Media



Advertising Association – o Asociatie de profil din Marea Britanie – are o idee fixa, pe care merita sa o retinem: in lumea de azi, publicitatea are un rol bine definit in mersul economiei.

Pentru a rosti convingator acest crez – ca nimic nu se invarte fara publicitate (sau daca se invarte, merge prea incet pentru ritmul impus de stadiul de dezvoltare al omenirii) -, e nevoie de masuratori foarte exacte, e nevoie ca firmele de cercetare sa prezinte studii relevante.

Iata mai jos un filmulet care se rezuma la adevarul matematic al cifrelor …

Ei? V-ati convins?

Si asta nu e tot, pentru ca o Asociatie nu trebuie sa-si planga singura de mila, trebuie sa aibe o agresivitate directionata spre cei care ar putea misca lucrurile. Scurtatura duce spre Guvernul Majestatii Sale, “somat rational” sa vorbeasca mai mult despre politicile sale economice, pentru a explica si a crea acea stare de incredere atat de necesara climatului de afaceri sanatos (unde “sanatate” se poate traduce linistit cu “crestere”).

Mai jos, un articol care semnaleaza efortul de convingere in preajma stabilirii Bugetului. Engleza din Insula merita efortul lecturii riguroase :-)!

Ahead of today’s Budget announcement, the organisation has written a letter to the Prime Minister and the Chancellor to make the case for a relaxation of central controls on government adspend.

The missive, which is signed by AA chief executive Tim Lefroy, says “when it comes to growth, advertising and government need to talk”.

“We don’t suggest that our activities are a magic bullet for the economy but private sector confidence, innovation and investment in marketing new projects will be significant factors in recovery,” Lefroy writes.

He points to the Governor of the Bank of England Sir Mervyn King’s claim that there are “appallingly low awareness amongst SMEs and business of a range of Government funding and support schemes”.

These programmes, which include Funding for Lending and the Enterprise Allowance Scheme, “need publicity and we ask you to re-instate Ministerial discretion to invest in advertising to promote them”, says Lefroy.

“This is not panacea, nor is it special pleading. It is pragmatism which would expose the government’s growth strategy, turn policy into progress and send a confident signal to British business.

“The costs are tiny in the scale of government expenditure; the returns would be immediate and positive,” the letter concludes.

Under the last Labour Government, COI spend rocketed to £532 for 2009/10 but has been radically reduced since the Coalition Government came to power in 2010 and the COI was abolished.

For the 2012/13 financial year, the Government has predicted that it will spend £285 on marketing, a significant increase on the £168m it spent during its first year in office.

(apud Marketing Magazine, Haynet)


In asteptarea Galei Premiilor Gopo de anul acesta, suntem in cautarea adevarului absolut – in privinta Galei Perfecte. E normal sa citim despre Oscar, acum, cand ecourile au ajuns pana la noi …

Va supun atentiei un numar care ofenseaza in mod “funny” actritele-femei, care in rolurile jucate au trebuit (adica au fost de acord) sa-si arate sanii …

Ce mi se pare interesant de retinut, este REGIA SPECTACOLULUI si in special coordonarea regiei de platou – in sensul in care, operatorii erau dinainte pregatiti sa preia reactiile diferitelor actrite “nominalizate la indecenta”! Primisera si citisera textul inainte de inceperea spectacolului!

Americanii stiu sa pregateasca un eveniment. Si sunt (ras)platiti pentru asta …


“A fi pe faza”, “a-ti pica fisa”, “a te prinde repede” … sunt expresii prin care definim laudativ starea de veghe a contemporanilor nostri, atunci cand ei surprind realitatile pe care noi avem tendinta de a le scapa din vedere.

Sunt laudabile eforturile colegilor din publicitate, care speculeaza rapid (chiar “reactiv”, as spune!) anumite teme de mare actualitate, gasind conexiuni ale celor mai mediatizate subiecte cu Marcile pe care le deservesc. De ce e la moda un discurs publicitar care se leaga direct de agenda publica, folosind “tehnica reflexului” asupra subiectului de interes general? Pentru ca suntem astazi mai mult ca oricand conectati la realitate, prin “media cea noua”, cea care ne solicita si ne provoaca activismul. Pentru ca si azi, ca intotdeauna, ne place sa glumim pe seama lucrurilor grave …

Putem intelege impresia ca Marcile se simt … “obligate” sa-si spuna punctul de vedere in legatura cu un cutare lucru de impact care s-a intamplat recent, pe cand, in realitate, avem certitudinea ca ele urmaresc sa profite de acel subiect pentru a-si spori capitalul de simpatie. Si asta se intampla de cele mai multe ori, pe merit.

… pe meritul acelora care vad conexiuni care noua ne scapa!

Cow & Horses by Mini Cooper

Mini Cooper – mai musculos de cand e-n toi scandalul vacii cu ADN de cal …


70% din productia de incunabule ale secolului al XV-lea au fost scrise in limba latina … 10,8% in germana, 8% in italiana, 5.7% in franceza … restul aproape ca-si pierd relevanta!

