecia va avea primul episod in aceasta saptamana. Emotiile sunt deja prezente, ne gandim la lucruri frumoase. Ne amintim de acel episod extraordinar cand Argentina lui Battistuta si Columbia lui Valderama tremurau in fata alor nostri.

Atunci, pe marginea terenului era acest om, care ne-a facut sa fim mandri ca putem juca fotbal de la egal la egal cu marile forte ale lumii! Sa ne traiti si sa ne purtati noroc in dubla cu Grecia … tara care s-a strecurat de altfel si in cv-ul Dumneavoastra, altfel impecabil!

Puiu Iordanescu a inceput cu Steaua in 1962 si a jucat acolo pana-n 1982! Apoi a jucat 2 ani la OFI Iraklion – sau OFI Creta, pentru a se-ntoarce in postura de antrenor-jucator in sezonul 1985-1986 la Steaua! Ce meci de retragere – atunci cand ne-a surprins pe toti intrarea lui in FINALA DE LA SEVILLA …

Asa eram pe-atunci: ne surprindeau placut cei de pe marginea terenului.

Si – ne-ar placea sa o recunoastem, daca va fi sa ne calificam – meritul va fi fost tot al celor de pe margine … nu-i asa? 🙂

Generalul


Cand in repriza a doua a meciului cu Ungaria – odata cu apropierea de final si lamuriti fiind asupra deznodamantului -, am inceput a canta din senin imnul national … mi-a trecut prin cap istoria acestuia.

O priceasna lenta, compusa in Scheii Brasovului de un urmas al lui Anton Pann – pe numele lui Gheorghe Ucenescu … melodia nu are nimic mobilizator. E moale si impaciuitoare. Dar textul!!! Ei bine, textul e facut intocmai pentru fibra nationala a romanilor, adormiti si prea-rabdatori in fata impilatorilor de veacuri …

E la fel de anti-maghiar si nationalist acum ca si atunci cand, in anul 1848/1849 a fost lansat pentru prima oara. Apoi ne-a insotit in Razboiul de Independenta, ca si in 1989 … Ne-a oblojit ranile, nefiind in masura sa ne vindece pe de-a-ntregul, pentru ca e totusi un strigat de lupta, nu o cantare de iertare a dusmanilor!

Nici o alta echipa de fotbal de pe planeta nu ar fi reusit performanta aceasta: un stadion plin cu 41.000 de romani, care si-au redescoperit Imnul National. Singura, echipa Ungariei putea s-o faca, pentru care se cuvine sa-i multumim – trairi ca-n veacul al XIX-lea, in plin secol al globalizarii … nu ne credeam in stare de-o asemenea intoarcere in timp!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
As revedea meciul asta pe dvd de 3- 4 ori, fara sa ma satur!

As revedea meciul asta pe dvd de 3- 4 ori, fara sa ma satur!


Vedetele stim ce sunt: sunt acele persoane care caută să iasă în evidenta cu orice pret, punând sub lupă şi reflector – calităţile proprii. Fără modestie. Cu multă mediatizare, dacă se poate – pentru că aşa se măsoară, apoi, notorietatea.

Sinea unora, care se umflă, mult dincolo de propria piele.

Dar câţi dintre noi admitem că “vedetismul” ar fi o boală? Şi câţi ne-am pierde timpul studiind modalităţile în care această boală se insinuează în pacient, deformându-i caracterul până la sluţire?

Pentru că vedeta, eroul, modelul sau performerul – cum vreţi să-l numiţi -, este totuşi, la început, acel personaj care se ridică de-asupra grupului din care face parte.

El are anumite calităţi care-l diferenţiază, pe care ceilalţi le recunosc ca atare, le admiră şi – pe-alocuri -, le şi urmează, imitându-l şi aplaudându-l. În acelaşi timp.

Numai că apaluzele şi ovaţiile par să facă rău sărmanei vedete. Ca-n proverbul, (chinezesc pare-mi-se?): “Dacă vrei să opreşti un om din ascensiunea sa, laudă-l!”, modelul se va lăsa strivit sub aplauzele pe care le culege avid, dar de care ajunge să depindă în cele din urmă. Ca de-un drog.

Iar când lumina reflectoarelor se va îndrepta spre altă parte, ce vaiet şi ce zbucium în sufletul abandonat de fani al respectivului!

Scriu aceste rânduri după umilinţa îndurată astăzi, în meciul cu Ungaria.

Meciul de fotbal, în care am fost conduşi până în minutul 93 de o echipă mediocră, şi numai printr-o minune, printr-un efort al celor tineri şi dornici de afirmare – Maxim si Chipciu – am reuşit să egalăm!

