Media



Fiind vorba despre o bere de la celalalt capat al lumii,  unde se zice ca ar sta toti cu capul in jos,  putem spune opinia noastra fara sa doara pe nimeni.

Desi …, daca ne gandim la conexiunea universala a internetului, cine poate sti dinainte daca drumul acestui mesaj nu se va abate pe ecranul unui roman emigrat in tara cangurilor? Daca va fi asa, sa incep prin a-i saluta pe fratii nostri din Australia, si sa le transmitem mesajul nostru de invidie ca au parte de Carlton Draught!

Pe cand noi – europenii – ne pregatim de o finala nemteasca a Champions League, antrenandu-ne de zor cu olandezii de la Heineken (care au mizat la sigur  pe fotbal) … imaginand un context in care consumatorul de bere isi stinge emotiile generate de sportul rege in fata televizorului, aproape de eroii din teren, australienii de la Carlton Draught se adreseaza de ani buni direct consumatorului de bere, aceluia care stie ca setea se stinge de la al zecelea pahar in sus! Adica Eroului necunoscut care … le face vanzare prin baruri.

Cineva in Australia, stand probabil cu capul in jos, a facut o conexiune geniala, privind ADEVARUL in fata:  un bautor de bere devine mai incet pe masura ce se imbata … nu cumva e aici rost de o comunicare mai aparte? Lasand la o parte falsitatea cu care sunt evidentiate toate virtutile, sa ne aplecam curajos spre vicii! Ele sunt de altfel, vorba lui Aristotel, de doua ori mai numeroase decat virtutile … (logic: fiecare virtute are, la cele doua extreme ale ei, cate-un viciu – fie negativ, fie pozitiv!)

Nu vorbim de-o lauda adusa viciilor, ci de folosirea Adevarului in favoarea unui consumator captiv. Pe caldurile alea de-acolo, cum poti supravietui fara o bere rece, la draft?!

Va invit sa urmariti traseul (evolutia) discursului acestei marci, incepand cu anul 2005 …  si sa felicitam impreuna mintea frumoasa care a generat tag-line-ul “MADE FROM BEER”.

Intr-adevar, asa arata o viata care se invarte in jurul … dozatorului de bere! 🙂

2005 – BIG AD

2010 – SLO MO (GENIALA!)

2012 – BEER CHASE


Cand trebuie introdusa, in mix-ul de comunicare al unui Lider,  strategia “Content Marketing”-ului?

Este corecta denumirea de “strategie” sau e mai degraba o abordare tactica (“tactical approach”)?

Fiind un angajament pe termen lung (daca planurile sunt sustinute de Branduri cu vechime, avand pozitie de Lider in domeniul lor – nici nu se poate gandi altfel …), cred ca putem vorbi cel mai corect despre o “decizie strategica”:  investitia in crearea de continut util consumatorului sau beneficiarului final este o solutie traditionala, care a beneficiat foarte mult in urma aparitiei uneltelor de tip “social media” (facebook, twitter, pinterest …) Vorba unui coleg din industrie: “Daca media clasica o sa sucombe sub povara crizei, e foarte probabil ca ne vom informa in viitor din publicatii ca ERSTE FINANCIAL NEWS sau BERGENBIER SPORTS GAZETTE …

Putem numi acest tip de solutie “in-house publishing” si o putem cataloga drept “ruda truditoare a publicitatii” fata de “starurile”, care raman in continuare “spotul de 30 de secunde la TV” sau “ad-ul de presa” … insa ii vom recunoaste meritele si contributia la discursul publicitar in decursul timpului!

De aceea, ma bucur sa va prezint, mai ales ca unul ce am avut o minima contributie la dezvoltarea proiectului Misiunea Casa, un panou al evolutiei acestei ramuri – pe care nu numai ca o indragesc dar o si sustin … plin de subiectivism, evident! 🙂

Istoria Content Managementului

Istoria Content Managementului


Incercarea de a desparti Agentiile de Clienti, prin decretarea unei legi care sa impuna relatia obligatorie directa intre Televiziune si Proprietarul Brandului/Beneficiarul campaniei, … impune reevaluarea cunostintelor si in cele din urma a rolului nostru in Piata: ce stim sa facem? la ce suntem buni? care este valoarea noastra, si de ce nu, care este pretul corect pentru serviciile pe care le livram? …

In acest sens, ne bucuram cand gasim la colegii nostri exemple prin care Clientul, multumit de creativitatea si rationalitatea Agentiei, aplauda la scena deschisa rolul pe care aceasta il joaca in viata lui.