Ca teritoriu, Italia conduce cu 34,7%, urmata indeaproape de spatiul german cu 34,4% si apoi Franta 17,8% … (toate datele de mai sus sunt preluate de pe Wikipedia)

Incunabulele sunt acele carti tiparite pagina cu pagina, bloc, inainte de inventarea tiparului de catre Gutenberg. Ele au pregatit “marea trecere la productia de serie” a tiparului, dupa ce literele au putut forma cuvinte, iar apoi au putut fi refolosite in alte formule … Un fel de tipar inaintea tiparului, tiparul secolului al XV-lea, inventie pregatitoare … care ne demonstreaza ca “toate lucrurile au venit la timpul lor”, cand lumea a fost pregatita/antrenata sa le primeasca, sa le accepte, sa le asimileze …

Cautand sa exemplific ideea de mai sus cu o poza, m-am oprit la intamplare asupra unei pagini din “Weltchronik”-ul lui Hartmann Schedel. In care se povesteste despre felul in care un copil crestin este torturat de catre un grup de evrei. Uite-o aici:

Imagine

Apoi, pentru ca imi sunt simpatici evreii – si nu-i cred in stare de fapte atat de abominabile ca cea din poza de mai sus, am cautat un cantec pe care il apreciam in mod deosebit in vremea cantatului la chitara (“Go Down, Moses!” – in interpretarea grupului Golden Gate Quartett) … Recomandarea ascultarii acestui cantec ar fi: neaparat in compania unor prieteni adevarati!


Dupa dealuri …

E un film despre lumea nevazuta, cea care se ascunde privirilor noastre, si asa dezvatate sa caute adevarul: pentru ca adevarul ne este servit pe tava de catre “cainele de paza al democratiei” – presa.

Ce stiam despre “cazul Tanacu”? Ce am auzit si ce am vazut la televizor: la o manastire de maici s-au practicat ritualuri de exorcizare asupra unei maicute. Aceasta a murit, politia a inceput investigatiile, parintele si cateva maicute au primit ani grei de puscarie. Statul a aplicat pedepse dupa legile in vigoare, pentru ceea ce judecatorii au catalogat drept “lipsire ilegala de libertate”.

Apropo – in noiembrie 2011, Preotul respectiv a fost eliberat din inchisoare. Citam din arhiva ziarului “Gandul”:

“Fostul preot Petru Corogeanu a fost încarcerat la Penitenciarul Valsui în 30 ianuarie 2008, după ce a fost condamnat la şapte ani de închisoare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru lipsire ilegală de libertate, urmată de moartea victimei. Sentinţa a fost dată după mai mult de doi ani şi jumătate de procese în care Petru Corogeanu a fost judecat de mai multe instanţe din ţară.
În iunie 2005, fostul preot, împreună cu patru măicuţe, au supus o altă măicuţă de 23 de ani unui ritual de exorcizare, la Mănăstirea “Sfânta Treime” din Tanacu, judeţul Vaslui. Măicuţa a murit după ce a fost ţinută trei zile fără apă şi mâncare, fiind imobilizată pe o cruce de lemn.
Trei din cele patru măicuţe au fost eliberate condiţionat la sfârşitul anului trecut, iar cea de-a patra a fost pusă în libertate la mijlocul acestui an.”

Ce stim acum – dupa vizionarea filmului “Dupa dealuri”, despre “cazul Tanacu”?

Ca evenimente atat de complexe au nevoie de cercetare pentru a fi povestite si de rabdare pentru a fi ascultate. Pastrarea unui ton obiectiv in prezentarea unor fapte grave, punerea lor sub lumina reflectoarelor fara a inclina balanta intr-o parte sau alta, lasand judecata pe seama spectatorului … e un lucru greu de realizat!

Obiectivitatea lui Mungiu se hraneste din acuzele aduse sistemului. Oamenii sunt “sub vremuri”: Spitalul romanesc – si nu Biserica – este cel care iese “mai rau sifonat” dupa acest film. Pentru ca Spitalul isi declara neputinta, pe cand Biserica incearca sa lupte – asa cum stie ea, cu cel Rau. In cazul de fata, cu boala Alinei (in realitate, sarmana fata se chema Irina).

Cautand sa arate lumii de la Cannes ce a mai gasit “dupa dealuri”, Mungiu – bolnav pana la obsesie de specificul raului romanesc -, ne ofera in finalul filmului o scena antologica, pentru care merita felicitarile si aprecierea noastra: e scena in care parbrizul masinii politiei se acopera de noroiul unei balti din apropiere …

Cu alte cuvinte, ne spune Mungiu – intr-un apel pe care il credem bine intentionat – “HAIDETI SA STERGEM ZOAIA DE PE PARBRIZ PENTRU A VEDEA MAI BINE LUCRURILE CARE SUNT IN JURUL NOSTRU!!! SAU, SI MAI BINE: HAIDETI SA REPARAM DRUMURILE, SA ACOPERIM GROPILE, SA NE CURATAM STRAZILE DE MIZERIE … ASTA, DUPA CE VOM FI STABILIT CU TOTII CA NE VA FI MAI BINE … FARA DE ZOAIE!!!”

“Dupa dealuri” e in acelasi timp un semnal si pentru fratii nostri din Vest, sa nu se bucure prea devreme in legatura cu extinderea spatiului european pana la granita cu pravoslavnicii ortodocsi. “Vai voua, celor care nu cunoasteti mare lucru despre forta tacuta a ortodoxiei!” – pare sa fi vrut a le spune curajosul regizor roman, cand a decis sa se supuna din nou, cu succes, comisiei de audieri de la Cannes …

… merita vazut!

Dezbaterea din jurul cazului Tanacu ajuta la curatarea strazii pe care a apucat-o Romania?

 

 

 

 

« Previous Page — Next Page »