Un hei-rup pentru un 2-2, după meciul în care vedeta îmbătrânită Mutu, prin simpla ei prezenţă, a făcut să jucăm mult mai lent. În care fosta vedetă Goian, ieşită din formă, a făcut două greşeli cât două goluri. În care monumentalul Bogdan Stancu a scris faza cea mai tristă a vieţii lui, ratând nonşalant cu poarta goală …

În care, dintre toţi, a căutat să ne demonstreze că există boala vedetismului – antrenorul lor, Piţurcă … care ne-a stârnit în scrierea acestui articol, pentru că pare să nu înţeleagă adevărul simplu al fotbaliştilor (şi sportivilor în general), că statutul de vedetă nu intră în discuţie decât după câştigarea unui trofeu important! Şi atunci, pentru a-i obliga la mai mult!


Veti spune ca pentru un fost profesor de istorie, atunci cand este incercat de dorul de catedra, sa tina ore in somn – unui auditoriu imaginar, e un lucru normal …

Asa banuiesc ca se va fi intamplat si asta noapte, daca m-am trezit in minte cu sintagma “Dacii elvetieni” …

Hopa, ai gresit!, mi-am spus, te gandeai poate la “dacii liberi”, cei ramasi in afara teritoriului provinciei romane “Dacia”, aceea cucerita de Traian in 106 dH … Sau, te-oi fi lasat influentat in somn de radacinile ascunse ale retoromanei, de ai ajuns sa crezi ca si pe stramosii elvetienilor de-azi i-au invatat, candva, dacii,  limba latina …?! 🙂

De fapt, lucrurile sunt mai logice decat par la prima vedere.

Sa luam clasicul exemplu din J.S. Mills – cel cu analiza expresiei “Balaurii sunt serpi care scuipa foc”. Vom avea, succesiv, propozitiile (1) “Balaurii scuipa foc” si (2) “Balaurii sunt serpi” pentru a concluziona, firesc, ca (3)”Unii serpi scuipa foc”. Ceea ce, oricat de frumos ar fi construit – este fals, nu-i asa? Pentru ca in mod normal, ar trebui sa ne abtinem, spunand: “In imaginatia noastra, unii serpi scuipa foc”. Cu asta, punem lucrurile acolo unde le e locul.

Daca adaugam faptul ca expresia “Dacii elvetieni” m-a trezit din somn in dimineata de dupa eliminarea Stelei de catre Chelsea, atunci putem avea explicatia plauzibila a unui vis care exprima neputinta imaginatiei noastre de a transforma realitatea pana la capat! Vorba lui Tudor (12), la pauza, cand era 1-1 si noi eram calificati: “Auzi Tata, hai mai bine sa ne culcam acum!” …  “Pai cum mai Tudore – ii zic -, si sa ne trezim abia dupa ce castigam Cupa?! N-o sa mai avem ce povesti nepotilor … :-)!”

Pentru ca jucatorii nostri sa fi fost mai buni decat ai lor, adica sa-i fi invatat noi pe englezi limba fotbalului, simt ca ar fi fost nevoie ca Tanase sa-si fi dat jos tatuajul, macar pentru o seara … scotand foc pe nari si nu scuipand sputa pe gazonul perfect al  clubului londonez infiintat in 1905 …


Am un prieten bulgar, care de 60 de ani locuieste in Romania – dar practica apicultura in Bulgaria, pentru ca are o proprietate acolo, intr-o zona fara poluare.

Practic, e bulgar doar cand vine in Romania si roman … cand pleaca in Bulgaria :-)!

Ne aduce miere atat de buna, incat pot spune ca ne-am obisnuit cu un standard inalt al mierii! Asa cum, multumita Unchiului nostru din Maramures, Palinca de Baia Mare, dublu distilata, ne-a fixat cerinta calitatii in ce priveste tariile :-), tot astfel nu prea acceptam alta miere decat cea care (ne) vine din Bulgaria.

Pentru ca procesul de ambalare in borcane are loc dincolo de Dunare, e normal ca mierea bulgareasca sa fie pastrata in … borcane bulgaresti!

Ca unul care are curiozitatea in fire, citesc recent pe un capac cuvantul “PECIURCA” (cat ma pricep eu sa descifrez chirilicele). Imi zic: “Bai nene, ce seamana Peciurca cu Piturca al nostru … dar oare ce-nseamna <peciurca> in bulgareste?!”

Raspunsul (confirmat intre timp cu prietenul meu bulgar) l-am gasit pe capacul borcanului de miere de care v-am povestit: peciurca in bulgara e … ciuperca in romana! Sunt “champinioanele” acelea mici si carnoase, de care se bucura gospodinele si gospodarii la tocanite …

Daca Piturca isi respecta originile, speram sa ne surprinda placut cu incapatanarea de a promova tineri valorosi in echipa nationala. Intoarcerea la Mutu ar fi – in opinia noastra – un mare pas inapoi! De aceea, ii uram Domnului Victor Piturca sa fie bulgar incapatanat pana la capat, sa creada adica in ideile sale – pentru ca ne-a dovedit ca are.

Poate fara ghinioane – ne vei surprinde iar placut, Champinioane 🙂!

Bucureşti-20130206-00055

Bucureşti-20130206-00054

« Previous PageNext Page »