Nu ar fi rau ca Primul Ministru Victor Ponta, presat de “urgenta chestiunii” sa duca ideea schimbarii si a transparentei pana la capat, legiferand un sistem ca acela din Franta, de pilda – in care 15% din Bugetul de comunicare este dedicat oficial Agentiilor … 🙂


Victor Ponta e un Premier cu personalitate. Ne-am dorit asta, pentru ca in varful Executivului bicefal, intre Palate, linistea si obedienta au gust de intelegere, de masinatiune, de cleste care strange democratia de partile ei cele mai intime …

Dupa ce Europa ar fi rostit cuvantul de pace – care la noi s-a tradus cu “renuntare la misto-uri inutile”, s-a facut liniste. Atat de convingatori au fost partenerii nostri din lumea civilizata, incat arta compromisului a fost din nou inventata.

Si, cum e suficient de liniste, suntem amenintati de plictis. Ori – nu putem accepta asta, noi cei cu sangele latin si spiritul balcanizat. Decat plictis, mai bine orice altceva. Plictisul pentru noi e un fel de mortificare, de anchilozare a firii. E un semn de imbatranire sau neparticipare, de excludere din valtoarea vietii, inainte de a fi un semn de normalitate sau intelepciune.

Ca sa nu se plictiseasca, Domnul Premier Victor Ponta a dat vineri seara o Ordonanta de Urgenta, prin care schimba regulile jocului in mass-media. Practic, e o mutare prin care se urmareste “salvarea” televiziunilor din “ghearele” industriei publicitatii. Adica?

E simplu. Pana acum, un Client avea un buget de cheltuit pentru a-si sustine vanzarile sau imaginea. Angaja o Agentie de publicitate, iar impreuna stabileau un plan de actiuni: alegeau sa spuna asta, atunci, acolo si mai ales acelora pe care-i selectau ca ar fi potriviti sa le asculte mesajul. Apoi, monitorizau rezultatele si o luau de la capat. Impreuna sau separat – in functie de gradul succesului (sau indeplinirea obiectivelor).

Clientul mandata Agentia sa negocieze cu Mass Media (televiziuni, presa, radio, outdoor, internet) in privinta planificarii (planning) si a cumpararii de spatiu/timp (buying).

Prin noua Ordonanta – daca am inteles eu bine – Agentia trebuie sa vina de mana cu Clientul la Televiziune, iar acesta (Clientul!) trebuie sa plateasca direct catre Statie contravaloarea serviciilor … de expunere mediatica!

Adica? Se impune o cedare fortata a Clientilor, prin interventia brutala din partea Statului in relatiile comerciale dintre firmele private, in favoarea unui singur tip de Media – televiziuni …

Cine are de castigat?

Aparent, departamentele de vanzari ale televiziunilor. Ele nu mai au de alergat dupa Clientii-Agentii, caci Agentiile vor fi obligate de lege sa-si predea Clientii  direct la Casieria Televiziunilor!

Ce frumos ar fi daca lucrurile ar sta atat de simplu! 🙂

Ce va urma e insa mult mai complicat. Sa incercam cateva previziuni:

1. Atacarea legii ca neconstitutionala, in tara si la Bruxelles. Cine are de pierdut ca a semnat pe o Ordonanta care contravine bunului simt?

2. Scaderea consumului de publicitate la Televiziune. In special la aceea despre care se banuieste/se stie ca ar fi generat ideea.

3. Revolta celorlalte “medii”: presa, radio si outdoor – care se vor simti defavorizate, discriminate pe buna dreptate.

Uite-asa, pe-un fond de liniste care se pare ca nu prieste deloc firii noastre latino-balcanice, Premierul a reusit sa isi faca un grup de noi prieteni – Agentiile de Media si de Publicitate din Romania! Daca planul lui secret a fost acela de a dispune de o forta de munca bine pregatita pentru sarcinile de partid si de stat care ne stau in fata … adica o reconversie profesionala “de sus in jos” – probabil ca a mutat in directia buna! 🙂

 


Artistii au puterea de a schimba lumea?

Poate ca nu, insa cu siguranta vocea lor are un impact mare asupra celorlalti.

Nu sunt multe exemplele de acest tip. Pentru ca artistii trebuie de regula sa incante, nu sa educe. Sa socheze, dar nu sa cicaleasca.

Atunci cand, bucurandu-se de o anumita cota a popularitatii, decid sa isi puna sensibilitatea la bataie in contrapondere cu nepasarea majoritatii, riscand acuze de fariseism; atunci cand se lasa raniti de ceea ce ar trebui sa ne doara pe toti ceilalti, atunci ni se pare ca platforma scenei se largeste, iar artistii in cauza – din pacate prea putini pentru cate probleme are lumea actuala -, devin legende inca in timpul vietii.

Pe o asemenea cale, legendara, vad ca a apucat-o cantautorul Jason Mraz, pe care l-am descoperit cantand prin Myanmar pentru abolirea traficului de persoane, sau participand la un proiect impotriva zaharului din sucurile puternic promovate de media …

Sa il sustinem cu like-uri si sa-l share-uim, si sa speram ca-l vom vedea la Bucuresti … dar apropo, la noi, ce probleme ar fi de clarificat … artistic?!  🙂

 

« Previous Page — Next Page »