Libelul Preotului T.V. Bourza din Saros



… pornim astazi la transcrierea celei de-a doua pagini a cuvantului introductiv, așa cum ni l-a transmis in caietul sau personal – preotul greco-catolic al Sarosului, Theodor Valerian Bourza.

Dar mai înainte, să vă prezentăm îndeaproape semnătura sa, datată 7 Martie 1870. Se află la finalul celei de-a doua pagini introductive, in care parintele se prezinta pe sine ca ”parochulu g.c. in locu” …

Deducem din cursivitatea semnăturii că la acea dată, părintele era un om în putere, dar și faptul că rezervase aceste pagini dintru bun început pentru … introducere! Era un om organizat, care nu lăsa nimica la voia întâmplării? Vom avea timp să descoperim.

Că a participat cu mai multă sau mai puțină plăcere la cursurile de caligrafie nu putem ști, dar presupunem că nota de trecere va fi fost una mare. Dacă scrisul e oglinda sufletului, putem presupune ca a fost un elev constiincios … care a-nvățat de la profesorii săi că a stârni curiozitatea cititorilor prin trimiteri precise in text – sa stie ce-i asteapta – nu e un lucru rau, dimpotriva. In stiinta comunicarii de astazi – tehnica lui ”dupa cum veti putea citi la pagina cutare …” isi confirma in continuare eficienta – si se numeste ”teasing”.

Lectura placuta!

P.S. … pentru că părintele Bourza numeste cateva localitati situate intre Medias si Sighisoara, am considerat util sa le semnalam pe o harta.

semnatura-burza

-ii-

După ce vei ceti Libelulu acesta te vei convinge că după putință am ostenit progresând în Vinea Domnului. Așa în Mediașu, Curciu, Atielu, Berthanu iar cu deosebire în Siarosiu, unde am avut a pătimi mai ca unul mic Apostol de la dușmanii Religiunei noastre, precum vei binevoi a vedea la pag.45, cum neunitii ne stricau noaptea alasiurile si ne instreinau uneltele de la edificarea bisericii, câtu trebuia să vighemu toată noaptea afară, – mai încolo la pag.72, cum unul Michailă Siereanului, căci nu l-am lăsat să înșele basereca, – togma în basereca cu o lovitură de secure, era să mă  expedieze în lumea eternă, dacă nu-l prindeau alți poporeni de-ai mei. Te vei încredința că câte rele toate mi-au provenit din malitiosele intentiuni a preutului D. Chendygrsorien, precum la pag.103, cum in a.1866, trei vite mari una după alta mi s-au omorâtu,- la pag.134-135 cum preuteasa lui Chendy cu o despicatura avand langa sine pe Crasnicii sai se lauda in gura mare, ca: cu mortul meu apropiindu-ma de Cimitirul vechi indatinatu, intai imi va rupe crucea, apoi poporul, si apoi meva toca în capu.- mai departe, la pag. 152, cum tocmai in noaptea ce murise Toma Munteanu (g: or:) patronul bisericii noastre, mi s-au furat o pareche de boi in pret de 280 f.v.a. nemaiaflându-i.

Prin acestea și altele nenumărate, trecând ca prin foc și prin apă, totuși pot în numele lui Dumnezeu zice ca Spiritul mi s-a delectezia vazind progresul facut in plăcerea Religiunii mele, desi Starea mea materială e de totul decăzută.- Răul însă cel mai mare ce și acum mă infestează binevoiește a-l vedea de la pag.145 pana la pag.148.

Acestea însă nu le-am scris, numai ca să-mi atribui mie ceva laudă deosebită, ci mai vârtos ca să servească și altora de model, or mai ales Succesorilor mei, ca interesul Religiunii să nu-l pospună intereselor sale proprii. – In fine am: L. pomenindu-mi numele meu aici, pomenescu-l și la Dumnezeu, Salvatorele Lumei …

Scris-am în Șaroș 7 Martie 1870

Theodoru Valerian Bourza

parohul g.c. in locu 

lumea-lui-bourza

Lumea pomenită de Părintele Burza, există și azi … poate noi să ne fi schimbat                         (pe ici pe colo)!


Așa începe prefața manuscrisului care povestește despre ”Parocia graeco-catholica a SIAROSIULUI reînviată prin T.V.BOURZA și descrisă în a. 1869”

Scrisul e foarte ordonat și caligrafic, dar înghesuit. Idei multe așternute pe hârtie scumpă – caietele cartonate nu se găseau pe toate drumurile, probabil nici cerneala, nici penița … iar timpul – atunci ca și acum, era prețios și trebuia să pricepi importanța alegerii.

M-am decis să copiez cuvintele preotului ardelean, pe cât posibil așa după cum le-am găsit, lăsându-le pe-alocuri neatinse de nou – pentru a gusta și voi dulceața acelor vremuri.

Îmi propun o categorie nouă a acestui Blog – Libelul Preutului Theodor Valerian Bourza din Șaroș – și aștern mai jos prin simplă transcriere, pagină cu pagină – pentru frumusețea limbii și generozitatea gândurilor acestui necunoscut preot român unit cu Roma, care-și spunea greco-catolic, la puțin timp după instaurarea dualismului austro-ungar …

Numerotarea paginilor respectă cu strictețe pe cele din documentul original.

Poate vom afla ceva despre trecutul nostru, poate vom invata ceva despre firea și fibra noastra … Să începem, deci cu Prefața, care are două pagini. Astăzi, o redau pe prima.

– i –

Amate Lectore!

Salute ție de la Dumnedieu.

Dacă preste mai multe decenii, îți va pica în mână Libelulu acesta se poate ca atunci, și cenușa corpului meu să fie nemicită – am avut mare plăcere, să fac un Estrasu, din protocolulu meu domestic, carele fiindu de dieceori mai mare ca acesta, in anul curent s-a umplutu, pe care încă îl las în Archivulu parochiei spre dispozitiune. – Cât de norocitu m-as fi tinut, daca de la Antecesorii mei preuți, as fi aflat și io, baremu numai o peteca de hârtie scrisă, carea să-mi spună ceva depe timpurile loru, – dar dorere! – chiar nemica. Deci, precum îmi place a imputa Antecesoriloru mei, am cugetatu sa incungiuru placerea Succesorilor mei, de-a-mi putea și ei mie imputa.

Incepand dara a scrie de la fundarea parociei, ti facu cunoscutu ca: datele, parte le-am cules din unele protocoale vechi ale Comunei, parte din gura preutesei vaduve de G.Munteanu, care a muritu in etate de 95 anni. – Ca spunea lamuritu, tote cele ce le auzise de la parintii ei despre inceperea unirei in Siarosu, știa și pe popa Lazaru ca primul preutu unitu, după ce poporulu românu cu preutulu Seu în frunte reintornase iarăși la neunire. Ca spunea ca mai memoreaza de candu Inspectorele cercuale luase cheia basericii de la popa Lazaru si o deteră popii celui neunitu. S-a da cu socoteală ca parocia care a sta numai din neorustici a trebuitu sa fie statu mai multu vacanta inainte de popa Lazaru, sau mai bine zisu, dupa ce românii părăsiseră unirea.

Pe al doilea parocu Georg. Munteanu, il apucasem si io bine a-l cunoaste, iara celea scrise despre densulu, le-am aflat scrise de bravul protopopu S. Moldovanu, acum canonicu in Lugosiu. – Celea mai departe le-am sciutu io asa precum le-am scrisu, Adeverulu inse, ca sa-l pastrez intru toata curatenia lui, mi-am tinut de lucrulu celu mai Sfantu!.-

Dupa

img_4445

 

« Previous Page